ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 419/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de P.I. împotriva  sentinței civile nr.207

din 24 iunie 2002 a Curții de Apel Craiova-Secția de Contencios Administrativ.

La

apelul nominal au lipsit  atât recurentul-reclamant P.I., cât și

intimatul-pârât Ministerul Justiției.

Procedura

completă.

S-a

prezentat referatul cauzei, arătându-se  că recurentul a depus  dovada

achitării taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar legal datorate și a

cerut judecarea pricinii în lipsă, conform dispozițiilor art.242 alin.2 din

Codul de procedură civilă. S-a mai referit că intimatul a atașat la dosar

întâmpinare, care a fost comunicată  recurentului.

Constatând

că pricina este în stare de judecată, Curtea a reținut-o spre soluționarea în

fond.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea depusă la 8 aprilie 2002, la Curtea de Apel Craiova și înregistrată la

Secția contencios administrativ sub nr.515/A/2002 reclamantul P.I. a chemat în

judecată Ministerul Justiției solicitând că prin hotărârea ce se va pronunța

să se constate nulitatea concursului organizat pentru ocuparea postului de

consilier juridic din data de 4 martie 2002 și să fie obligat pârâtul să îi

restituie suma de 500.000 lei  plătită cu titlu de taxă de paraticipare .

A

susținut reclamantul în motivarea acțiunii că acel concurs s-a organizat cu

nesocotirea HG nr.1087/2001 și astfel este nul de drept conform art.54 alin.1

din actul normativ citat.

Curtea

de Apel Craiova-Secția contencios administrativ, prin sentința 207 din 24 iunie

2002, a respins acțiunea prin interpretarea art.43 alin.2  din Legea nr.92/1992

cu modificările ulterioare  în sensul că personalul de specialitate juridică de

execuție și de conducere  indiferent de vechime este asimilat magistraților pe

durata  îndeplinirii  funcției, că astfel se demonstrează că asemenea  posturi

nu sunt funcții publice  în accepțiunea Legii nr.188/1999.

Impotriva

acestei sentințe a declarat recurs reclamantul criticând  soluția ca nelegală

și netemeinică, sub aspectele vizate de art.304 pct.7 și 9 și 10 din Codul de

procedură civilă, în ideea că art.43 din Legea nr.92/1992 nu poate modifica

Statutul juridic al candidaților la concurs, anularea fiind făcută pe durata

îndeplinirii funcției și că nu s-a pronunțat  instanța în legătură cu

solicitarea sa de a-i fi restituită taxa de  înscriere.

Recursul

este fondat pentru considerentele  ce se vor expune în continuare.

Potrivit

art.304 pct.7 din codul de procedură civilă, casarea unei hotărâri se poate

cere  în recurs  când  hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau

când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Sentința

criticată are o argumentație sumară, fără referire la probele dosarului,  nu

oferă posibilitatea analizei temeiniciei și legalității hotărârii pe fond, în

cadrul recursului așa încât se impune  admiterea recursului, casare  deciziei

și trimiterea spre rejudecare conform art.312 Cod procedură civilă la aceeași

instanță.

Se

mai constată însă că instanța nu a răspuns  și la cererea de restituire a sumei

de 500.000 lei, fără a arăta motivele de fapt și de drept care au format  convingerea

instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat  aceste cereri, fiind

insuficient o analiză numai  primul capăt de cerere,  omițîndu-l pe cel de al

doilea.

Față

de aceste considerente se va admite recursul, se casează sentința  207 din 24

iunie 2002  și se trimite cauza  spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite

recursul declarat de reclamantul P.I. împotriva sentinței civile nr.207 din 24

iunie 2002 a Curții de Apel Craiova-Secția de Contencios Administrativ.

Casează

sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi  4 februarie 2003.