ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3384/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 6 din 20 iunie

2002, pronunțată în dosarul nr. 3/2002, Colegiul jurisdicțional Harghita a

admis actul de sesizare nr. 9067 din 7 mai 2002 al procurorului financiar de pe

lângă Camera de Conturi Harghita și, în consecință, a obligat societatea SC A.

SA Gheorghieni la plata către bugetul de stat a sumei de 135.504.977 lei,

reprezentând T.V.A. dedus nelegal.

Instanța a constatat că societatea a

achitat bugetului de stat cu O.P. nr. 59 din 10 aprilie 2002, suma de

23.860.713 lei, majorări de întârziere aferente sumei de 135.504.977 lei,

dedusă nelegal, calculată de organul de control până la 31 ianuarie 2002

inclusiv.

De asemenea, instanța a obligat

societatea să plătească bugetului de stat suma de 20.054.737 lei, reprezentând

cuantificarea majorărilor de întârziere în continuare până la achitarea

debitului de bază.

Prin aceeași sentință, s-au menținut

măsurile asiguratorii – sechestru asigurător pe activele fixe productive ale

societății pârâte – dispuse prin încheierea nr. 3 din 18 iunie 2002, până la

concurența sumei de 160.000.000 lei.

Societatea a fost obligată și la

plata sumei de 300.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut că, în perioada 16 - 31 ianuarie 2002, Direcția de

Control Financiar Harghita a efectuat un control privind legalitatea acordării

și utilizării alocațiilor primite din fondul special „Dezvoltarea agriculturii

românești”, la SC A. SA Gheorghieni și cu această ocazie, organele de control

au constatat că unitatea controlată a săvârșit o abatere financiară constând în

deducerea nelegală a T.V.A.

Prin modul de deducere a T.V.A. -

ului aferent finanțării din fondul special de sprijinire a agriculturii,

organele de control au considerat că au fost încălcate prevederile art. 14 lit.

f) din O.U.G. nr. 17/2000, privind T.V.A., conform cărora contribuabilii

înregistrați la organele fiscale ca plătitori T.V.A. nu vor cuprinde în baza de

impozitare sumele care sunt destinate finanțării investițiilor, acoperirii

diferențelor de preț și de tarif, finanțării stocurilor de produse cu

destinație specială, precum și prevederile art. 8.17 din H.G. nr. 401/2000,

emise pentru aprobarea Normelor de aplicare a O.U.G. nr. 17/2000, privind

T.V.A.

Ca atare, s-a considerat că

obligațiile unității verificate privind T.V.A. - ul de plată în lunile

respective au fost diminuate cu următoarele sume: ianuarie 2001 – 5.992.145

lei, aprilie 2001 – 16.728.177 lei, august 2001 – 112.784.655 lei, în total cu

135.504.977 lei, sumă considerată ca datorată de unitatea verificată la bugetul

statului.

Pentru nevirarea acestor sume la

termenele legale, s-au calculat majorări de întârziere, conform prevederilor

art. 31 din O.U.G. nr. 17/2000, în sumă de 23.860.713 lei.

În baza actului de control,

procurorul financiar de pe lângă Camera de Conturi Harghita a sesizat Colegiul

jurisdicțional Harghita, cu săvârșirea de către SC A. SA Gheorghieni a abaterii

financiare constând în deducerea nelegală a T.V.A., solicitând obligarea

acesteia la plata către bugetul de stat a sumei de 135.504.977 lei, precum și a

majorărilor de întârziere aferente.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs jurisdicțional SC A. SA Gheorghieni, recurs respins prin

decizia nr. 470 din 1 octombrie 2002 a secției Jurisdicționale a Curții de

Conturi, reținându-se, în esență, că recurenta a dedus integral T.V.A. fără a

avea acest drept, potrivit O.U.G. nr. 17/2000 și a Normelor de aplicare ale

acesteia, căci o deducere integrală a T.V.A. nu ar fi fost posibilă decât în

măsura în care ceea ce s-ar fi subvenționat, n-ar fi fost decât diferența de

preț, fără ca în această diferență să fie cuprinsă și T.V.A.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs SC A. SA Gheorghieni, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

Prin critica formulată recurenta a

arătat că hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea legii, respectiv a

O.U.G. nr. 17/2000, a pct. 8.14 din H.G. nr. 401/2000 și a deciziei nr. 7/2002

a Ministerului Finanțelor Publice, pentru aprobarea soluțiilor referitoare la

aplicarea unitară a unor prevederi privind T.V.A.

