ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 196/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Dolj la 9 februarie 2001 reclamanta S.C. „C.” S.A., în contradictoriu cu pârâta SCT SA Sucursala Drumuri și Poduri Craiova, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâta să-i plătească reclamantei 23.446.965 lei reprezentând preț și dobânda comercială prin raportare și la taxa de scont a B.N.R. Reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.969, 970, 1073 C. civ., art.43 C. com. și O.G. nr.9/2000. Prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea capătului de cerere accesoriu cu motivarea că părțile nu au stabilit prin contract indicele de penalitate în caz de neplată în termen.

Tribunalul Dolj, prin sentința nr.874 din 12 aprilie 2000, a admis acțiunea astfel cum a fost precizată la 12 aprilie 2001 și, drept urmare, pârâta a fost obligată la plata sumelor de 23.446.965 lei preț și 7.522.568 lei dobândă calculată la nivelul taxei de scont a B.N.R. În pronunțarea acestei sentințe instanța de fond a reținut, cu privire la capătul de cerere principal, că reclamanta a făcut dovada livrării mărfii cu facturile acceptate de pârâtă – împrejurare de altfel recunoscută de pârâtă. În ceea ce privește capătul de cerere accesoriu, instanța de fond a respins apărările pârâtei, constatând că în cauză sunt incidente dispozițiile art.43 C. com. și ale art.2 și 3 din O.G. nr.9/2000.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel pârâta, criticând-o sub aspectul soluției date capătului de cerere accesoriu. Curtea de Apel Craiova, prin decizia nr.954 din 5 octombrie 2001, a respins ca nefondat apelul, reținând că în cauză sunt aplicabile – în privința capătului de cerere accesoriu – dispozițiile art.43 C. com., în lipsa unei clauze penale convenite de părți în contract. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Criticile aduse de recurentă vizează modul în care a fost soluționat de către instanțe capătul de cerere accesoriu. Curtea analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate constată că recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta.

Prin acțiunea introductivă reclamanta a solicitat în principal plata prețului și, cu titlu accesoriu, dobânda comercială la suma datorată cu titlu de preț. În mod legal și temeinic ambele instanțe au reținut că cel de-al doilea capăt de cerere e întemeiat, întrucât dobânda comercială a fost concepută de legiuitor ca o reparație pentru lipsa de folosință a banilor. Astfel, odată ce este dovedit faptul că pârâta nu a achitat reclamantei plata prețului, se prezumă că pârâta a lipsit reclamanta de folosința banilor astfel datorați. Prin urmare reclamanta este îndreptățită la repararea prejudiciului suferit, prin calcularea dobânzilor comerciale la suma datorată cu titlu de preț. Cuantumul dobânzilor a fost stabilit în funcție de reglementările O.G.

nr.9/2000 în vigoare la acea dată. În considerarea celor ce preced, Curtea, în temeiul art.312 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Sucursala Drumuri și Poduri Craiova împotriva deciziei nr.954 din 5 octombrie 2001 a Curții de Apel Craiova, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 21 ianuarie 2004.