ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1205/2003

S-a luat în examinare  recursul declarat de Casa Județeană de

Pensii Satu Mare împotriva sentinței civile nr.477/CA/2002 – P din 23

septembrie 2002 a Curții de Apel Oradea.

La

apelul nominal au lipsit  și  recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii Satu

Mare și intimatul- reclamant F.V.

Procedura

completă.

S-a

prezentat referatul cauzei, arătându-se că intimatul a depus la dosar

întâmpinare, iar recurentul a solicitat, în scris, judecarea în lipsă, conform

dispozițiilor art.242 pct.2 din Codul de procedură civilă.

Apreciind

pricina în stare de judecată, Curtea a reținut-o spre soluționare pe fond.

C U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantul

F.V. a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii Satu Mare,

solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea în parte

a  hotărârii nr.398 din 1iunie 2002 emisă de pârâtă și să fie obligată pârâta

să îi recunoască drepturile acordate de Ordonanța Guvernului nr.105/1999 art.1

lit.b aprobată prin Legea nr.189/2002 începând cu data de 5.03.1944 până la

1.11.1944.

Acțiunea

a fost înregistrată la data de 8 iulie 2002 la Curtea de Apel Oradea, secția

contencios administrativ.

Instanța

sesizată urmare probatoriilor administrate prin sentința nr.474 din 23

septembrie 2002 a admis în parte acțiunea. A reținut instanța că atât timp cât

legea 189/2000 este prevăzută perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, nu se

poate refuza recunoașterea pe o perioadă mai mică, iar în ceea ce privește

aplicarea art.1 lit.b cum solicita reclamantul intimat s-a constata că el se

încadrează în categoria prevăzută la art.1 lit.d corect stabilită de instanță.

De

aceea acțiunea lui a fost admisă în parte.

Impotriva

sentinței Casa Județeană de Pensii Satu Mare a declarat recurs, criticând

hotărârea primei instanțe ca fiind nelegală și netemeinică, întrucât persoanele

care au fost obligate să facă parte din detatașamentele de muncă forțată

beneficiază de drepturile acordate prin Legea nr.189/2000 numai pe perioada

până la 1 septembrie 1944 conform unei precizări cu nr.1026/2002 emisă de Casa

Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale.

Recursul

este nefondat.

In

conformitate cu prevederile art.1 din Ordonanța Guvernului nr.105/1999 se dispune

că se acordă unele drepturi persoanelor persecutate de către  regimurile

instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945

din motive etnice, iar la lit.d este menționată situația celor care au făcut

parte din detașamentele de muncă forțată.

Această

perioadă nu se poate modifica printr-o notă sau instrucțiune, legea prevăzând

cele două termene 6.09.1940 – 6.03.1945.

Cum

instanța de fond a reținut că reclamantul intimat în cadrul perioadei prevăzute

de lege a fost supus persecuției în perioada 5.03.1944 – 1.11.1944, în mod

judicios a admis acțiunea reclamantului sub acest aspect.

Constatând

că sentința este legală și temeinică, Curtea va respinge ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinței

civile nr.477/CA/2002 – P din 23 septembrie 2002 a Curții de Apel Oradea, ca

nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 25 martie 2003.