ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3384/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 6 din 20 iunie 2002, pronunțată în dosarul nr. 3/2002, Colegiul jurisdicțional Harghita a admis actul de sesizare nr. 9067 din 7 mai 2002 al procurorului financiar de pe lângă Camera de Conturi Harghita și, în consecință, a obligat societatea SC A. SA Gheorghieni la plata către bugetul de stat a sumei de 135.504.977 lei, reprezentând T.V.A. dedus nelegal. Instanța a constatat că societatea a achitat bugetului de stat cu O.P. nr. 59 din 10 aprilie 2002, suma de 23.860.713 lei, majorări de întârziere aferente sumei de 135.504.977 lei, dedusă nelegal, calculată de organul de control până la 31 ianuarie 2002 inclusiv.

De asemenea, instanța a obligat societatea să plătească bugetului de stat suma de 20.054.737 lei, reprezentând cuantificarea majorărilor de întârziere în continuare până la achitarea debitului de bază. Prin aceeași sentință, s-au menținut măsurile asiguratorii – sechestru asigurător pe activele fixe productive ale societății pârâte – dispuse prin încheierea nr. 3 din 18 iunie 2002, până la concurența sumei de 160.000.000 lei. Societatea a fost obligată și la plata sumei de 300.000 lei, cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, în perioada 16 - 31 ianuarie 2002, Direcția de Control Financiar Harghita a efectuat un control privind legalitatea acordării și utilizării alocațiilor primite din fondul special „Dezvoltarea agriculturii românești”, la SC A. SA Gheorghieni și cu această ocazie, organele de control au constatat că unitatea controlată a săvârșit o abatere financiară constând în deducerea nelegală a T.V.A.

Prin modul de deducere a T.V.A. - ului aferent finanțării din fondul special de sprijinire a agriculturii, organele de control au considerat că au fost încălcate prevederile art. 14 lit. f) din O.U.G. nr. 17/2000, privind T.V.A., conform cărora contribuabilii înregistrați la organele fiscale ca plătitori T.V.A. nu vor cuprinde în baza de impozitare sumele care sunt destinate finanțării investițiilor, acoperirii diferențelor de preț și de tarif, finanțării stocurilor de produse cu destinație specială, precum și prevederile art. 8.17 din H.G. nr. 401/2000, emise pentru aprobarea Normelor de aplicare a O.U.G. nr. 17/2000, privind T.V.A. Ca atare, s-a considerat că obligațiile unității verificate privind T.V.A.

- ul de plată în lunile respective au fost diminuate cu următoarele sume: ianuarie 2001 – 5.992.145 lei, aprilie 2001 – 16.728.177 lei, august 2001 – 112.784.655 lei, în total cu 135.504.977 lei, sumă considerată ca datorată de unitatea verificată la bugetul statului. Pentru nevirarea acestor sume la termenele legale, s-au calculat majorări de întârziere, conform prevederilor art. 31 din O.U.G. nr. 17/2000, în sumă de 23.860.713 lei. În baza actului de control, procurorul financiar de pe lângă Camera de Conturi Harghita a sesizat Colegiul jurisdicțional Harghita, cu săvârșirea de către SC A. SA Gheorghieni a abaterii financiare constând în deducerea nelegală a T.V.A., solicitând obligarea acesteia la plata către bugetul de stat a sumei de 135.504.977 lei, precum și a majorărilor de întârziere aferente.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs jurisdicțional SC A. SA Gheorghieni, recurs respins prin decizia nr. 470 din 1 octombrie 2002 a secției Jurisdicționale a Curții de Conturi, reținându-se, în esență, că recurenta a dedus integral T.V.A. fără a avea acest drept, potrivit O.U.G. nr. 17/2000 și a Normelor de aplicare ale acesteia, căci o deducere integrală a T.V.A. nu ar fi fost posibilă decât în măsura în care ceea ce s-ar fi subvenționat, n-ar fi fost decât diferența de preț, fără ca în această diferență să fie cuprinsă și T.V.A. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs SC A. SA Gheorghieni, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Prin critica formulată recurenta a arătat că hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea legii, respectiv a O.U.G.

nr. 17/2000, a pct. 8.14 din H.G. nr. 401/2000 și a deciziei nr. 7/2002 a Ministerului Finanțelor Publice, pentru aprobarea soluțiilor referitoare la aplicarea unitară a unor prevederi privind T.V.A. Examinând sentința atacată în raport cu critica formulată, cu probele administrate în cauză ,precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii se constată că recursul nu este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Astfel, pe de o parte, se constată că sesizarea Colegiului jurisdicțional s-a efectuat la 9 mai 2002, cu referire la achiziții din anul 2001, iar Legea nr. 345/2002 privind T.V.A. (M. Of., nr. 371/01.06.2002) și decizia nr. 7/2002 (M. Of., nr. 1/06.01.2003), neputându-se, deci, aplica retroactiv.

