ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2482/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 542/2001 pronunțată în dosar nr. 6850/2001, Curtea de Apel Cluj a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul P.M.P.G., privind anularea Hotărâri nr. 3323 din 12 iulie 2001 emisă de C. J.P.M. în baza Legii nr. 189/2000. Soluția a fost menținută în recurs prin decizia civilă nr. 2741 din 27 septembrie 2002, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție în dosarul nr. 356/2002. Prin sentința civilă nr. 122 din 3 martie 2005 pronunțată în dosarul nr. 329/2005, Curtea de Apel Cluj a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de același reclamant, a dispus anularea Hotărârii nr. 67 din 11 noiembrie 2004 emisă de C.J.

P.M., a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului statutul de persoană refugiată pentru perioada 9 noiembrie 1942 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile corespunzătoare în baza Legii nr. 189/2000 începând cu 1 septembrie 2004. Reclamantul nu a declarat recurs, iar recursul declarat de C. J.P.M. a fost respins prin decizia civilă nr. 4100 din 28 iunie 2005, pronunțată în dosarul nr. 1087/2005 al Curții Supreme de Justiție. Prin sentința civilă nr. 87 din 8 februarie 2006, pronunțata în dosarul nr. 311/2006, Curtea de Apel Cluj a disjuns cererea de revizuire formulată de revizuientul P.M. în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. de cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc.

civ. Prima cerere a fost declinată în vederea competenței soluționării de către Înalta Curte de Casație și Justiție, iar cea de-a doua a fost respinsă ca tardivă. Prin decizia civilă nr. 3449 pronunțată la 17 octombrie 2006 în dosarul nr. 308/33/2006, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul revizuientului și a casat sentința Curții de Apel Cluj, prin care s-a respins ca tardivă cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., trimițând cauza spre rejudecare. În rejudecare, cererea de revizuire a fost înregistrată la 19 decembrie 2006 sub nr. 5025/33/2006. Prin sentința civilă nr. 64 din 7 februarie 2007, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de revizuire formulată de P.M.P.G.

în contradictoriu cu C.J.P.M., privind sentința civilă nr. 542/2001 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr. 6850/2001. Pentru a hotărî astfel a reținut că s-a solicitat revizuirea sentinței civile nr. 542 din 12 decembrie 2001, pronunțată în dosarul nr. 6850/2001 solicitând recunoașterea statutului de persoană refugiată începând cu data de 1 aprilie 2001, aceasta reprezentând luna următoare înregistrării primei cereri la C.J.P.M., în considerarea admiterii, ulterior, a acțiunii în dosarul nr. 329/2005 prin sentința civilă nr. 122 din 3 martie 2005. Potrivit art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pe acest temei se cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, condiții care trebuie întrunite cumulativ.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul P. M.P.G. criticând sentința atacată arătând că actul nou pe care trebuia să-l depună în raport cu dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., invocate în cererea de revizuire este chiar sentința judecătorească prin care i-a fost stabilit dreptul corespunzător statutului de refugiat. Analizând recursul formulat, soluția instanței de fond și înscrisurile depuse la dosarul cauzei, Înalta Curte costată că recursul este nefondat și îl va respinge. Din interpretarea art. 322 pct. 5 C. proc. civ., reiese, în primul rând, că trebuie să fie vorba de un înscris ce n-a putut fi administrat inițial, independent de voința părții. În al doilea rând, înscrisul trebuie să fi existat în momentul judecății și partea care se prevalează de respectivul act să nu-l fi putut produce în instanța din cauza reținerii lui de partea adversă ori într-o împrejurare ce nu-i poate fi imputată.

În mod corect a reținut instanța de fond că revizuirea hotărârii din 2001 se întemeiază pe soluția pronunțată în 2005, prin urmare, chiar dacă s-ar conferi hotărârilor judecătorești calitatea de înscrisuri în sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., la data pronunțării sentinței nr. 542 din data de 12 decembrie 2001, nu exista cea de-a doua hotărâre respectiv nr. 122 din 3 martie 2005. Curtea constată astfel că recursul este nefondat și în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., îl va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E Respinge recursul declarat de P.M.P.G., împotriva sentinței civile nr. 64 din 7 februarie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 mai 2007.