ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1770/2003

Decizia nr. 1770 Dosar nr. 4974/2002 Asupra recursurilor de față; Din studierea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 3288/2001 la Tribunalul Dolj, reclamanta V.A. a chemat în judecată pe pârâții Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor, Consiliul Local al Municipiului Craiova, U.E. Craiova și D.G.F.P.C.F.S. Dolj și a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați pârâții la plata contravalorii terenului în suprafață de 720 mp situat în Craiova. În motivarea cererii sale, reclamanta arată că prin Decretul nr. 1650/1945 a fost expropriat imobilul proprietatea sa, format din teren și construcții situat în Craiova, fără a primi în schimb vreo despăgubire.

Că este îndreptățită să solicite despăgubiri pentru imobilul preluat, cererea fiind întemeiată pe prevederile art. 481 C. civ. și art. 41 alin. (2) din Constituție. În urma probelor administrate Tribunalul Dolj, secția civilă, pronunță sentința civilă nr. 173 din 16 mai 2002 prin care respinge acțiunea formulată de reclamanta V.A. cu motivarea că terenul pentru care se solicită despăgubiri se află în posesia S.C. E. S.A., fiind folosită pentru parcarea mașinilor, situație în care pentru obținerea măsurilor reparatorii reclamanta trebuie să urmeze procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001. Împotriva sentinței civile nr. 173 din 16 mai 2002 pronunțată de Tribunalul Dolj, reclamanta V.A. a declarat apel, criticând hotărârea pentru motive de nelegalitate și netemeinicie constând în faptul că nu există nici un impediment pentru ca terenul de care a fost deposedată să-i fie restituit în natură, în prezent nefiind afectat domeniul public și este liber de orice construcții.

Prin decizia civilă nr.138 din 20 septembrie 2002 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă, a fost admis apelul declarat de apelanta-reclamantă V.A. și s-a schimbat sentința apelată, dispunându-se rejudecarea cauzei, urmând a se efectua o expertiză tehnică de specialitate având ca obiectiv evaluarea terenului în litigiu. În considerentele deciziei se arată că pentru corecta soluționare a cauzei se impune administrarea unei expertize tehnice care să stabilească valoarea actuală de circulație a terenului și să precizeze dacă acesta este liber de construcții sau de alte utilități, împrejurări necesare a fi lămurite pentru a se putea hotărî dacă se impune restituirea terenului în natură sau acordarea de despăgubiri bănești, conform prevederilor Legii nr. 10/2001.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs după cum urmează: - Direcția Generală a Finanțelor Publice – Dolj – care critică hotărârea pronunțată de instanța de apel pentru încălcarea prevederilor art. 297 C. proc. civ. și pentru violarea prevederilor Legii nr. 10/2001, în sensul neobservării prevederilor legii speciale care obligă persoana îndreptățită la restituirea în natură sau în echivalent a imobilelor preluate abuziv să urmeze în prima fază procedura administrativă de restituire reglementată prin art. 21-23 din Legea nr. 10/2001; - S.C. E. S.A. Craiova care critică decizia pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 4, 5, 7, 8 și 9 C. proc. civ. constând în esență în neobservarea prevederilor Legii nr. 10/2001 și a formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc.

civ.; - Consiliul Local al Municipiului Craiova care își întemeiază recursul pe motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 4, 8 și 9 C. proc. civ. în dezvoltarea cărora arată în esență că instanța de apel a schimbat temeiul juridic al acțiunii, a anulat în temeiul art. 297 C. proc. civ. sentința apelată fără a exista temei pentru aceasta depășindu-și atribuțiile ce îi reveneau ca organ al puterii judecătorești; a ordonat administrarea probei cu expertiză fără ca ea să fie concludentă în cauză și să o pună în prealabil în discuția părților. Având în vedere dispozițiile art. 297 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cu care, instanța de apel, găsind întemeiat apelul, va judeca procesul, pronunțând o hotărâre definitivă este inadmisibilă exercitarea unei căi extraordinare de atac, respectiv recursul, împotriva unei hotărâri intermediare, atâta timp cât nu s-a epuizat cercetarea căii ordinare de atac a apelului.

Prin textul procedural anterior invocat, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 59/2001, instanța de apel va evoca ea însăși fondul pricinii, va judeca procesul și va pronunța o hotărâre definitivă. Evocarea fondului și judecarea procesului se realizează în înțelesul devolutiv specific căii ordinare de atac a apelului și cât timp judecata nu a fost înfăptuită nu se poate exercita controlul judiciar, prin intermediul căii de atac extraordinare a recursului. Aceasta este rațiunea pentru care, pricina nefiind soluționată pe fond, devine inadmisibilă exercitarea unei căi extraordinare de atac de vreme ce calea ordinară – apelul – nu și-a încheiat caracterul devolutiv, cauza nefiind soluționată și nepronunțându-se o hotărâre definitivă, ci una intermediară.

Concluzionând, instanța va respinge recursurile ca inadmisibile, conform dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza II C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca inadmisibile recursurile declarate de Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj, Consiliul local al Municipiului Craiova și S.C. E. S.A. Craiova împotriva deciziei civile nr. 138 din 20.09.2002 a Curții de Apel Craiova, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 mai 2003.