ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2804/2003

La

data de 10 iunie 2003 s-au luat în examinare recursurile declarate de pârâta

D.G.F.P. Vâlcea în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice  și de

Direcția Județeană de Statistică Vâlcea împotriva deciziei civile nr.98 A din 7

octombrie 2001 a Curții de Apel Pitești – Secția civilă.

Dezbaterile

au fost consemnate în încheierea cu data de 10 iunie 2003, care face parte

integrantă din prezenta iar pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi, 25

iunie 2003.

C

U R T E A

Asupra

recursurilor de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată sub nr.1768 din 29 martie 1999 reclamanții E.I.R.N.,

P.P.R.și E.R.R.A.au chemat în judecată Municipiul Râmnicu Vâlcea prin Primar

solicitând să fie obligat pârâtul să le lase în deplină proprietate și posesie

imobilul situat în Municipiul Râmnicu Vâlcea, str.Greneral Praporgescu nr.31

compus din teren și construcții.

În

motivarea acțiunii reclamanții au arătat că bunul  menționat a intrat în

patrimoniul Statului Român fără titlu valabil.

Ulterior,

reclamanții au solicitat citarea în cauză a Ministerului Finanțelor prin

D.G.F.P.S . – Vâlcea și a Direcției Județene de Statistică Vâlcea.

Tribunalul

Vâlcea prin sentința civilă nr.333 din 8 noiembrie 1999 menținută prin decizia

civilă nr.74/27 iunie 2000 a Curții de Apel Pitești a admis acțiunea și a

obligat pârâții să le lase în deplină proprietate și posesie imobilul

menționat, cu motivarea că imobilul în litigiu nu a intrat în proorietatea

Statului Român cu titlu.

Curtea

Supremă de Justiție – Secția civilă prin decizia nr.3268 din 29 iunie 2001 a

admis recursurile declarate de Comisia Națională pentru Statistică și

Ministerul Finanțelor – D.G.F.P.S. Vâlcea împotriva  deciziei civile nr.74 din

27 iunie 2000 a Curții de Apel Pitești – secția civilă pe care a casat-o și a

trimis cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelurilor pentru a se

stabili modalitatea de preluare de către stat a imobilului.

Prin

decizia civilă nr.98 din 7 decembrie 2001 Curtea de Apel Pitești – secția

civilă a respins ca nefondate apelurile declarate de Direcția Generală

Județeană de Statistică Vâlcea și D.G.F.P.S. – Vâlcea împotriva sentinței

civile nr.333 din 8 noiembrie 1999 a  Tribunalului Vâlcea cu motivarea că

rechiziționarea imobilului a fost  temporară, deținerea în continuare a bunului

de către autoritățile administrative a fost nelegitimă  ceea ce echivalează cu

o expropriere fără titlu.

Împotriva

deciziei civile nr.98 din 7 decembrie 2001 a Curții de Apel Pitești, a declarat

recurs Direcția Județeană de Statistică Vâlcea solicitând casarea în temeiul

art.304 pct.9 C.proc.civ.și susținând în esență că: 1. imobilul situat în

Râmnicu Vâlcea, str.General Praporgescu nr.31, a intrat în proprietatea

Statului Român cu titlu, prin „ordinul de rechiziție pentru  cartiruire” din 6

octombrie 1947, cu plată, în conformitate cu prevederile art.12 din Decretul

Lege nr.439/1945. 2.  eronat instanțele au reținut că a fost o rechiziție

temporară cu plata unei chirii deși a fost o rechiziție pentru cartiruire cu o

dreaptă despăgubire. 3.  dispozițiile Legii nr.139/27 februarie 1940 privind

rechizițiile au fost respectate atât în ceea ce privește condițiile pentru

exercitarea dreptului de a face rechiziții cât și modul de despăgubire.

Recursul

urmează să fie respins ca nefondat pentru următoarele considerente: Terenul în

suprafață de 1449 mp. situat în Râmnicu Vâlceam str.General Praporgescu nr.31

(anterior str.Dorobanți nr.31)  a fost dobândit de Dr.F.D.prin ordonanța de

adjudecare nr.20/13 decembrie 1907 a fostului Tribunal Vâlcea. Ulterior, în

baza Permisiunii Primăriei Orașului Râmnicu Vâlcea acesta a edificat, împreună

cu soția sa, F.D.o clădire principală și anexe.

