ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2491/2003

Asupra recursului

de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la

Tribunalul Constanța, la 7 martie 2000, reclamanții I.Z.L.A., T.I.A. și T.S. au

chemat în judecată pe pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor,

Consiliul local al municipiului Constanța, Municipiul Constanța prin primar,

OCOT Constanța și RAEDPP Constanța pentru obligarea pârâților să le lase în

proprietate imobilul situat în Constanța, format din teren 372 mp și

construcție (parter și 3 nivele).

În motivarea cererii reclamanții au

arătat că imobilul a fost proprietatea exclusivă a tatălui lor T.M. dobândit

prin actul de partaj voluntar transcris la nr. 177/28 ianuarie 1931 la Grefa

Tribunalului Constanța.

Terenul și construcția (fostul Hotel

Bulevard) au fost rechiziționate în 1944 prin Ordinul de rechiziție nr. 105/1945

din 5 iulie 1946, fiind preluat de la 1 septembrie 1944 și ocupat de trupele

sovietice până în 1958. Acțiunea a fost întemeiată pe art. 480 C. civ.

Tribunalul Constanța, prin sentința

civilă 662/21 iunie 2002 a respins ca nefondată excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâților Consiliul local al municipiului Constanța,

Municipiul Constanța prin primar și RAEDPP Constanța.

Au fost respinse ca nefondate

acțiunea principală și cererea reconvențională formulată de Oficiul de Cadastru

Agricol și Organizarea Teritoriului Agricol Constanța (OCAOTA – Constanța).

Prin cerere reconvențională această pârâtă a solicitat, în ipoteza admiterii

acțiunii, obligarea reclamanților la plata cuantumului actualizat al

investițiilor efectuate la imobil în cuantum de 1.348.349.701 lei și acordarea

unui drept de retenție asupra imobilului până la achitarea sumei.

Curtea de apel Constanța, prin

decizia civilă nr. 133/C din  12 noiembrie 2002 a respins ca tardiv, apelul

declarat de reclamanți împotriva sentinței civile 662/2002.

Pentru a pronunța această soluție

s-a reținut că apelul a fost declarat la 16 septembrie 2002 peste termenul

legal de 15 zile în condițiile în care hotărârea atacată a fost comunicată

reclamanților la 29 august 2002.

Reclamanții au declarat în termen

recurs împotriva soluției date în apel, criticând hotărârea în temeiul art. 304

pct. 9 C. proc. civ. cu referire la încălcarea art. 101 alin. (1) și alin. (4 )

teza a doua C. proc. civ. potrivit cărora termenele se înțeleg pe zile libere,

neintrate în socoteală, nici ziua când a început nici când s-a sfârșit

termenul. Termenul care se împlinește într-o zi de sărbătoare legală sau când

serviciul este suspendat, se va prelungi până la sfârșitul primei zile

lucrătoare care urmează.

Recurenții au arătat că în fapt

termenul s-a împlinit într-o zi de sâmbătă și el s-a prelungit până luni când a

și fost înregistrat.

Recursul este întemeiat.

Sentința civilă 662 a Tribunalului

Constanța a fost pronunțată la 21 mai 2002 și comunicată realmente la 29 august

2002.

Apelul a fost declarat de reclamanți

la Tribunalul Constanța, la 16 septembrie 2002 conform rezoluției manuscrise

aplicată  pe cerere.

Termenul de apel de 15 zile prevăzut

de art. 284 C. proc. civ. a început să curgă la 30 august și s-a împlinit la 14

septembrie, zi care, potrivit calendarului 2002 a fost sâmbătă. Ca urmare,

luni, 16 septembrie recursul a fost înregistrat legal la Tribunal în ultima zi

a termenului.

Constatând că în mod nelegal s-a

soluționat cererea de apel pe excepția de tardivitate, urmează a se casa

hotărârea și a se trimite cauza spre judecarea apelului la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamanții I.Z.L.A., T.I.A. și T.S. împotriva deciziei civile nr. 133 C din 12

noiembrie 2002 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, pe care o casează și

trimite cauza aceleiași instanțe pentru judecarea apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi  10 iunie 2003.