ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2018/2003

S-a

luat în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul General al

Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței civile

nr.2702 din 13 noiembrie 2000 a Judecătoriei Lugoj, deciziei nr.1230 A din 25

aprilie 2001 a Tribunalului Timiș – secția civilă, precum și împotriva deciziei

nr.2492 din 1 octombrie 2001 a Curții de Apel Timișoara – Secția civilă.

La

apelul nominal s-au prezentat: intimata-reclamantă S.C. “O.& Co E.” SA

Lugoj, reprezentată de avocatul N.T., intimații pârâți B.P.D.și B.C., ambii

reprezentați de avocatul L.D.B. Au lipsit intimații pârâți J.M., J.L., J.A.,

G.Ș.M., B.I.și B.M..

Procedura

completă.

Neexistând

cereri prealabile din partea pârâților, instanța constată că pricina se află în

stare de judecată.

Reprezentanta

Ministerului Public solicită admiterea recursului în anulare astfel cum a fost

motivat în scris.

Avocatul

Nicu Tiberiu, pentru intimata-reclamantă S.C. “O.& Co E.” SA Lugoj,

solicită admiterea recursului în anulare.

Avocatul

L.D.B., pentru intimații-pârâți B.P.D.și B.C., solicită respingerea recursului

în anulare, făcând referire la întâmpinarea depusă la dosar. Cere obligarea

intimatei-reclamante

la  plata

cheltuielilor de

judecată.

C U R T E A

Asupra

recursului în anulare de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea formulată la data de 24.07.2000 și precizată ulterior (f.38),

reclamanta S.C. “O.& Co E.” SA a chemat în judecată pe  pârâții: J.M.,

J.L., J.A., B.P.D., B.C., G.Ș.M., B.I., B.M., solicitând ca prin hotărârea ce

se va pronunța, să se constate nulitatea absolută a contractelor de vânzare

cumpărare autentificate sub nr.730 și 731 din 9.03.2000 încheiate între părți,

prin care s-au înstrăinat imobilele înscrise în C.F. 6902 Lugojul Român,

constând în teren intravilan în suprafață de 539 m.p. și cota de 1/10

construcție aflată pe acesta; împreună cu materialele de construcție de pe

teren.

De

asemenea, s-a mai solicitat de aceiași reclamantă să se constate nulitatea

contractului de donație autentificat sub nr.1702/20.10.1999 prin care J.M. i-a donat

fiului său J.L., terenul menționat în contractele de vânzare mai sus

menționate.

Prin

sentința civilă  nr.2702 din 13 noiembrie 2000 a Judecătoriei Lugoj, s-a admis

acțiunea formulată de reclamantă așa cum a fost precizată.

Prin

decizia civilă nr.1230 A din 25.04.2001 a Tribunalului Timișoara, s-a respins

apelul declarat de pârâții J.M., J.L., J.A., B.I.și B.M. și s-a admis apelul

pârâților B.P., B.C. și G.Ș., schimbând în parte sentința atacată, în sensul

respingerii acțiunii cu  privire la contractul de vânzare-cumpărare

autentificat sub nr.730/9.03.2000, această decizie a fost menținută de Curtea

de Apel Timișoara prin decizia civilă nr.2492/1 octombrie 2001.

Ambele

instanțe au reținut că nu s-a făcut dovada relei credințe a pârâților B.și G.,

în momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr.730/9.03.2000.

Împotriva

hotărârilor mai sus menționate, în temeiul art.330 pct.2 din C.proc.civ.a

declarat recurs Procurorul Gen eral al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă

de Justiție pe motiv că au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii,

învederându-se următoarele considerente:

-

S.C. “O.& Co E.” SA  a solicitat Judecătoriei Lugoj să se constate

nulitatea  unui contract de donație și a două contracte de vânzare-cumpărare

încheiate de pârâți prin care  s-au înstrăinat terenul și construcția în cotă

de 1/10 înscrise în C.F. 6902 Lugojul Român. Că aceste bunuri constituiau

proprietatea reclamantei și nu a pârâtului J.M., deoarece  bunurile au fost

aduse de către pârâți și O.R.ca aport în natură pentru majorarea capitalului

social al societății.

