ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3762/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de

26 martie 2003, reclamanta T.D. a solicitat anularea hotărârii nr. 8336 din 12

martie 2003 emisă de Casa Județeană de Pensii Cluj și recunoașterea calității

de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivarea cererii, reclamantul a

învederat că pârâtul i-a respins în mod greșit cererea, argumentat de

împrejurarea că la data strămutării părinților, solicitanta nu era născută și

că astfel, nu avea un domiciliu de unde să fi fost strămutată.

Prin sentința civilă nr. 494 din 24

aprilie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, admite acțiunea reclamantei și, în consecință, dispune anularea

hotărârii nr. 8336 din 12 martie 2003 emisă de pârâtă și obligă pârâta să-i acorde

reclamantei drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, modificată, pentru

perioada de refugiu 16 februarie 1942 – 6 martie 1945, începând cu data de 1

ianuarie 2003.

În considerentele sentinței

pronunțate, prima instanță a reținut că din declarațiile depuse la dosarul

cauzei și din actele de stare civilă atașate rezultă că reclamanta s-a născut

în perioada în care părinții s-au aflat în refugiu, respectiv la 16 februarie

1942 în localitatea Simeria, județul Hunedoara.

Instanța a avut în vedere că s-a dovedit

situația de refugiați a părinților reclamantei, astfel că și aceasta, minoră

fiind, a avut aceeași situație.

Împotriva acestei soluții a formulat

recurs Casa Județeană de Pensii Cluj, considerând-o nelegală și netemeinică.

În motivarea cererii de recurs s-a

arătat, în esență, că reclamanta nu era născută la data strămutării în altă

localitate decât cea de domiciliu din motive etnice, așa cum expres și

limitativ prevede art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

S-a susținut că instanța nu a ținut

cont de dispozițiile H.G. nr. 127/2002, în sensul că o persoană poate dobândi

calitatea de refugiat dacă a fost supusă persecuțiilor etnice, astfel încât să

fie nevoită să-și schimbe domiciliul, dar în speță reclamanta nu a suferit

persecuții din motive etnice, fiind născută în localitatea Simeria ce aparținea

Statului român.

Recursul nu este fondat.

Instanța de fond a reținut în mod

întemeiat că reclamanta s-a aflat în situația prevăzută de art. 1 lit. c) din

Legea nr. 189/2000, întrucât prin naștere a dobândit statutul de refugiat al

părinților săi.

Împrejurarea arătată de pârâtă,

aceea că reclamanta nefiind născută la data refugierii părinților săi și nu

avea un domiciliu de unde să fi fost strămutată în altă localitate, nu prezintă

relevanță în aprecierea statutului juridic al reclamantei.

Aceasta a dobândit prin naștere,

după cum a reținut în mod corect instanța de fond, statutul juridic al

părinților și anume, acela de refugiat, respectiv domiciliul și cetățenia

autorilor săi din statul de origine, cu drept de ședere legală și temporară în

statul primitor.

Având în vedere cele expuse mai sus,

Curtea va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj, împotriva sentinței civile nr. 494 din 24 aprilie

2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 7 noiembrie 2003.