Examinând sentința atacată în raport

cu critica formulată, cu probele administrate în cauză ,precum și cu

dispozițiile legale incidente pricinii se constată că recursul nu este fondat

pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Astfel, pe de o parte, se constată

că sesizarea Colegiului jurisdicțional s-a efectuat la 9 mai 2002, cu referire

la achiziții din anul 2001, iar Legea nr. 345/2002 privind T.V.A. (M. Of., nr.

371/01.06.2002) și decizia nr. 7/2002 (M. Of., nr. 1/06.01.2003), neputându-se,

deci, aplica retroactiv.

Pe de altă parte, se constată că

prin ordine succesive, Ministrul Agriculturii și Alimentației a aprobat

Programul privind sprijinirea producătorilor agricoli și a prestatorilor de

servicii în agricultură, finanțat din Fondul special „Dezvoltarea agriculturii

românești”, constituit în baza O.U.G. nr. 198/1999 și a H.G. nr. 97/2000

(Ordinul nr. 15/2000, Ordinul nr. 125/2000, Ordinul nr. 97/2001, Ordinul nr.

48/2002, Ordinul nr. 83/2002), și a stabilit alocațiile reprezentând o cotă din

prețul utilajelor agricole achiziționate din producția internă. În conformitate

cu art. 14 lit. f) din O.U.G. nr. 17/2000 privind T.V.A., sumele încasate de la

bugetul de stat sau de la bugetele locale de către contribuabilii înregistrați

la organele fiscale ca plătitori de T.V.A. și care sunt destinate finanțării

investițiilor, acoperirii diferențelor de preț și de tarif, finanțării

stocurilor de produse cu destinație specială, nu se cuprind în baza de

impozitare, știut fiind că baza de impozitare reprezintă contravaloarea

bunurilor livrate sau a serviciilor prestate, exclusiv T.V.A. (art. 13  din

O.U.G. nr. 17/2000).

Totodată, conform pct. 8.17 din

Normele de aplicare a O.U.G. nr. 17/2000 privind T.V.A. aprobate prin H.G. nr.

401/2000 (M. Of., nr. 231/26.05.2000), în vigoare la data achizițiilor

tractoarelor de către recurentă (facturile fiscale nr. 2866341 din 9 ianuarie

2001, nr. 2265227 din 23 aprilie 2001 și nr. 37732321 din 27 decembrie 2001),

nu se cuprind în baza de impozitare sumele încasate de la bugetul de stat sau

de la bugetele locale de către contribuabilii înregistrați ca plătitori de

T.V.A., care sunt destinate finanțării obiectivelor proprii de investiții.

T.V.A. aferentă bunurilor și

serviciilor achiziționate, destinate realizării obiectivelor de investiții

finanțate în condițiile de mai sus, se deduce în conformitate cu prevederile

art. 18-21 din O.U.G. nr. 17/2000.

Cu sumele deduse, potrivit

ordonanței de urgență este obligatorie reîntregirea disponibilităților pentru

investiții. Sumele respective pot fi utilizate în cursul anului financiar numai

pentru plăți aferente aceluiași obiectiv de investiții pentru care s-au primit

alocațiile de la bugetul de stat.

La încheierea exercițiului financiar

sumele deduse și neutilizate, potrivit alineatului precedent, se virează la

bugetul de stat sau la bugetele locale în conturile și la termenele stabilite

prin normele metodologice anuale privind încheierea exercițiului

financiar-bugetar și financiar-contabil, emise de Ministerul Finanțelor.

Prin urmare, în temeiul actelor

normative în vigoare la data achizițiilor, se constată că (astfel cum corect a

reținut și Curtea de Conturi) dacă unitatea plătitoare de T.V.A. nu va achita

T.V.A. menționată în factura emisă de furnizorul de bunuri, dacă în limita de

75% și respectiv de 45% din valoarea acesteia, acesta nu va putea deduce T.V.A.

decât în limita a ceea ce va plăti, adică tot 75% și respectiv 45% din T.V.A.,

aferentă prețului mașinilor agricole achiziționate, nefiind posibilă o deducere

integrală.

În consecință, constatându-se că

critica formulată nu este fondată, iar sentința atacată este legală și

temeinică, amplu și corect motivată în temeiul dispozițiilor legale în vigoare

la data achizițiilor, urmează a se respinge recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC A.

SA Gheorghieni, împotriva deciziei nr. 470 din 1 octombrie 2002 a secției

jurisdicționale a Curții de Conturi, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 21 octombrie 2003.