ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5186/2003

Asupra recursului în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele : La data de 22 decembrie 1999 creditorul N.I. a cerut urmărirea silită imobiliară a debitorilor săi E.I. și E.A. pentru realizarea creanței de 2670 DM datorată în baza titlului executoriu autentificat sub nr. 854/1999. Judecătoria Râmnicu Vâlcea, prin încheierea din 27 decembrie 1999, a admis cererea și a încuviințat executarea, act procesual care a fost urmat de emiterea comandamentului reglementat de art. 490 și urm. C. proc. civ. La data de 4 iulie 2000, creditorul O.G.M. a cerut, în baza art. 503 și art. 562 C. proc. civ. înscrierea sa în tabloul de ordine a creditorilor și în tabloul de distribuire a prețului realizat din executarea silită pornită de creditorul N.I.

În susținerea cererii a fost invocată creanța de 1700 USD datorată de debitoarea E.A. potrivit sentinței civile nr. 589 din 31 ianuarie 2000 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea. Judecătoria Râmnicu Vâlcea, prin sentința civilă nr. 11092 din 28 decembrie 2000, luând act de renunțarea la judecată a creditorului N.I., a admis cererea creditorului O.G.M. și a adjudecat definitiv acestuia imobilul urmărit, obligându-l să le plătească debitorilor suma de 21.703.510 lei reprezentând diferența dintre prețul imobilului vândut prin licitație și creanța creditorului înscrisă în tabloul de distribuție. Tribunalul Vâlcea, prin decizia nr. 842 din 6 iunie 2001, a respins, ca nefondat, recursul debitorului E.I., cu motivarea că ordonanța de adjudecare recurată a fost dată cu respectarea normelor prevăzute de art. 551-561 C. proc.

civ. Împotriva celor două hotărâri judecătorești, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare, arătând că au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond. Respectiv, au fost violate dispozițiile art. 492, art. 497 și art. 520 C. proc. civ. în raport de care cererea creditorului O.G.M. se impune a fi respinsă. Recursul în anulare este întemeiat. Potrivit art. 520 C. proc. civ., există concurs de urmăriri imobiliare dacă mai mulți creditori au făcut comandamente. În acest caz, retragerea unui creditor, pentru orice cauză, nu poate întrerupe cursul urmăririi sau al vânzării cât timp ceilalți creditori participanți la concursul de urmăriri nu sunt de acord.

Or, în speță, nu există un concurs de urmăriri imobiliare de vreme ce creditorul O.G.M., neavând comandament, nu este un creditor în sensul art. 520 C. proc. civ. Cel mult, dacă urmărirea imobiliară declanșată de creditorul N.I. ar fi fost finalizată, O.G.M. ar fi avut drepturile rezultate din înscrierea sa în tabelul de ordine a creditorilor, prevăzute de art. 562 și urm. C. proc. civ., materializate în plata creanței sale prin distribuirea prețului imobilului urmărit și vândut. Cum urmărirea silită imobiliară declanșată doar de creditorul N.I., s-a întrerupt prin renunțarea sa la judecată, rezultă că, în temeiul textelor de lege enunțate mai sus, ea nu mai putea fi continuată în favoarea creditorilor fără comandamente, înscriși doar în tabloul de ordine conform art. 503 C. proc.

civ. Așa fiind, fără temei legal instanțele au continuat executarea și au adjudecat imobilul urmărit, situație în care se impune admiterea recursului în anulare așa cum a fost formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție. Casează, în parte, ordonanța de adjudecare definitivă nr. 11092 din 28 decembrie 2000 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea și decizia nr. 842 din 6 iunie 2001 a Tribunalului Vâlcea, secția civilă, numai cu privire la cererile formulate de creditorul O.G.M., pe care le respinge. Menține dispoziția prin care s-a luat act că N.I. creditorul principal a renunțat la judecată împotriva debitorilor E.A. și E.I. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 decembrie 2003.