ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1659/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de Direcția Generală de Muncă și Solidaritate Socială Cluj, în prezent Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr.215 din 30 iunie 2000 a Curții de Apel Cluj, Secția comercială și de contencios administrativ. La apelul nominal s-a prezentat intimatul reclamant B.V.R., lipsind recurenta pârâtă Direcția Generală de Muncă și Solidaritate Socială Cluj, respectiv Casa Județeană de Pensii Cluj. Procedura completă. Intimatul reclamant B.V.R. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțate de instanța de fond.

C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 26 iulie 2000, Direcția Generală de Muncă și Protecție Socială Cluj a formulat recurs împotriva sentinței civile nr.215/2000, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, solicitând casarea acesteia, pentru încălcarea prevederilor Ordinului nr.50/1990. Prin hotărârea enunțată a fost admisă acțiunea formulată de B.V.R. reținându-se că acesta a lucrat într-o unitate de exploatare a căilor ferate, care se încadrează în grupele I și II de muncă. Curtea Supremă de Justiție, Secția de contencios administrativ prin decizia nr.2245 din 7 iunie 2001 a admis recursul declarat de pârâtă, a casat sentința atacată și pe fond, a respins acțiunea.

Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs în anulare procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, susținând că în mod greșit s-a reținut neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art.5 din Legea nr.29/1990. Curtea Supremă de Justiție, Completul de 9 judecători, prin decizia nr.96 din 23 septembrie 2002 a admis recursul în anulare, a casat decizia atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, reținând că în mod greșit instanța supremă a considerat ca fiind prematură acțiunea reclamantului și nu a statuat asupra fondului procedurii.

După rejudecare se reține că B.V.R., în perioada 16 iulie 1951 – 7 noiembrie 1955 a lucrat ca lăcătuș la Depoul de locomotive CFR Petroșani, activitatea sa încadrându-se în grupa I de muncă conform anexei 1 pct.133 din Ordinul nr.50/1990, în perioada 16 decembrie 1958 – 1 octombrie 1959 a fost fochist pe locomotivă cu abur, în perioada 1960 – 1 august 1987 a fost mecanic de locomotivă la Depoul CFR Cluj, lucrând în aceleași condiții de muncă. Așa fiind, decizia de pensionare nr.95.091 din 15 iunie 1989, prin care activitatea lui B.V.R. a fost încadrată în grupa a II-a și a III-a este nelegală, așa cum în mod corect a reținut Curtea de Apel Cluj. Pentru aceste considerente se va respinge ca nefondat recursul declarat de Direcția Generală de Muncă și Solidaritate Socială Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de Direcția Generală de Muncă și Solidaritate Socială Cluj, în prezent Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr.215 din 30 iunie 2000 a Curții de Apel Cluj, Secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 mai 2003.