Succesorii

proprietarilor inițiali, F.și F.D.sunt potrivit certificatului de moștenitor

nr.1687 din 17 decembrie 1981 al fostului Notariat de Stat Local al Sectorului

2 București, reclamanții E.I.R.N., P.P. R. și E.R.R.A.

Prin

ordinul din 6 octombrie 1947 al fostului Minister al Afacerilor Externe emis în

temeiul Legii din 27 februarie 1940 asupra rechizițiilor, imobilul a fost

rechiziționat.

Comisia

Județeană Vâlcea pentru aplicarea dispozițiilor Legii nr.112/1995 prin

hotărârea nr.180 din 2 mai 1997 a respins ca rămasă fără obiect cererea

succesorilor lui F.și ai F.D. de aplicare a dispozițiilor art.1 din actul

nomrativ menționat cu motivarea că actul de trecere în proprietatea statului nu

constituie titlu.

Instanțele

de fond și de apel au reținut corect că imobilul în litigiu nu a trecut în

proprietatea   Statului Român în temeiul unui titlu valabil.

Art.1

alin.1 din Legea nr.139 din 26 februarie 1940 prevedea că în caz de concentrări,

manevre,  călătorii de instrucții,  mobilizare parțială sau generală precum și

în orice alte îmrepjurări  în care pregătirea armatei, interesele generale ale

apărării naționale ori ale  liniștei și siguranței Statului reclamă, se pot

face rechiziții de orice natură și sub orice formă: Aliniatul ultim al art.5

din actul normativ menționat prevedea expres că imobilele nu se pot

rechiziționa decât în folosință.

Astfel

nuda proprietate a rămas asupra proprietarilor inițiali ai bunului în litigiu.

De altfel, potrivit art.481 C.civ.nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea

sa afară numai pentru cauză de utilitate publică și privind o dreaptă și

prealabilă despăgubire.

Față

de considerentele menționate CURTEA va respinge ca nefondat recursul Direcției

Generale Județene Vâlcea.

Împotriva

deciziei civile nr.98 din 7 decembrie 2001 a Curții de Apel Pitești a declarat

recurs și Ministerul Finanțelor Publice – Direcția Generală a Finanțelor

Publice Vâlcea solicitând casarea în temeiul art.304 pct.8 și 9  C.proc.civ.și

susținând că imobilul în litigiu a trecut în proprietatea Statului Român  în

temeiul unui titlu valabil.

Această

critică urmează să fie respinsă pentru considerentele arătate cu prilejul

cercetării motivului de recurs formulat de Direcția Generală Județeană de

Statistică Vâlcea.

Recursul

va fi însă admis pentru lipsa calității procesuale pasive, motiv de ordină

publică ce poate fi ridicat din oficiu potrivit art.306 alin.2 C.proc.civ.

În

acțiunea în revendicare de drept comun întemeiată pe dispozițiile art.480

C.civ.calitatea procesual pasivă are posesorul neproprietar.

Cum

Ministerul Finanțelor Publice nu are posesia bunului revendicat, greșit a fost

admisă acțiunea și față de acest pârât.

Astfel

fiind, CURTEA va admite recursul Ministerului Finanțelor Publice, va casa în

parte decizia curții de apel, va admite apelul aceleiași părți, împotriva

sentinței tribunalului pe care o va schimba în parte n sensul că va respinge

acțiunea față de acest pârât.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

D.G.F.P. Vâlcea în nume propriu și pentru Ministerul finanțelor Publice.

Casează

în parte decizia nr.98 A din 7 decembrie 2001 a Curții de Apel Pitești – Secția

civilă în sensul că admite apelul declarat de această parte, împotriva

sentinței civile nr.333 din 8 noiembrie 1999 a Tribunalului Vâlcea pe care o

schimbă în parte în sensul că respinge acțiunea față de Ministerul Finanțelor

Publice pentru lipsa calității procesuale pasive.

Menține

celelalte dispoziții ale hotărârilror susmenționate.

Respinge

ca nefondat recursul declarat de pârâta Direcția Județeană de Statistică

Vâlcea.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 25 iunie 2003.