ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1676/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 337, pronunțată la data de 26 martie 2001, în dosarul nr. 1254/2001, secția comercială și de contencios administrativ a Tribunalului Mureș a admis acțiunea formulată de reclamanta, SC A. SA, împotriva pârâtei, SC A.H. SA, pe care a obligat-o să plătească acesteia suma de 1.278.638 lei, reprezentând contravaloare marfă livrată și neachitată; suma de 69.033.634 lei, cu titlu de penalități de întârziere, calculate pe perioada 6 februarie 2001 – 5 martie 2001, și suma de 36.293.012 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Spre a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în principal, că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contractul încheiat între părți la data de 2 februarie 1998, de a achita prețul stocului de marfă primită, pe care, conform procesului-verbal încheiat la data de 12 iulie 2000, a vândut-o, iar prin art. 7 din menționatul contract, părțile au convenit că, dacă plata nu se va face în termen de 5 zile de la data vânzării mărfii, respectiv, a emiterii facturii, SC A.H. SA va datora penalități de 0,2% pentru fiecare zi, și a făcut aplicarea art. 969 și art. 1087 C. civ.; art. 225, față de lipsa nejustificată a pârâtei în fața instanței și art. 277 C. proc. civ.

Secția comercială și de contencios administrativ a Curții de Apel Târgu Mureș, prin decizia nr. 440/A, pronunțată la data de 11 octombrie 2001, în dosarul nr. 1029/2001, a admis apelul formulat de pârâtă împotriva acestei hotărâri, pe care a modificat-o în tot, în sensul că a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtei și a obligat intimata să plătească apelantei suma de 5.030.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în apel.

Pentru a pronunța această decizie, prima instanță de control judiciar a reținut că procedura de citare a pârâtei, cu ocazia judecății cauzei în fond, a fost legal îndeplinită și, interpretând contractul încheiat între părți la data de 2 februarie 1998, a considerat că intimatei-reclamante îi revenea, conform art. 7 din această convenție, obligația de a emite facturi, pe care nu a îndeplinit-o, și nu apelantei-pârâte, în lipsa unui mandat de a face vânzarea în nume propriu, apreciind că, în ce o privește pe aceasta, nu se verifică temeinicia răspunderii juridice contractuale, conform art. 969 alin. (1) și art. 970 C. proc. civ., pentru plata sumelor reprezentând contravaloare marfă și penalități, cum, greșit, a reținut instanța de fond, prin greșita aplicare a legii.

Împotriva menționatei decizii a formulat recurs intimata-reclamantă, invocând, ca temei de drept al cererii sale, dispozițiile art. 304 pct. 6, pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a arătat că instanța de apel, cu încălcarea art. 292 și 295 C. proc. civ., a examinat și alte aspecte decât cele cu care a fost Învestită prin cererea de apel; a interpretat greșit natura juridică a contractului încheiat între părți, față de dispozițiile art. 2, precum și art. 7 din acest act juridic, încălcând dispozițiile art. 409 și 410 C. com., prin înlăturarea răspunderii contractuale a pârâtei, critici care se circumscriu motivelor prevăzute de art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc.

civ. Intimata a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului, apreciind ca fiind legală și temeinică decizia atacată. Analizând actele dosarului din perspectiva criticii referitoare la depășirea limitelor învestirii sale de către instanța de apel, ce vizează incidența motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea apreciază că acesta este întemeiat, făcând de prisos examinarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. Astfel, este de observat că, prin cererea de apel formulată de pârâta, SC A.H. SRL, împotriva sentinței tribunalului, aceasta a solicitat desființarea menționatei hotărâri în temeiul art. 297 alin. (1) C. proc. civ., motivat de faptul că a lipsit și nu a fost legal citată pentru termenele acordate cu ocazia judecății cauzei în fond (dosarul Curții de Apel Târgu Mureș nr. 1029/2001).

Așa fiind, având în vedere caracterul devolutiv al apelului, dar și faptul că acesta este devolutiv în limitele învestirii instanței, conform art. alin. 295 (1) C. proc. civ., potrivit căruia: „instanța de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, se constată că instanța de apel, prin examinarea și judecarea fondului cauzei, a depășit limitele devoluțiunii stabilite de apelanta-pârâtă prin cererea sa de apel, cu toate că, în conformitate cu regula restrictivă, „ tantum devolutum quantum appellatum ” – care constituie o exigență a principiului disponibilității procesuale, care se aplică și în fața instanțelor de control judiciar ordinar – era ținută să cerceteze pricina numai cu referire la motivul indicat în această cerere și a încălcat evocatele dispoziții legale.

Pentru considerentele arătate, constatând că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 1 C. proc. civ. și alin. (2) și (3) ale aceluiași articol, va admite recursul formulat de intimata-reclamantă, SC A. SA, împotriva deciziei pronunțată în apel, pe care o va modifica în tot, în sensul că va respinge, ca nefondat, apelul pârâtei, formulat împotriva sentinței tribunalului, având în vedere că, în mod corect, instanța de apel a apreciat, în considerentele deciziei atacate, că procedura de citare a acestei părți, cu ocazia judecății cauzei în fond, a fost legal îndeplinită și că neîndeplinirea legală a procedurii de citare a pârâtei, lipsă la termenul judecării cauzei, a fost singurul motiv invocat de pârâtă prin cererea sa de apel.

Reținând culpa procesuală a intimatei și dreptul recurentei de a fi despăgubită cu suma reprezentând cheltuielile de judecată dovedit a fi fost efectuate de aceasta cu ocazia judecății recursului, Curtea, în temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ., va obliga intimata să plătească recurentei suma de 18.346.843 lei, cu acest titlu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta, SC A. SA Târgu Mureș, împotriva deciziei nr. 440 din 11 octombrie 2001 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, pe care o modifică, în sensul că respinge, ca nefondat, apelul pârâtei, SC A.H. SRL Brad, declarat împotriva sentinței civile nr. 337 din 26 martie 2001 a Tribunalului Mureș. Obligă intimata-pârâtă la plata a 18.346.843 lei cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi, 19 martie 2003.