ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4467/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 16 septembrie

2002 la Tribunalul Caraș-Severin, reclamantul C.I. a solicitat anularea

deciziei de recuperare nr. 206 din 11 septembrie 2002 emisă de Casa Județeană

de Pensii Caraș-Severin.

Prin sentința civilă nr. 5273/2002 Tribunalul

Caraș-Severin a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Reșița, reținând că decizia nr. 206/2002 constituie titlu

executoriu, conform art. 187 alin. (4) din Legea nr. 19/2000, cu referire la

art. 400 și art. 1 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 1038/2003 a

Judecătoriei Reșița s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Caraș-Severin avându-se în vedere dispozițiile art. 172 alin. (2)

din Legea nr. 19/2000.

Prin sentința civilă nr. 209/2003, Curtea de

Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ,

pronunțându-se asupra conflictului negativ de competență, a stabilit că

aparține Tribunalului Caraș-Severin competența materială de soluționare a

cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 2 lit. c) C. proc. civ.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în

termen Casa Județeană de Pensii Caraș-Severin.

În motivarea recursului s-a arătat că decizia de

recuperare nr. 206/2002 constituie titlu executoriu și potrivit dispozițiilor

art. 126 din O.G. nr. 61/2002, contestația se introduce la judecătoria în a

cărei rază teritorială se află sediul organului de executare.

Verificând cauza în funcție de recursul

formulat, curtea constată că sentința este legală.

Conform dispozițiilor art. 172 alin. (2) din

Legea nr. 19/2000 decizia de recuperare poate fi contestată la tribunal.

Decizia de recuperare este un act administrativ

de autoritate, întrucât emană de la o autoritate publică și dă naștere la

raporturi de drept administrativ. Împrejurarea că în cuprinsul art. 187 din

Legea nr. 19/2000 se precizează că decizia respectivă constituie titlu

executoriu, nu schimbă natura juridică a actului, nu îl transformă în act de

drept civil pentru a fi operabile dispozițiile art. 400 C. proc. civ.

De altfel, în cuprinsul art. 124 alin. (2) din

O.G. nr. 61/2002 privind colectarea creanțelor bugetare, se prevede că se poate

face contestație (la executare) împotriva titlului executoriu în temeiul căruia

a fost pornită executare, numai două pentru contestarea lui nu există o

procedură care să prevadă posibilitatea ca instanța competentă să se pronunțe

asupra acestuia.

Cum în situația deciziei de recuperare există

posibilitatea atacării la instanța de contencios administrativ, astfel cum s-a

arătat mai sus, judecarea contestației de față este de competența tribunalului,

având în vedere dispozițiile art. 172 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 și ale

art. 2 lit. c) C. proc. civ.

Pe cale de consecință, recursul va fi respins ca

nefondat, în cauză neexistând temeiuri de casare de ordine publică a sentinței,

conform dispozițiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Casa Județeană de

Pensii Caraș- Severin împotriva sentinței civile nr. 209 din 3 iunie 2003 a

Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 9

decembrie 2003.