ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 956/2003

Asupra conflictului negativ de

competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 8

noiembrie 2001, G.M. a chemat în judecată Guvernul României, Ministerul Muncii

și Solidarității Sociale, Casa Națională de Pensii și Asigurări Sociale și Casa

de Pensii a municipiului București, solicitând instanței să constate nulitatea

de drept a dispozițiilor art. 1 alin. (2) din H.G. nr. 565/1996, fiind contrare

prevederilor art. 3 alin. (1) și art. 21 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 3/1997.

Reclamantul a mai solicitat să se

constate nulitatea instrucțiunilor Ministerului Muncii și Solidarității Sociale

nr. 78413/1997; lipsa legalităților și temeiniciei adresei Casei Naționale de

Pensii și Asigurări Sociale nr. 100198 din 6 iunie 2001, precum și

nelegalitatea actelor invocate în decizia nr. 922, a Comisiei de Contestații.

Prin sentința civilă nr. 1666 din 6

decembrie 2001, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a

declinat competența de soluționare, în favoarea Tribunalului București,

reținând că obiectul acțiunii îl constituie anularea deciziei nr. 922 din 28

septembrie 2001, pronunțată de Comisia de Contestații, toate celelalte capete

de cerere fiind subsidiare.

Prin sentința nr. 392 din 26

noiembrie 2002, Tribunalul București, aecția a VIII-a conflicte de muncă și

litigii de muncă, și-a declinat competența de soluționare, în favoarea Curții

de Apel București, secția de contencios administrativ și constatând ivit

conflictul negativ de competență, a sesizat Curtea Supremă de Justiție, în

vederea soluționării.

Constatând îndeplinte cerințele art.

22 C. proc. civ., Curtea stabilește competența de soluționare, în favoarea

Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.

Din modul de formulare al acțiunii,

așa cum a fost precizată ulterior, se reține că obiectul acesteia privește

constatarea nelegalității unor hotărâri de guvern, precum și a Instrucțiunilor

Ministerului Muncii și Solidarității Sociale, date în aplicarea acestora.

Astfel fiind, în raport cu

prevederile art. 3 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., competența de soluționare

revine Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.

Împrejurarea că reclamantul a

solicitat anularea deciziei nr. 922/2001, a Comisiei de Contestații, a Casei de

Pensii a municipiului București, în mod greșit a fost apreciată, ca fiind

determinantă în stabilirea competenței, cererea fiind formulată ca o consecință

a admiterii celorlalte capete de cerere.

De altfel, solicitând anularea

acestei decizii, contestatorul a invocat tocmai nelegalitatea actelor

normative, ce fac obiectul primului capăt de cerere.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

a cauzei privind pe G.M., Guvernul României, Ministerul Muncii și Solidarității

Sociale, Casa de Pensii a municipiului București și Casa Națională de Pensii și

Asigurări Sociale, în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios

administrativ.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 11 martie 2003.