ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 824/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 824/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.
238 la 8 ianuarie 2001 la Curtea de Apel Bacău, secția de contencios
administrativ, reclamanta SC C. SA Borzești a solicitat, în contradictoriu cu
Ministerul Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice Bacău și
Administrația Finanțelor Publice Onești, anularea deciziei nr. 1724 din 19
decembrie 2001 prin care i s-a respins contestația privind plata către bugetul
statului a sumei de 8.510.267.796 lei.
În motivarea acțiunii, s-a susținut
de către reclamantă că suma pretins datorată se compune din 7.693.472.576 lei,
T.V.A. și 816.795.200 lei, majorări de întârziere.
În legătură cu T.V.A. - ul datorat,
aplicat la suma de 40.491.960.927 lei, reclamanta a susținut că reprezintă
încasări prin compensare, pentru mărfurile livrate la export prin comisionari
care, la rândul lor, au importat păcură și alte produse necesare bunei
funcționări.
De asemenea, a mai
susținut că și pentru suma de 40.491.960.927 lei pentru care se pretinde T.V.A.
de 19%, îndeplinește condițiile legale pentru cota 0 T.V.A., prevăzută de O.G.
nr. 17/2000 și că obligativitatea încasării prețului mărfii livrată la export,
în valută, revine comisionarilor.
Curtea de Apel Bacău, secția de
contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 159 pronunțată la 21
decembrie 2001, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC C. SA Borzești, a
anulat decizia nr. 1724 din 19 decembrie 2000 emisă de Ministerul Finanțelor,
dispoziția nr. 328 din 13 octombrie 2000 a Direcției Generale a Finanțelor
Publice Bacău, hotărârea nr. 10 din 16 martie 2000 a Administrației Financiare
Onești și procesul-verbal de control fiscal nr. 11183 din 28 iulie 2000, prin
care s-a dispus virarea către bugetul de stat a sumei de 7.693.472.576 lei,
reprezentând T.V.A. și 816.795.200 lei, reprezentând majorări de întârziere, cu
obligarea pârâților la restituirea acesteia și la cheltuieli de judecată în
sumă de 10.033.000 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de
fond a reținut că reclamanta a făcut dovada că a încasat cele 40.4391.960.927
lei în valută, prin comisionari în conturi bancare deschise de aceștia la bănci
autorizate de B.N.R., astfel încât beneficiază de cota 0 T.V.A. pentru
exporturile realizate în perioada ianuarie – iulie 2000.
Împotriva sentinței
pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția de contencios administrativ, a
declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Bacău,
invocând nelegalitatea și netemeinicia acesteia.
În motivarea
recursului, s-a susținut că intimata nu a respectat art. 17 lit. b) din O.U.G.
nr. 17/2000, referitoare la încasarea valutei în conturi bancare deschise la
bănci autorizate de B.N.R. și nici a condiției prevăzute la pct. 9.6 din H.G.
nr. 401/2000, pentru aplicarea O.U.G. nr. 17/2000 privind T.V.A.
Recursul este fondat.
Curtea, analizând
actele dosarului, urmează să constate că în perioada ianuarie – iunie 2000,
supusă controlului, intimata a desfășurat operațiuni de export-import prin
comisionari, fără a respecta condiția de încasare a contravalorii în valută a
bunurilor exportate în conturi bancare deschise la bănci autorizate de B.N.R.
Pentru aplicarea cotei 0 T.V.A., intimata trebuia să
justifice realitatea exportului de bunuri, potrivit pct. 9.6 din H.G. nr.
401/2000, pentru aplicarea O.U.G. nr. 17/2000 și în plus, să prezinte dovada
încasării în valută a bunurilor exportate, nerespectarea acestora atrăgând
obligația plății T.V.A.
Intimata a încasat contravaloarea
mărfurilor exportate, în lei și nu în valută, iar motivația acesteia că o atare
obligație revenea comisionarului, este contrazisă de contractul încheiat între
comitent și comisionar.
Instanța de fond, făcând o
interpretare greșită a actelor normative, a pronunțat o hotărâre nelegală,
motiv pentru care Curtea urmează să admită recursul, să caseze sentința atacată
și pe fond, să respingă acțiunea, reținând legalitatea actelor de control
financiar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Direcția
Generală a Finanțelor Publice a județului Bacău, în nume propriu și în numele
Ministerului Finanțelor, împotriva sentinței civile nr. 159 din 21 decembrie
2001 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și în fond,
respinge acțiunea.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 28 februarie 2003.