ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 187/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 29

martie 2002 reclamanta C.E. a solicitat anularea hotărârii nr. 1372 din 11

martie 2002 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 din cadrul Casei

Județene de Pensii Bihor și să fie obligată Casa Județeană de Pensii Bihor să-i

recunoască calitatea de strămutat din motive etnice.

În motivarea acțiunii reclamanta

arată că părinții și fratele său au fost strămutați din localitatea de

domiciliu în comuna Băbeni - Bistrița județul Vâlcea, localitate în care s-a

născut la 10 octombrtie 1943 și că împreună au revenit în Ardeal la sfîrșitul

anului 1945.

Curtea de Apel Oradea, prin sentința

nr. 257/CA din 13 mai 2002 a admis acțiunea și a anulat hotărârea atacată și a

obligat pe pârâtă să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiară a O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările

ulterioare.

Instanța reține că strămutarea din

localitatea de domiciliu într-o altă localitate pe criterii etnice, este o

modalitate de persecuție etnică și că această persecuție a durat pe toată

perioada strămutării.

Mai reține că și copiii născuți în

localitatea în care părinții au fost strămutați au același statut cu părinții

lor, deoarece au suferit împreună persecuții din motive etnice pe toată

perioada strămutării, care este sinonimă cu refugiul.

Pârâta a declarat recurs împotriva

sentinței, considerând că este netemeinică și nelegală.

Susține că instanța a interpretat

greșit prevederile Legii nr. 189/2000, deoarece această lege nu prevede

stabilirea domiciliului obligatoriu ca situație distinctă de acordare a

drepturilor, iar copii născuți ulterior strămutării părinților nu pot beneficia

de prevederile legii.

Menționează că strămutarea în altă

localitate decât cea de domiciliu este o modalitate de persecuție etnică, dar

cu condiția ca persoana respectivă să fi existat la data strămutării și să fi

avut domiciliul într-o localitate de unde să fi fost strămutată sau să fi fost

refugiat, ceea ce nu este cazul reclamantei.

Recursul este nefondat.

Corect a reținut instanța de fond că

intimata-reclamantă se încadrează în categoria persoanelor strămutate în altă

localitate decât cea de domiciliu, din motive etnice, prevăzute de art. 1 lit.

c) din O.G. nr. 105/199, aprobată prin Legea nr. 189/2000 și din acest motiv

poate beneficia de dispozițiile art. 2 din ordonanță spre a primi o

îndemnizație lunară pentru fiecare an de strămutare.

Aceasta a făcut dovada, cu copia -

extras de pe tabelul de refugiați, eliberată de Direcția Județeană Vâlcea a

Arhivelor Naționale și cu certificatele de naștere și deces ale părinților săi,

că părinții s-au refugiat din comuna Dâmbovița, județul Someș (actualmente

județul-Bistrița Năsăud), în luna septembrie 1940, în comuna Băbeni - Bistrița,

județul Vâlcea.

Conform art. 2 din Normele de

aplicare a O.G. nr. 105/1999, norme aprobate prin H.G. nr. 127/2000, persoanele

refugiate în altă localitate decât cea de domiciliu, din motive etnice, sunt

asimilate persoanelor strămutate, prevăzute de art. 1 lit. c) din ordonanță.

Faptul că intimata s-a născut după

ce părinții săi s-au stabilit în noua localitate, nu poate duce la concluzia

susținută de recurentă că nu se încadrează între persoanele beneficiare ale

ordonanței

Ea a dovedit că s-a născut la 10

octombrie 1943 în comuna Băbeni - Bistrița, județul Vâlcea, în perioada în care

părinții săi se aflau în această localitate și fără discuție a suferit împreună

cu aceștia și fratele său de efectele strămutării.

Ca atare, pentru perioada de la

naștere și până la data revenirii la fostul domiciliu al părinților, dar nu mai

târziu de 6 martie 1945, intimata s-a aflat în situația prevăzută de art. 1 din

O.G. nr. 105/1999, așa cum a fost modificată și completată prin Legea nr.

189/2000, astfel că se încadrează beneficiarii art. 2 din ordonanță.

De aceea, în temeiul art. 14 din

Legea nr. 29/1990 și art. 299 și urm. C. proc. civ. se va respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor

împotriva sentinței civile nr. 257/CA/ 2002-P din 13 mai 2002 a Curții de Apel

Oradea, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 22 ianuarie 2003.