ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2019/2003

S-a luat în examinare recursul în

anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea

Supremă de Justiție împotriva sentinței civile nr.4118 din 10 aprilie 2000 a

Judecătoriei Sectorului 2 București, deciziei nr.3063 din 22 noiembrie 2000 a

Tribunalului București – secția a V-a civilă, precum și împotriva deciziei

nr.2031 din 28 iunie 2001 a Curții de Apel București – secția a IV-a civilă.

La

apelul nominal s-au prezentat: intimații pârâți A.A., reprezentată de avocatul

C.N., Consiliul General al Municipiului București, prin consilier juridic

O.O., precum și intimatul reclamant S.I., reprezentat de avocatul M.D.. A

lipsit intimata pârâtă S.C. „A” S.A. București.

Procedura

completă.

Neexistînd

cereri prealabile, instanța constată că pricina este în stare de judecată.

Reprezentantul

Ministerului Public susține recursul în anulare.

Avocatul

C.N., pentru intimata pârâtă A.A., solicită admiterea recursului în anulare

astfel cum a fost formulat. Precizează că nu solicită cheltuieli de judecată.

Consilier juridic O.O., pentru intimatul pârât Consiliul General

al Municipiului București, solicită admiterea recursului în anulare.

Avocatul

M.D., pentru intimatul reclamant S.I., solicită respingerea recursului în

anulare pentru motivele prezentate în notele scrise depuse la dosar. Nu

solicită cheltuieli de judecată.

CURTEA,

Asupra

recursului în anulare de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr.4118 din 10 aprilie 2000, pronunțată de Judecătoria

sectorului 2 București, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul

S.I. împotriva pârâților A.A. și Consiliul General al Municipiului București, a

fost respins capătul de cerere referitor la  constatarea nulității contractului

de vânzare-cumpărare nr.718 din 5 noiembrie 1996, încheiat de pârâți, privind

imobilul situat în București, str.Speranței nr.17, et.1, ap.3, sectorul 2 și a

fost obligată pârâta A.A. să-i lase reclamantului, imobilul situat la această

adresă, în deplină proprietate.

Instanța

de fond a reținut că pârâta A.A. a cumpărat cu bună credință imobilul,

respectînd prevederile art.9 alin.1 din Legea nr.112/1995, dar că, prin

compararea titlurilor, cel al reclamantului este preferabil, deoarece aparține

adevăratului proprietar, în timp ce titlul pârâtei provine de la stat, care nu

avea calitatea de proprietar.

Apelurile

declarate de Primăria municipiului București și de reclamant împotriva

sentinței au fost respinse, ca nemotivate, prin decizia nr.3063 din 22

noiembrie 2000, pronunțată de Tribunalul București – secția a V-a civilă și de

contencios administrativ.

Prin

aceeași decizie a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta A.A.

Curtea

de Apel București – secția a IV-a civilă, prin decizia nr.2031 din 28 iunie

2001, a respins, ca nefondate recursurile declarate de pârâții Municipiul București,

prin primarul general și A.A..

Împotriva celor trei hotărâri judecătorești susmenționate a

declarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea

Supremă de Justiție, invocând prevederile art.330 pct.2 din C.proc.civ., astfel

cum a fost modificat prin O.U.G.nr.138/2000 și 59/2001, susținând în esență că

raportat la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare – 5 noiembrie

1997 și data înregistrării acțiunii – 18 ianuarie 1999, pârâta cumpărătoare a

fost de bună credință, situație în care era îndreptățită să păstreze bunul și

că acțiunea era supusă taxei de timbru.

Recursul

în anulare este fondat, pentru considerentele ce vor urma.

Soluția

instanței de fond, prin care a fost respins capătul de  cerere privind

constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare  încheiat de pârâți și

a fost obligată pârâta A.A. să-i lase, în deplină proprietate imobilul cumpărat

reclamantului, soluție confirmată de instanțele de apel și de recurs este

contradictorie și nu este de natură a conduce la stingerea litigiului.

Pe

de altă parte, instanțele nu au avut în vedere faptul că, sentința civilă

nr.2850/17.02.1998, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, prin care

a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul S.I. împotriva pârâților

Primăria municipiului București și S.C. „F.” S.A. București, a fost constatată

nulitatea deciziei de trecere în proprietatea statului a apartamentului nr.3,

situat în București, str.Speranței nr.17, sectorul 2 și au fost obligate

pârâtele să-i lase reclamantului, în deplină proprietate acest imobil, nu îi

este opozabilă pârâtei A.A., deoarece nu a fost parte în acel proces.

În

ceea ce privește buna credință a cumpărătoarei, aspect ce formează obiect al

criticilor cuprinse în recursul în anulare, precum și eventuala menținere a

contractului de vânzare-cumpărare, chiar dacă imobilul ar fi fost preluat

abuziv de stat, se constată că instanțele nu și-au exercitat rolul activ, în

sensul prevederilor art.129 alin.5 din C.proc.civ., nedispunînd completarea

probelor pentru a se stabili dacă, pârâta A.A. a avut cunoștință de primul

proces, când instanța a fost sesizată la data de  22  februarie 1996,  anterior

datei de  5  noiembrie 1996, când a încheiat contractul de vânzare-cumpărare

sau a fost notificată de reclamant anterior acestei ultime date.

Motivul

de recurs privitor la netimbrarea corespunzătoare a acțiunii și a căilor de

atac nu constituie motiv de casare.

În

consecință, recursul în anulare urmează a fi admis, conform art.330

3

alin.1 și 313 din C.proc.civ., a fi casate hotărârile atacate și a fi trimisă

cauza spre rejudecare primei instanțe și anume, Judecătoriei sectorului 2

București.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare

declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă  Curtea Supremă de

Justiție.

Casează

decizia nr.2031 din 28 iunie 2001 a Curții de Apel București – secția a IV-a

civilă, decizia nr.3063 din 22 noiembrie 2000 a Tribunalului București – secția

a V-a civilă și sentința civilă nr.4118 din  10 aprilie 2000 a Judecătoriei

Sectorului 2 București.

Trimite

cauza, spre rejudecare, Judecătoriei Sectorului 2 București.

Irevocabilă.

Pronunțata

în ședință publică, astăzi  20 mai  2003.