ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1315/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1315/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de
29 iulie 2002, reclamanta B,M, a solicitat anularea hotărârii nr. 1356/2002, a
Casei Județene de Pensii Satu Mare și obligarea pârâtei să-i recunoască
reclamantei, calitatea de beneficiară a O.G. nr. 105/1999.
Prin sentința civilă nr. 520/2002, a
Curții de Apel Oradea, acțiunea a fost admisă, reținându-se că reclamanta,
născută în timpul refugiului părinților săi, beneficiază de drepturile
conferite de Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei hotărâri a
declarat recurs în termen pârâta, invocând Precizările nr. 1026/2002 ale Casei
Na’ionale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, care menționează că
nu beneficiază de prevederile O.G. nr. 105/1999, copiii născuți în perioada de
strămutare a părinților.
Verificând cauza în funcție de
motivul de recurs formulat în lumina dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.
civ., Curtea constată că recursul nu este fondat.
Potrivit dispozițiilor art. 1 lit.
c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de
drepturile conferite de acest act normativ, persoanele de cetățenie română
care, în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, au avut de suferit
persecuții din motive etnice, fiind strămutate în altă localitate, decât cea de
domiciliu.
Prin H.G. nr. 127/2000, au fost
asimilate persoanelor strămutate, și cele refugiate.
Textele legale au avut în vedere
persecuția din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de cetățenie
română, fără a face distincție între părinți și copiii născuți în perioada de
refugiu. Nu există nici o rațiune pentru care copiilor născuți în timpul
refugiului părinților, să nu li se acorde drepturile prevăzute de O.G. nr.
105/1999, soluția instanței de fond fiind legală și echitabilă.
Cum reclamanta s-a născut la data de
11 august 1942, în localitatea Atintiș, județul Mureș, unde s-a refugiat mama
sa, tatăl fiind pe front, curtea de apel a apreciat în mod corect că acesteia
îi sunt aplicabile dispozițiile art. 3 din Legea nr. 189/2000.
Invocarea de către recurentă a
Precizărilor nr. 1026/2002 ale Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de
Asigurări Sociale va fi înlăturată. Ele reprezintă doar punctul de vedere al
respectivei autorități și nefiind conforme cu legea, nu vor fi luate în
considerare de instanță.
Pe cale de consecință, recursul va
fi respins ca nefondat, în cauză neexistând temeiuri de casare de ordine
publică a sentinței, conform dispozițiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa
Județeană de Pensii Satu Mare, împotriva sentinței civile nr. 520/CA/2002 - P
din 7 octombrie 2002, a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 1 aprilie 2003.