ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1161/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de T.V. împotriva sentinței civile nr.94 din 15 iulie 2002 a Curții Apel Galați – Secția comercială și de contencios administrativ. La apelul nominal s-a prezentat Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție prin procurorul T.A., lipsind T.V. Procedura completă. Reprezentantul Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat. C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: T.V. , prin procurator F.M. a chemat în judecată Procurorul General al României pentru a fi obligat să dispună asupra contestației referitoare la taxa de timbru datorată pentru cererea de promovare a unui recurs în anulare împotriva unor hotărâri judecătorești irevocabile pronunțate în materie de dreptul muncii.

Reclamantul a arătat că la 14.12.2001, cu scrisoarea recomandată nr.5167/12.12.2001 a înaintat Procurorului General, contestație împotriva măsuri dispuse de a se achita taxa de timbru obligatoriu, pentru examinarea hotărârilor asupra cărora s-a cerut promovarea recursului în anulare. Intrucât nu a primit răspuns favorabil, a revenit cu o nouă cerere cu recomandata 5580/28.01.2002, la care iar nu a primit răspuns, astfel că, urmează a se constata refuzul nejustificat de a soluționa cererea. Curtea de Apel Galați – Secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr.94 din 15.07.2002, a respins acțiunea pentru – lipsa calității procesuale pasive a pârâtului, față de dispozițiile art.40 din Legea nr.92/1992.

Considerând hotărârea netemeinică și nelegală, reclamantul a declarat recurs și a solicitat admiterea lui și casarea sentinței întrucât în speță s-a făcut dovada refuzului nejustificat de soluționare a cererii. Recursul este nefondat. Acțiunea formulată de reclamant este îndreptată impotriva Procurorului General al României. Conform legii de organizare judecătorească nr.92/1992, acesta are o serie de atribuții precizate în art.40. Din verificarea acestora, rezultă că Procurorul General nu are și pe aceea de răspunde personal la cererile înregistrate, fie de persoane fizice, fie de persoane juridice, astfel că acesta nu poate avea calitate procesuală pasivă într-o acțiune formulată în baza Legii nr.29/1990, a contenciosului administrativ.

Soluția instanței de respingere a acțiunii, este temeinică și legală, astfel că, recursul se privește nefondat și în baza art.312 Cod procedură civilă, urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de T.V. împotriva sentinței civile nr.94 din 15 iulie 2002 a Curții Apel Galați – Secția comercială și de contencios administrativ. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 martie 2003.