ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1592/2003

Asupra contestației în anulare de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 7 din 30

ianuarie 2002, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamanta Primăria municipiului

Aiud și a anulat procesul-verbal nr. 401564 din 19 septembrie 2001 și decizia

nr. 1794 din 5 noiembrie 2001, acte întocmite de pârâții Direcția Generală a

Finanțelor Publice a județului Alba și Ministerul Finanțelor Publice.

Recursurile declarate împotriva

acestei sentințe de pârâți au fost admise prin decizia nr. 3599 din 22

noiembrie 2002, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios

administrativ. Instanța de recurs a casat sentința criticată și pe fond, a

respins acțiunea formulată de reclamanta Primăria municipiului Aiud.

Împotriva deciziei nr. 3599 din 22

noiembrie 2002, Primăria municipiului Aiud a formulat la data de 11 decembrie

2002, contestație în anulare, solicitând anularea deciziei, rejudecarea

recursurilor declarate de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului

Alba și de Ministerul Finanțelor Publice și respingerea recursurilor, ca

nefondate.

Contestatoarea a susținut că decizia

instanței de recurs a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor art. 169 din

O.G. nr. 61/2002, potrivit cărora se anulează sumele reprezentând T.V.A. datorate

de autoritățile administrației publice locale, care până la 31 mai 2002 nu au

fost facturate beneficiarilor și nu au fost achitate la bugetul de stat,

inclusiv majorările și penalitățile de întârziere aferente. Contestatoarea a

învederat că deși acest act normativ nu a fost invocat în apărarea sa, potrivit

art. 306 alin. (2) C. proc. civ., motivele de ordine publică pot fi invocate și

din oficiu de instanța de recurs, care este obligată să le pună în dezbatarea

părților.

Analizând actele și lucrările

dosarului, Curtea va respinge ca nefondată prezenta contestație în anulare,

pentru următoarele considerente:

Contestatoarea nu a indicat cauza

juridică a cererii sale, iar neaplicarea de către instanța de recurs a unui act

normativ care nu a fost invocat de părțile în litigiu, nu reprezintă o cauză de

contestație în anulare, specifică deciziilor date în recurs și reglementată

prin art. 318 C. proc. civ. Cazurile de contestație în anulare fiind enumerate

limitativ, această cale extraordinară de atac nu poate fi exercitată pentru

alte motive și dispozițiile legii nu pot fi interpretate extensiv.

Susținerea contestatoarei că,

potrivit art. 306 alin. (2) C. proc. civ., instanța de recurs avea obligația să

pună în discuția părților, incidența în cauză a prevederilor O.G. nr. 61/2002,

este nefondată, întrucât omisiunea cercetării unui motiv de casare se referă

numai la motivele de casare invocate de recurenți și nu la acelea pe care

instanța le poate cerceta din oficiu.

În consecință, nefiind îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 317-318 C. proc. civ., pentru retractarea

hotărârii judecătorești irevocabile criticate, Curtea va respinge ca nefondată

prezenta contestație în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare

formulată de Primăria municipiului Aiud, împotriva deciziei civile nr. 3599 din

22 noiembrie 2002 a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios

administrativ, ca nefondată.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 16 aprilie 2003.