ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2018/2003

S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței civile nr.2702 din 13 noiembrie 2000 a Judecătoriei Lugoj, deciziei nr.1230 A din 25 aprilie 2001 a Tribunalului Timiș – secția civilă, precum și împotriva deciziei nr.2492 din 1 octombrie 2001 a Curții de Apel Timișoara – Secția civilă. La apelul nominal s-au prezentat: intimata-reclamantă S.C. “O.& Co E.” SA Lugoj, reprezentată de avocatul N.T., intimații pârâți B.P.D.și B.C., ambii reprezentați de avocatul L.D.B. Au lipsit intimații pârâți J.M., J.L., J.A., G.Ș.M., B.I.și B.M.. Procedura completă. Neexistând cereri prealabile din partea pârâților, instanța constată că pricina se află în stare de judecată.

Reprezentanta Ministerului Public solicită admiterea recursului în anulare astfel cum a fost motivat în scris. Avocatul Nicu Tiberiu, pentru intimata-reclamantă S.C. “O.& Co E.” SA Lugoj, solicită admiterea recursului în anulare. Avocatul L.D.B., pentru intimații-pârâți B.P.D.și B.C., solicită respingerea recursului în anulare, făcând referire la întâmpinarea depusă la dosar. Cere obligarea intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată. C U R T E A Asupra recursului în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 24.07.2000 și precizată ulterior (f.38), reclamanta S.C.

“O.& Co E.” SA a chemat în judecată pe pârâții: J.M., J.L., J.A., B.P.D., B.C., G.Ș.M., B.I., B.M., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate nulitatea absolută a contractelor de vânzare cumpărare autentificate sub nr.730 și 731 din 9.03.2000 încheiate între părți, prin care s-au înstrăinat imobilele înscrise în C.F. 6902 Lugojul Român, constând în teren intravilan în suprafață de 539 m.p. și cota de 1/10 construcție aflată pe acesta; împreună cu materialele de construcție de pe teren. De asemenea, s-a mai solicitat de aceiași reclamantă să se constate nulitatea contractului de donație autentificat sub nr.1702/20.10.1999 prin care J.M. i-a donat fiului său J.L., terenul menționat în contractele de vânzare mai sus menționate.

Prin sentința civilă nr.2702 din 13 noiembrie 2000 a Judecătoriei Lugoj, s-a admis acțiunea formulată de reclamantă așa cum a fost precizată. Prin decizia civilă nr.1230 A din 25.04.2001 a Tribunalului Timișoara, s-a respins apelul declarat de pârâții J.M., J.L., J.A., B.I.și B.M. și s-a admis apelul pârâților B.P., B.C. și G.Ș., schimbând în parte sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii cu privire la contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.730/9.03.2000, această decizie a fost menținută de Curtea de Apel Timișoara prin decizia civilă nr.2492/1 octombrie 2001. Ambele instanțe au reținut că nu s-a făcut dovada relei credințe a pârâților B.și G., în momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr.730/9.03.2000.

Împotriva hotărârilor mai sus menționate, în temeiul art.330 pct.2 din C.proc.civ.a declarat recurs Procurorul Gen eral al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție pe motiv că au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, învederându-se următoarele considerente: - S.C. “O.& Co E.” SA a solicitat Judecătoriei Lugoj să se constate nulitatea unui contract de donație și a două contracte de vânzare-cumpărare încheiate de pârâți prin care s-au înstrăinat terenul și construcția în cotă de 1/10 înscrise în C.F. 6902 Lugojul Român. Că aceste bunuri constituiau proprietatea reclamantei și nu a pârâtului J.M., deoarece bunurile au fost aduse de către pârâți și O.R.ca aport în natură pentru majorarea capitalului social al societății.

- Cum, pârâtul J.M. a dispus de bunuri care nu-i mai aparțineau, deoarece acestea făceau parte din patrimoniul comercial al S.C. “O.& Co E.” SA, litigiu ce se poartă între părți este de natură comercială. În atare situație soluționarea cauzei revine Tribunalului Timiș în primă instanță – conform art.2 pct.1 lit.a din C.proc.civ., și nu Judecătoriei Lugoj. Recursul în anulare este nefondat pentru următoarele considerente: La data de 11 septembrie 2000 reclamanta S.C. “O.& Co E.” SA, a chemat în judecată pe pârâții: J.L., J.A., J.M., B.P.D., B.C., G.Ș.M., B.I., B.M., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr.730 și 731 din 9.03.2000, încheiate între părți, prin care s-au înstrăinat imobilele înscrise în C.F.

6902 Lugojul Român constând în teren intravilan suprafață de 539 m.p. și cota de 1/10 din construcția aflată pe acesta, împreună cu materialele de construcție de pe teren. Prin cererea precizatoare – f.38 dosar nr.2541/2000 al Judecătoriei Lugoj, s-a solicitat de aceiași reclamantă să se constate și nulitatea contractului de donație autentificat sub nr.1702/20.10.1999, prin care pârâtul J.M. a donat fiului său J.L. terenul în suprafață de 539 m.p. evidențiat în C.F. nr.6902 Lugojul Român. Temeiul de drept al acțiunii formulată de reclamantă așa cum a fost precizată îl constituie dispozițiile art.949, 950, 966 C.civ.. Prin contractul de donație autentificat prin încheierea nr.1702 din 20 octombrie 1999, J.M.

a donat fiului său J.L. terenul în suprafață de 539 m.p. înscris în C.F. 6902 Lugojul Român – f.39 dosar fond. La rândul său, J.L. prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.730/9.03.2000, a înstrăinat terenul în suprafață de 539 m.p. înscris în C.F. 6902 Lugojul Român, pârâților B.P.D.și G.Ș.-Mihai – f.4 dosar de fond. La data încheierii actului de vânzare-cumpărare mai sus menționat, proprietarul imobilului înstrăinat era pârâtul J.L., așa cum rezultă din C.F. nr.6902 Lugojul Român – f.2 dosarul de fond, și nu reclamanta S.C. “O.& Co E.” SA. Cu alte cuvinte, imobilul înstrăinat de pârâtul J.L., la data de 9.03.2000, era proprietatea acestuia și nu făcea parte din capitalul social al reclamantei.

De altfel, chiar reclamanta, atât în acțiunea introductivă cât și în motivele de recurs, a arătat că în C.F. 6902 Lugojul Român nu există nici o mențiune din care să rezulte că reclamanta este proprietara imobilului ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare din 9.03.2000. Deci, pârâtul J.L. era proprietarul tabular al imobilului menționat. Așadar, litigiul dedus judecății de către reclamantă este de natură civilă, iar instanțele civile care au soluționat litigiul au pronunțat o sentință cu aplicarea corectă a legii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei nr.2492 din 1 octombrie 2001 a Curții de Apel Timișoara – secția civilă, deciziei nr.1230 A din 25 aprilie 2001 a Tribunalului Timiș – secția civilă și sentinței civile nr.2702 din 13 noiembrie 2000 a Judecătoriei Lugoj. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 mai 2003.