ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1770/2003

Decizia nr. 1770

Dosar nr. 4974/2002

Asupra recursurilor de față;

Din studierea actelor și lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 3288/2001 la

Tribunalul Dolj, reclamanta V.A. a chemat în judecată pe pârâții Statul Român

reprezentat prin Ministerul Finanțelor, Consiliul Local al Municipiului

Craiova, U.E. Craiova și D.G.F.P.C.F.S. Dolj și a solicitat ca prin sentința ce

se va pronunța să fie obligați pârâții la plata contravalorii terenului în

suprafață de 720 mp situat în Craiova.

În motivarea cererii sale, reclamanta arată că

prin Decretul nr. 1650/1945 a fost expropriat imobilul proprietatea sa, format

din teren și construcții situat în Craiova, fără a primi în schimb vreo

despăgubire.

Că este îndreptățită să solicite despăgubiri

pentru imobilul preluat, cererea fiind întemeiată pe prevederile art. 481 C.

civ. și art. 41 alin. (2) din Constituție.

În urma probelor administrate Tribunalul Dolj, secția

civilă, pronunță sentința civilă nr. 173 din 16 mai 2002 prin care respinge

acțiunea formulată de reclamanta V.A. cu motivarea că terenul pentru care se solicită

despăgubiri se află în posesia S.C. E. S.A., fiind folosită pentru parcarea

mașinilor, situație în care pentru obținerea măsurilor reparatorii reclamanta

trebuie să urmeze procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001.

Împotriva sentinței civile nr. 173 din 16 mai

2002 pronunțată de Tribunalul Dolj, reclamanta V.A. a declarat apel, criticând

hotărârea pentru motive de nelegalitate și netemeinicie constând în faptul că

nu există nici un impediment pentru ca terenul de care a fost deposedată să-i

fie restituit în natură, în prezent nefiind afectat domeniul public și este

liber de orice construcții.

Prin decizia civilă nr.138 din 20 septembrie 2002

pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă, a fost admis apelul

declarat de apelanta-reclamantă V.A. și s-a schimbat sentința apelată,

dispunându-se rejudecarea cauzei, urmând a se efectua o expertiză tehnică de

specialitate având ca obiectiv evaluarea terenului în litigiu.

În considerentele deciziei se arată că pentru

corecta soluționare a cauzei se impune administrarea unei expertize tehnice

care să stabilească valoarea actuală de circulație a terenului și să precizeze

dacă acesta este liber de construcții sau de alte utilități, împrejurări

necesare a fi lămurite pentru a se putea hotărî dacă se impune restituirea

terenului în natură sau acordarea de despăgubiri bănești, conform prevederilor

Legii nr. 10/2001.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs

după cum urmează:

- Direcția Generală a Finanțelor Publice – Dolj

– care critică hotărârea pronunțată de instanța de apel pentru încălcarea

prevederilor art. 297 C. proc. civ. și pentru violarea prevederilor Legii nr. 10/2001,

în sensul neobservării prevederilor legii speciale care obligă persoana

îndreptățită la restituirea în natură sau în echivalent a imobilelor preluate

abuziv să urmeze în prima fază procedura administrativă de restituire

reglementată prin art. 21-23 din Legea nr. 10/2001;

- S.C. E. S.A. Craiova care critică decizia

pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 4, 5, 7, 8 și 9 C.

proc. civ. constând în esență în neobservarea prevederilor Legii nr. 10/2001 și

a formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2)

C. proc. civ.;

- Consiliul Local al Municipiului Craiova care

își întemeiază recursul pe motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 4,  8

și 9 C. proc. civ. în dezvoltarea cărora arată în esență că instanța de apel a

schimbat temeiul juridic al acțiunii, a anulat în temeiul art. 297 C. proc.

civ. sentința apelată fără a exista temei pentru aceasta depășindu-și

atribuțiile ce îi reveneau ca organ al puterii judecătorești; a ordonat

administrarea probei cu expertiză fără ca ea să fie concludentă în cauză și să

o pună în prealabil în discuția părților.

Având în vedere dispozițiile art. 297 alin. (1) C.

proc. civ., potrivit cu care, instanța de apel, găsind întemeiat apelul, va

judeca procesul, pronunțând o hotărâre definitivă este inadmisibilă exercitarea

unei căi extraordinare de atac, respectiv recursul, împotriva unei hotărâri

intermediare, atâta timp cât nu s-a epuizat cercetarea căii ordinare de atac a

apelului.

Prin textul procedural anterior invocat, astfel

cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 59/2001, instanța de apel va evoca ea

însăși fondul pricinii, va judeca procesul și va pronunța o hotărâre

definitivă.

Evocarea fondului și judecarea procesului se

realizează în înțelesul devolutiv specific căii ordinare de atac a apelului și

cât timp judecata nu a fost înfăptuită nu se poate exercita controlul judiciar,

prin intermediul căii de atac extraordinare a recursului.

Aceasta este rațiunea pentru care, pricina

nefiind soluționată pe fond, devine inadmisibilă exercitarea unei căi

extraordinare de atac de vreme ce calea ordinară – apelul – nu și-a încheiat

caracterul devolutiv, cauza nefiind soluționată și nepronunțându-se o hotărâre

definitivă, ci una intermediară.

Concluzionând, instanța va respinge recursurile

ca inadmisibile, conform dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza II C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca inadmisibile recursurile declarate de Ministerul

Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj, Consiliul

local al Municipiului Craiova și S.C. E.  S.A. Craiova împotriva deciziei

civile nr. 138 din 20.09.2002 a Curții de Apel Craiova, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 mai

2003.