ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 419/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de P.I. împotriva sentinței civile nr.207 din 24 iunie 2002 a Curții de Apel Craiova-Secția de Contencios Administrativ. La apelul nominal au lipsit atât recurentul-reclamant P.I., cât și intimatul-pârât Ministerul Justiției. Procedura completă. S-a prezentat referatul cauzei, arătându-se că recurentul a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar legal datorate și a cerut judecarea pricinii în lipsă, conform dispozițiilor art.242 alin.2 din Codul de procedură civilă. S-a mai referit că intimatul a atașat la dosar întâmpinare, care a fost comunicată recurentului. Constatând că pricina este în stare de judecată, Curtea a reținut-o spre soluționarea în fond.

C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea depusă la 8 aprilie 2002, la Curtea de Apel Craiova și înregistrată la Secția contencios administrativ sub nr.515/A/2002 reclamantul P.I. a chemat în judecată Ministerul Justiției solicitând că prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea concursului organizat pentru ocuparea postului de consilier juridic din data de 4 martie 2002 și să fie obligat pârâtul să îi restituie suma de 500.000 lei plătită cu titlu de taxă de paraticipare . A susținut reclamantul în motivarea acțiunii că acel concurs s-a organizat cu nesocotirea HG nr.1087/2001 și astfel este nul de drept conform art.54 alin.1 din actul normativ citat.

Curtea de Apel Craiova-Secția contencios administrativ, prin sentința 207 din 24 iunie 2002, a respins acțiunea prin interpretarea art.43 alin.2 din Legea nr.92/1992 cu modificările ulterioare în sensul că personalul de specialitate juridică de execuție și de conducere indiferent de vechime este asimilat magistraților pe durata îndeplinirii funcției, că astfel se demonstrează că asemenea posturi nu sunt funcții publice în accepțiunea Legii nr.188/1999. Impotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul criticând soluția ca nelegală și netemeinică, sub aspectele vizate de art.304 pct.7 și 9 și 10 din Codul de procedură civilă, în ideea că art.43 din Legea nr.92/1992 nu poate modifica Statutul juridic al candidaților la concurs, anularea fiind făcută pe durata îndeplinirii funcției și că nu s-a pronunțat instanța în legătură cu solicitarea sa de a-i fi restituită taxa de înscriere.

Recursul este fondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare. Potrivit art.304 pct.7 din codul de procedură civilă, casarea unei hotărâri se poate cere în recurs când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. Sentința criticată are o argumentație sumară, fără referire la probele dosarului, nu oferă posibilitatea analizei temeiniciei și legalității hotărârii pe fond, în cadrul recursului așa încât se impune admiterea recursului, casare deciziei și trimiterea spre rejudecare conform art.312 Cod procedură civilă la aceeași instanță. Se mai constată însă că instanța nu a răspuns și la cererea de restituire a sumei de 500.000 lei, fără a arăta motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat aceste cereri, fiind insuficient o analiză numai primul capăt de cerere, omițîndu-l pe cel de al doilea.

Față de aceste considerente se va admite recursul, se casează sentința 207 din 24 iunie 2002 și se trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul declarat de reclamantul P.I. împotriva sentinței civile nr.207 din 24 iunie 2002 a Curții de Apel Craiova-Secția de Contencios Administrativ. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie 2003.