ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1347/2003

Asupra recursului se rețin următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Mehedinți,

sub nr. 94 din 1997, SC R. SRL Timișoara a solicitat instanței ca, prin

sentința ce o va da, în contradictoriu cu SC G.T. SA Orșova și F.P.S., filiala

Mehedinți, să oblige prima pârâtă să-i predea imobilul A. Orșova, ce a făcut

obiectul licitației din 26 august 1994, și să primească contravaloarea acestui

imobil, reclamanta dobândind astfel, dreptul de proprietate asupra acestuia, cu

data de 26 august 1994, să fie obligată pârâta la plata unor daune moratorii de

0,4% din valoarea imobilului, pentru fiecare zi de întârziere în calcularea

contravalorii acestuia și predarea lui către reclamantă, începând cu data

introducerii și până la predarea efectivă. În contradictoriu cu pârâtul F.P.S.,

filiala Mehedinți, să se constate că măsura prin care s-a dispus anularea

licitației din 26 august 1994 este sancționată cu nulitatea absolută, întrucât

nu era de competența acesteia, ci de cea a instanțelor judecătorești, să

dispună anularea licitației, cu cheltuieli de judecată.

Tribunalul Mehedinți, prin sentința civilă nr. 724

din 24 septembrie 1997, a admis în parte acțiunea, a constatat valabilă

licitația organizată la data de 26 august 1994 și a obligat pârâta, SC G.T. SA

Orșova, să predea reclamantei imobilul A. Orșova la prețul de 386.400.000 lei,

actualizat conform H.G. nr. 500/1994. S-a respins capătul din acțiunea cu

privire la daunele moratorii, luându-se act că renunță la judecarea acestuia.

Pârâtele au fost obligate la 23.025.000 lei

cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut din actele

dosarului, că, la data de 26 august 1994, SC G.T. SA Orșova a scos la licitație

imobilul A. Orșova, evaluat la suma de 195.365.000 lei, iar la licitație a

participat și reclamanta, care l-a adjudecat, în procesul-verbal de adjudecare

menționându-se că va fi vândut după reactualizarea prețului în raport cu dispozițiile

H.G. nr. 500/1994, și s-a stabilit astfel un preț de 386.400.000 lei, ce a fost

acceptat de reclamantă.

La data de 3 octombrie 1994, F.P.S. București

comunică SC G.T. Orșova anularea licitației, măsură ce nu putea fi dispusă în

raport cu dispozițiile Legii nr. 58/1991 și H.G. nr. 1228/1990, motiv pentru

care licitația fiind legală, a fost admisă acțiunea, având în vedere și

dispozițiile H.G. nr. 634/1991, conform cărora contractul de vânzare-cumpărare

al imobilului respectiv trebuia încheiat în 15 zile.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia civilă nr. 1175

din 3 octombrie 2000, a respins excepția privind competența materială în primă

instanță a Curții de Apel Craiova, formulată de reclamantă, precum și cererile

făcute în apel de aceasta, privind reactualizarea prețului și pronunțarea unei

hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare.

S-a admis apelurile pârâtelor, declarate împotriva

sentinței mai sus menționate, s-a schimbat în tot sentința și a fost respinsă acțiunea,

cu 320.000.000 lei cheltuieli de judecată în favoarea SC G.T. SA Orșova.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, în

raport cu obiectul acțiunii, nu sunt aplicabile normele de procedură, inclusiv

cele de drept material, privind competența materială prevăzută de Legea nr. 99/1999.

Pe fond, s-a stabilit că, în cadrul licitației, au fost încălcate dispoziții

ale H.G. nr. 634/1991 și ale H.G. nr. 500/1994, prevăzute sub sancțiunea

nulității absolute, iar pârâtele au invocat nulitatea, ca apărare, în acțiunea

reclamantei și putea fi reținută de instanță, chiar dacă destinatara licitației

nu este atributul F.P.S. –ului.