-

Cum, pârâtul J.M. a dispus de bunuri care nu-i mai aparțineau, deoarece acestea

făceau  parte din  patrimoniul comercial al S.C. “O.& Co E.” SA, litigiu ce

se poartă între părți este de natură comercială. În atare situație soluționarea

cauzei revine Tribunalului Timiș în primă instanță – conform art.2 pct.1 lit.a

din C.proc.civ., și nu Judecătoriei Lugoj.

Recursul

în anulare este nefondat pentru următoarele considerente:

La

data de 11 septembrie 2000 reclamanta S.C. “O.& Co E.” SA, a chemat în

judecată pe pârâții: J.L., J.A., J.M., B.P.D., B.C., G.Ș.M., B.I., B.M.,

solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța  să se constate nulitatea

absolută a contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr.730 și 731

din 9.03.2000, încheiate între părți, prin care s-au înstrăinat imobilele

înscrise în C.F. 6902 Lugojul Român constând în teren intravilan suprafață de

539 m.p. și cota de 1/10 din construcția aflată pe acesta, împreună cu

materialele de construcție de pe teren.

Prin

cererea precizatoare – f.38 dosar nr.2541/2000 al Judecătoriei Lugoj, s-a

solicitat de aceiași reclamantă să se constate  și nulitatea contractului de

donație autentificat sub nr.1702/20.10.1999, prin care pârâtul J.M. a donat

fiului său J.L. terenul în suprafață de 539 m.p. evidențiat în C.F. nr.6902

Lugojul Român.

Temeiul

de drept al acțiunii formulată de reclamantă așa cum a fost precizată îl

constituie dispozițiile art.949, 950, 966 C.civ..

Prin

contractul de donație autentificat prin încheierea  nr.1702 din 20 octombrie

1999, J.M. a donat fiului său J.L. terenul în suprafață de 539 m.p. înscris în

C.F. 6902 Lugojul Român – f.39 dosar fond.

La

rândul său, J.L. prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub

nr.730/9.03.2000, a înstrăinat terenul în suprafață de 539 m.p. înscris în C.F.

6902 Lugojul Român, pârâților B.P.D.și G.Ș.-Mihai – f.4 dosar de fond.

La

data încheierii actului de vânzare-cumpărare mai sus menționat, proprietarul

imobilului înstrăinat era pârâtul J.L., așa cum rezultă din C.F. nr.6902

Lugojul Român – f.2 dosarul de fond, și nu reclamanta S.C. “O.& Co E.” SA.

Cu

alte cuvinte, imobilul înstrăinat de pârâtul J.L., la data de  9.03.2000, era

proprietatea acestuia și nu făcea parte din capitalul social al reclamantei.

De

altfel, chiar reclamanta, atât în acțiunea introductivă cât și în motivele de

recurs, a arătat că în C.F. 6902 Lugojul Român nu există nici o mențiune din

care să rezulte că reclamanta este proprietara imobilului ce a făcut obiectul

contractului de vânzare-cumpărare din 9.03.2000. Deci, pârâtul J.L. era

proprietarul tabular al imobilului menționat.

Așadar,

litigiul dedus judecății de către reclamantă este de natură  civilă, iar

instanțele civile care au soluționat litigiul au pronunțat o sentință cu

aplicarea corectă a legii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă

Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei nr.2492 din 1 octombrie 2001 a

Curții de Apel Timișoara – secția civilă, deciziei nr.1230 A din 25 aprilie

2001 a Tribunalului Timiș – secția civilă și sentinței civile nr.2702 din 13

noiembrie 2000 a Judecătoriei Lugoj.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 20 mai 2003.