Pe de altă parte, se constată că prin ordine succesive, Ministrul Agriculturii și Alimentației a aprobat Programul privind sprijinirea producătorilor agricoli și a prestatorilor de servicii în agricultură, finanțat din Fondul special „Dezvoltarea agriculturii românești”, constituit în baza O.U.G. nr. 198/1999 și a H.G. nr. 97/2000 (Ordinul nr. 15/2000, Ordinul nr. 125/2000, Ordinul nr. 97/2001, Ordinul nr. 48/2002, Ordinul nr. 83/2002), și a stabilit alocațiile reprezentând o cotă din prețul utilajelor agricole achiziționate din producția internă. În conformitate cu art. 14 lit. f) din O.U.G. nr. 17/2000 privind T.V.A., sumele încasate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale de către contribuabilii înregistrați la organele fiscale ca plătitori de T.V.A.

și care sunt destinate finanțării investițiilor, acoperirii diferențelor de preț și de tarif, finanțării stocurilor de produse cu destinație specială, nu se cuprind în baza de impozitare, știut fiind că baza de impozitare reprezintă contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate, exclusiv T.V.A. (art. 13 din O.U.G. nr. 17/2000). Totodată, conform pct. 8.17 din Normele de aplicare a O.U.G. nr. 17/2000 privind T.V.A. aprobate prin H.G. nr. 401/2000 (M. Of., nr. 231/26.05.2000), în vigoare la data achizițiilor tractoarelor de către recurentă (facturile fiscale nr. 2866341 din 9 ianuarie 2001, nr. 2265227 din 23 aprilie 2001 și nr. 37732321 din 27 decembrie 2001), nu se cuprind în baza de impozitare sumele încasate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale de către contribuabilii înregistrați ca plătitori de T.V.A., care sunt destinate finanțării obiectivelor proprii de investiții.

T.V.A. aferentă bunurilor și serviciilor achiziționate, destinate realizării obiectivelor de investiții finanțate în condițiile de mai sus, se deduce în conformitate cu prevederile art. 18-21 din O.U.G. nr. 17/2000. Cu sumele deduse, potrivit ordonanței de urgență este obligatorie reîntregirea disponibilităților pentru investiții. Sumele respective pot fi utilizate în cursul anului financiar numai pentru plăți aferente aceluiași obiectiv de investiții pentru care s-au primit alocațiile de la bugetul de stat. La încheierea exercițiului financiar sumele deduse și neutilizate, potrivit alineatului precedent, se virează la bugetul de stat sau la bugetele locale în conturile și la termenele stabilite prin normele metodologice anuale privind încheierea exercițiului financiar-bugetar și financiar-contabil, emise de Ministerul Finanțelor.

Prin urmare, în temeiul actelor normative în vigoare la data achizițiilor, se constată că (astfel cum corect a reținut și Curtea de Conturi) dacă unitatea plătitoare de T.V.A. nu va achita T.V.A. menționată în factura emisă de furnizorul de bunuri, dacă în limita de 75% și respectiv de 45% din valoarea acesteia, acesta nu va putea deduce T.V.A. decât în limita a ceea ce va plăti, adică tot 75% și respectiv 45% din T.V.A., aferentă prețului mașinilor agricole achiziționate, nefiind posibilă o deducere integrală. În consecință, constatându-se că critica formulată nu este fondată, iar sentința atacată este legală și temeinică, amplu și corect motivată în temeiul dispozițiilor legale în vigoare la data achizițiilor, urmează a se respinge recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC A. SA Gheorghieni, împotriva deciziei nr. 470 din 1 octombrie 2002 a secției jurisdicționale a Curții de Conturi, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2003.