ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 195/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 18

aprilie 2002 la Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, B.M.L. a solicitat revizuirea sentinței civile nr. 439 din 28

noiembrie 2001, pronunțată de instanța respectivă în dosarul nr. 6479/2001, sentință

rămasă definitivă și irevocabilă prin nerecurare.

Cererea de revizuire a fost respinsă

prin sentința civilă nr. 169 din 21 mai 2002, reținându-se că înscrisul

doveditor în baza căruia se cere revizuirea hotărârii, conform art. 322 pct. 5

C. proc. civ., trebuie să fi fost descoperit după darea hotărârii, dar să fi

existat la data pronunțării acesteia și să fi fost reținut de partea potrivnică

ori să nu se fi putut înfățișa dintr-o împrejurare mai presus de voința

părților.

Se mai reține că H.G. nr. 127 din 14

februarie 2002 prin care s-a definit termenul de strămutat, s-a emis după

pronunțarea hotărârii și nu se poate încadra în dispozițiile art. 322 pct. 5 C.

proc. civ.

Revizuenta a declarat recurs

împotriva sentinței civile nr. 169 din 21 mai 2002, considerând că trebuie să

se admită cererea de revizuire și să i se recunoască drepturile prevăzute

pentru persoanele strămutate pe criterii etnice, cu obligarea intimatei la

achitarea acestora începând cu 1 ianuarie 2001.

Recursul este nefondat.

Conform prevederilor art. 322 pct. 5

C. proc. civ. se poate cere revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în

instanța de apel sau prin neapelare „dacă, după darea hotărârii, s-au

descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au

putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților”.

Or, H.G. nr. 127 s-a emis la 14

februarie 2002, deci după pronunțarea hotărârii a cărei revizuire s-a solicitat

și din acest motiv nu poate fi considerată ca act preexistent la data

pronunțării sentinței, în imposibilitate de a fi prezentat pentru că ar fi fost

reținut de partea potrivnică spre a putea fi încadrat între cazurile de

revizuire prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Astfel fiind, văzând și prevederile

art. 328 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

Recurenta are, însă, posibilitatea

de a solicita intimatei, printr-o nouă cerere, acordarea drepturilor prevăzute

de O.G. nr. 105/1999, așa cum a fost modificată și completată de Legea nr.

189/2000, prin invocarea H.G. nr. 127/2002 de aprobare a Normelor pentru

aplicarea prevederilor ordonanței, norme care precizează ce se înțelege prin

persoana care a fost strămutată în altă localitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de B.M.L. împotriva sentinței

civile nr. 169 din 21 mai 2002 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de

contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 22 ianuarie 2003.