SC R. SRL Timișoara a declarat recurs împotriva

deciziei, invocând dispozițiile art. 304 pct. 3, 9 și 11 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că:

- Greșit reține instanța de apel inexistența

raportului de evaluare a imobilului, potrivit dispozițiilor H.G. nr. 500/1994,

pentru că el nu este depus la dosar, iar prețul actualizat este de 196.000.000

lei și nu de 386.000.000 lei;

- Nedepunerea garanției, cu trei zile înainte de

ținerea licitației, nu poate fi considerată o fraudă la lege, care să atragă

nulitatea absolută, mai ales că această împrejurare îi este imputabilă

vânzătoarei.

- Greșit a reținut Curtea de Apel că transferul de

proprietate se realizează numai prin contractul de vânzare-cumpărare, deoarece

momentul realizării acordului de voință al părților este marcat de încheierea

procesului-verbal de adjudecare și nu de contract, în care se prevede activul

ce se vinde și la ce preț, preț care, de altfel, a și fost achitat.

Instanța de apel nu a distins care dintre acte este

principal și care accesoriu, fără existența procesului-verbal nu se poate

încheia contractul. În acest sens, în mod imperativ, actul ce trebuie încheiat

în 15 zile de la adjudecare este denumit de legiuitor „contract”, deoarece

momentul realizării acordului de voință este la semnarea procesului-verbal.

Legea nu prevede o situație, în sensul că transferul

proprietății e marcat de contract.

- Cauza trebuia judecată în primă instanță de către

Curtea de Apel Craiova, având în vedere dispozițiile Legii nr. 99/1999;

- Greșelile săvârșite de pârâta-vânzătoare în

organizarea licitației au făcut ca sancțiunea să fie suportată de reclamanta-cumpărătoare;

- Greșit s-a reținut de către instanța de apel că

neregularitățile respective sunt sancționate cu nulitatea absolută a

licitației.

- Neîncheierea contractului în 15 zile de la data

adjudecării, s-a datorat culpei vânzătorului, care a anulat abuziv licitația,

pe de altă parte, trebuia reținut că termenul respectiv începe să curgă de la

rămânerea irevocabilă a unei hotărâri de constatare a valabilității licitației.

Recursul a fost respins, ca nefondat, pentru

următoarele motive:

Potrivit dispozițiile art. 725 alin. (4) C. proc.

civ.: „hotărârile pronunțate înainte de intrarea în vigoare a legii nu rămân

supuse căilor de atac și termenelor prevăzute de legea sub care au fost

pronunțate”.

Sentința nr. 724 din 1997 a Tribunalului Mehedinți,

prin care s-a soluționat, în fond, cauza a fost pronunțată înainte de apariția

Legii nr. 99/1999. În această situație, Curtea de Apel Craiova era competentă

să judece apelurile părților, nu fondul litigiului. Este de reținut și faptul

că, prin decizia nr. 4606/1999, Curtea Supremă de Justiție a dispus rejudecarea

apelurilor de către Curtea de Apel Craiova.

În această situație, prin decizia recurată s-a

reținut corect, având în vedere obiectul acțiunii, respectiv, „predarea unui

activ”, competența în primă instanță a tribunalului de-a soluționa cauza.

Rezultă, din actele dosarelor, că, la data de 26

august 1994, SC G.T. SA a organizat o licitație pentru vânzarea magazinului A. Orșova.

Potrivit dispozițiilor art. 11 din H.G. nr. 634/1991,

aplicabile în speță, societatea comercială, deținătoare de active ce urmează a

fi vândute, trebuie să întocmească raportul de evaluare a activului cu cel mult

60 zile înainte de ținerea licitației, iar potrivit dispozițiilor art. 1 din

H.G. nr. 500/1991, în vigoare la data licitației, societățile comerciale cu

capital integral sau parțial de stat „vor proceda”, în termen de 30 de zile de

la data publicării actului normativ respectiv în Monitorul Oficial, la

reevaluarea activelor imobiliare aflate în patrimoniul lor de la data de 31

decembrie 1993.

Toate aceste dispoziții legale nu au fost îndeplinite

la organizarea licitației de către vânzătoare. Din modul de redactare a

acestora rezultă că ele sunt imperative, redactarea fiind în sensul „vor

proceda”, dacă ar fi vorba de norme supletive, cum susține recurenta,

redactarea era în sensul „pot proceda”.

