ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 196/2004
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 196/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra
recursului de față;
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
acțiunea înregistrată la Tribunalul Dolj la 9 februarie 2001 reclamanta S.C.
„C.” S.A., în contradictoriu cu pârâta SCT SA Sucursala Drumuri și Poduri
Craiova, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța să oblige
pârâta să-i plătească reclamantei 23.446.965 lei reprezentând preț și dobânda
comercială prin raportare și la taxa de scont a B.N.R. Reclamanta și-a
întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.969, 970, 1073 C. civ., art.43 C. com.
și O.G. nr.9/2000.
Prin
întâmpinare pârâta a solicitat respingerea capătului de cerere accesoriu cu
motivarea că părțile nu au stabilit prin contract indicele de penalitate în caz
de neplată în termen.
Tribunalul
Dolj, prin sentința nr.874 din 12 aprilie 2000, a admis acțiunea astfel cum a
fost precizată la 12 aprilie 2001 și, drept urmare, pârâta a fost obligată la
plata sumelor de 23.446.965 lei preț și 7.522.568 lei dobândă calculată la
nivelul taxei de scont a B.N.R.
În
pronunțarea acestei sentințe instanța de fond a reținut, cu privire la capătul
de cerere principal, că reclamanta a făcut dovada livrării mărfii cu facturile
acceptate de pârâtă – împrejurare de altfel recunoscută de pârâtă.
În ceea
ce privește capătul de cerere accesoriu, instanța de fond a respins apărările
pârâtei, constatând că în cauză sunt incidente dispozițiile art.43 C. com. și
ale art.2 și 3 din O.G. nr.9/2000.
Împotriva
acestei hotărâri a formulat apel pârâta, criticând-o sub aspectul soluției date
capătului de cerere accesoriu.
Curtea
de Apel Craiova, prin decizia nr.954 din 5 octombrie 2001, a respins ca
nefondat apelul, reținând că în cauză sunt aplicabile – în privința capătului
de cerere accesoriu – dispozițiile art.43 C. com., în lipsa unei clauze penale
convenite de părți în contract.
Împotriva
acestei decizii a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și
netemeinicie.
Criticile
aduse de recurentă vizează modul în care a fost soluționat de către instanțe
capătul de cerere accesoriu.
Curtea
analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate constată că
recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta.
Prin acțiunea introductivă reclamanta a
solicitat în principal plata prețului și, cu titlu accesoriu, dobânda
comercială la suma datorată cu titlu de preț.
În mod
legal și temeinic ambele instanțe au reținut că cel de-al doilea capăt de
cerere e întemeiat, întrucât dobânda comercială a fost concepută de legiuitor
ca o reparație pentru lipsa de folosință a banilor.
Astfel,
odată ce este dovedit faptul că pârâta nu a achitat reclamantei plata prețului,
se prezumă că pârâta a lipsit reclamanta de folosința banilor astfel datorați.
Prin
urmare reclamanta este îndreptățită la repararea prejudiciului suferit, prin
calcularea dobânzilor comerciale la suma datorată cu titlu de preț.
Cuantumul
dobânzilor a fost stabilit în funcție de reglementările O.G. nr.9/2000 în
vigoare la acea dată.
În
considerarea celor ce preced, Curtea, în temeiul art.312 C. proc. civ. va
respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul
declarat de pârâta Sucursala Drumuri și Poduri Craiova împotriva deciziei
nr.954 din 5 octombrie 2001 a Curții de Apel Craiova, secția comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată,
în ședința publică, astăzi 21 ianuarie 2004.