ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2482/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 542/2001 pronunțată

în dosar nr. 6850/2001, Curtea de Apel Cluj a respins acțiunea în contencios

administrativ formulată de reclamantul P.M.P.G.,

privind anularea Hotărâri nr. 3323 din 12 iulie 2001 emisă de C.

J.P.M. în baza Legii nr. 189/2000. Soluția a fost

menținută în recurs prin decizia civilă nr. 2741 din 27 septembrie 2002,

pronunțată de Curtea Supremă de Justiție în dosarul nr. 356/2002.

Prin sentința civilă nr. 122 din 3

martie 2005 pronunțată în dosarul nr. 329/2005, Curtea de Apel Cluj a admis

acțiunea în

contencios administrativ

formulată de același reclamant, a dispus

anularea Hotărârii nr. 67 din 11 noiembrie 2004 emisă de C.J.

P.M., a obligat pârâta să-i recunoască

reclamantului

statutul de persoană

refugiată pentru perioada 9 noiembrie 1942 - 6 martie 1945

și să-i acorde drepturile corespunzătoare în baza

Legii nr. 189/2000

începând cu 1 septembrie 2004.

Reclamantul nu a

declarat recurs, iar recursul declarat de C.

J.P.M. a fost respins prin decizia civilă

nr. 4100 din 28 iunie 2005, pronunțată în

dosarul nr. 1087/2005 al Curții

Supreme de Justiție.

Prin sentința civilă nr. 87 din 8

februarie 2006, pronunțata în

dosarul nr. 311/2006,

Curtea de Apel Cluj a disjuns cererea de revizuire

formulată de

revizuientul P.M. în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. de cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Prima

cerere a fost declinată în vederea competenței soluționării

de către Înalta Curte de Casație și

Justiție, iar cea de-a doua a fost

respinsă ca tardivă.

Prin

decizia civilă nr. 3449 pronunțată la 17 octombrie 2006 în dosarul

nr. 308/33/2006, Înalta Curte de Casație

și Justiție a admis recursul

revizuientului și a casat

sentința Curții de Apel Cluj, prin care s-a respins ca tardivă cererea de

revizuire întemeiată pe dispozițiile

art. 322

pct. 5 C. proc. civ., trimițând cauza spre rejudecare.

În rejudecare, cererea de revizuire a

fost înregistrată la 19 decembrie 2006 sub nr. 5025/33/2006.

Prin

sentința civilă nr. 64 din 7 februarie 2007, Curtea de Apel Cluj,

secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, a respins cererea

de revizuire

formulată de P.M.P.G. în contradictoriu cu C.J.P.M., privind sentința civilă nr.

542/2001 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr. 6850/2001.

Pentru a

hotărî astfel a reținut că s-a solicitat revizuirea sentinței

civile nr. 542 din 12 decembrie 2001,

pronunțată în dosarul nr. 6850/2001

solicitând recunoașterea statutului de persoană refugiată începând cu

data de 1 aprilie 2001, aceasta reprezentând luna următoare înregistrării

primei cereri la C.J.P.M., în considerarea

admiterii, ulterior, a acțiunii în dosarul nr.

329/2005 prin sentința civilă nr. 122 din 3 martie 2005.

Potrivit art.

322 pct. 5 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pe acest

temei se cere dacă, după darea hotărârii,

s-au descoperit înscrisuri

doveditoare, reținute de partea

potrivnică sau care nu au putut fi

înfățișate

dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, condiții

care trebuie

întrunite cumulativ.

Împotriva

acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul P.

M.P.G. criticând sentința atacată arătând că

actul nou pe

care trebuia să-l

depună în raport cu dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.,

invocate în cererea de revizuire

este chiar sentința

judecătorească prin care i-a fost

stabilit dreptul corespunzător statutului de refugiat.

Analizând recursul formulat, soluția

instanței de fond și

înscrisurile depuse la

dosarul cauzei, Înalta Curte costată că recursul

este nefondat și îl va

respinge.

Din interpretarea

art. 322 pct. 5 C. proc. civ., reiese, în

primul rând, că

trebuie să fie vorba de un înscris ce n-a putut fi administrat inițial,

independent de voința părții.

În al doilea rând, înscrisul trebuie să

fi existat în momentul

judecății și partea

care se prevalează de respectivul act să nu-l fi putut

produce în instanța din cauza reținerii lui de

partea adversă ori într-o

împrejurare ce nu-i poate fi imputată.

În mod corect a

reținut instanța de fond că revizuirea hotărârii din 2001 se întemeiază pe

soluția pronunțată în 2005, prin urmare,

chiar dacă s-ar conferi hotărârilor judecătorești calitatea de

înscrisuri

în sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., la data pronunțării sentinței nr. 542 din data de 12 decembrie 2001, nu exista cea

de-a doua hotărâre respectiv nr. 122 din 3 martie 2005.

Curtea

constată astfel că recursul este nefondat și în temeiul art.

312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.,

îl va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge recursul declarat de P.M.P.G., împotriva

sentinței civile nr. 64 din 7 februarie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 mai 2007.