Raportul de expertiză contabilă (suplimentul) depus

în cauză, invocat ca dovadă de recurentă, în sensul că cerințele legale mai sus

menționate au fost respectate cu ocazia organizării licitației, nu putea fi

reținut ca atare, având în vedere concluziile „referatului” întocmit de

Inspectoratul de Poliție Mehedinți la data de 25 noiembrie 1999 (dosar nr. 241/1998

al Curții Supreme de Justiție).

Conform prevederilor art. 4 din Regulamentul de

aplicare a H.G. nr. 634 din 16 septembrie 1991, la licitație au dreptul de a

participa persoane fizice sau juridice, care au depus la sediul organizatorului

licitației, cu cel puțin trei zile înainte de ținerea ei, printre alte acte,

dovada achitării taxei de participare și a garanției de 10% din prețul de

pornire al licitației.

Aceste dispoziții sunt, de asemenea, imperative

pentru că neîndeplinirea cerinței respective este sancționată cu

imposibilitatea (excluderea) persoanei din categoria licitatorilor.

Recurenta, la data ținerii licitației, nu îndeplinea

cerințele prevăzute de dispozițiile legale mai sus menționate, astfel cum

rezultă din actul aflat la dosarul nr. 241/1999 al Curții Supreme de Justiție.

Potrivit dispozițiilor art. 61 din Legea nr. 58/1991,

„procedura de vânzare a activelor societății comerciale va fi considerată

definitivă la data încheierii, în condițiile legii, a contractului de vânzare-cumpărare,

iar conform dispozițiilor art. 13 și 14 din H.G. nr. 634/1991, „După anunțarea

adjudecătorului de către licitator se declară închisă ședința de licitație. Se

întocmește procesul-verbal al ședinței, care se semnează de comisia de

licitație și de către adjudecător”. Câștigătorul licitației semnând contractul

de vânzare-cumpărare în termen de 15 zile de la data ședinței de licitație.

Rezultă, din interpretarea acestor dispoziții legale,

că toate actele efectuate în cadrul licitației, inclusiv procesul-verbal

întocmit la încheierea acesteia, sunt acte accesorii, ce prevăd vânzarea numai

prin încheierea contractului în formă scrisă, prin care se transmite dreptul de

proprietate asupra cumpărătorului. Prin dispozițiile legale mai sus menționate

nu i se recunoaște procesului verbal, efecte translative de proprietate, dacă

li s-ar da o astfel de interpretare, prevederile cu privire la încheierea

contractului în formă scrisă, ar fi fost inutile.

Prin voința legiuitorului, vânzarea se consideră

„definitivă”, în sensul transferării dreptului de proprietate, numai la data

încheierii contractului în forma și termenul prevăzut în actele normative

menționate.

În cauză, așa cum s-a arătat și cum a reținut și

instanța de apel, la ținerea licitației au fost încălcate dispozițiile

imperative ale actelor ce o reglementează, sancțiunea fiind nulitatea absolută

a acesteia ce poate fi invocată oricând, inclusiv pe cale de excepție, de

oricine și nu poate fi acoperită. Ea s-a produs fie din necunoașterea legii sau

achiesarea la încălcarea ei, ceea ce constituie fraudă la lege, motiv pentru

care sancțiunea e suportată de toate părțile.

Soluția instanței de apel, de respingere a acțiunii,

nu avut la bază dispoziția F.P.S. de anulare a licitației, ci, așa cum s-a

arătat, apărările pârâtelor cu privire la nulitatea absolută a acesteia. Nu a

reținut culpa reclamantei în neîndeplinirea obligației de-a încheia în termen

de 15 zile contractul, conform prevederilor H.G. nr. 634/1991, ci faptul că, în

lipsa lui, nu i se poate recunoaște un drept de proprietate asupra bunului ce

solicită a fi predat.

Pentru motivele arătate, reținându-se că decizia

pronunțată în cauză este legală, s-a respins, ca nefondat, recursul.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de reclamanta SC R. SRL Timișoara, împotriva deciziei nr. 1175

din 3 octombrie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 5 martie

2003.