CASE OF GANBAROVA AND OTHERS v. AZERBAIJAN

PRIMEI SECȚIUNI CAUZĂ DE GANBAROVA ȘI ALȚII v. AZERBAIJAN (Aplicații nr. 1158/17 și altele 2 – a se vedea lista adăugată) JUDGMENT STRASBOURG 21 septembrie 2023 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Ganbarova și alții c. Azerbaidjan, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), în calitate de comitet compus din: Krzysztof Wojtyczek , Președintele Lṣtif Hüseynov, Erik Wennerström , judecători și Liv Tigerstedt, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere: cererile împotriva Republicii Azerbaidjan depuse Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către reclamanții enumerați în tabelul adăugat („reclamanții”), reprezentate de dl Sadigov și dna Sadigova, avocați din Azerbaidjan, la diferitele date indicate în tabelul adăugat; decizia de a anunța cererile guvernului azerbaigian („ Guvernul”), reprezentată de agentul lor, dl Ç. δsgęrov; observațiile prezentate de guvern și observațiile prezentate în răspuns de solicitanți; Observațiile prezentate de Fundația Helsinki pentru drepturile omului și de art. 19, care au fost acordate permisiunea de a interveni de către președintele secțiunii; după deliberarea în particular la 29 august 2023, emite următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: Solicitațiile se referă la interdicțiile de călătorie impuse reclamanților, care sunt jurnaliști independenți, în cadrul procedurilor penale referitoare la activitățile Meydan TV, un canal de comunicații online cu care au colaborat. La date diferite în 2015 și 2016 (a se vedea tabelul apendice) reclamanții au aflat că s-au impus restricții privind dreptul de a părăsi Azerbaidjanul și că nu mai sunt libere să părăsească țara. Restricțiile au fost impuse de autoritățile de investigare, în absența unei decizii judiciare, în cadrul procedurilor penale referitoare la activitățile Meydan TV. Reclamanții nu au fost condamnați, acuzați sau suspectați în aceste proceduri penale și nu au fost interogați decât ca martori. În diferite date, reclamanții au contestat legalitatea restricțiilor impuse lor prin depunerea de plângeri atât la instanțele administrative, cât și la instanțele ordinare în temeiul procedurii de revizuire a legalității acțiunilor procedurale sau a deciziilor de către autoritățile judecătorești. Prin hotărârile finale adoptate în diferite date – de Curtea Supremă în cadrul procedurii administrative și de Curtea de Apel de la Baku în cadrul procedurii privind revizuirea legalității acțiunilor și deciziilor autorităților judiciare – instanța internă a refuzat să examineze plângerile reclamanților cu privire la fondul, constatând că nu au competența de a examina o astfel de plângere (a se vedea tabelul adăugat). Reclamanții au plâns în temeiul articolului 2 din Protocolul nr. 4 la Convenție și al articolului 13 din Convenție că dreptul lor de a părăsi Azerbaidjan a fost încălcat de interdicțiile de călătorie impuse de autoritățile interne și că nu au avut niciun remediu eficace la nivel interdicțiilor de călătorie respective. 10 din Convenție și art. 18 din Convenție coroborat cu art. 2 din Protocolul nr. 4 la Convenția că impunerea interdicțiilor de călătorie asupra lor a încălcat libertatea de exprimare și că drepturile lor ale Convenției au fost limitate în alte scopuri decât cele prevăzute în Convenție. Reclamantul în cererea nr. 1158/17 se plângea, de asemenea, în conformitate cu art. 8 din Convenția că a fost supusă la o căutare ilegală la Aeroportul Baku la 6 Decembrie 2015, când nu a fost permisă să părăsească țara. În observațiile lor, reclamanții au depus o nouă plângere, susținând că a existat un obstacol pentru exercitarea dreptului lor individual de aplicare în temeiul articolului 34 din Convenție, deoarece au avut loc o întârziere în livrarea scrisorilor lor către Curte. Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o hotărâre unică. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 2 PROTOCOLUL N 4 LA CONVENȚIE 10. Curtea se referă la principiile generale stabilite în jurisprudența sa și stabilite în Mursaliyev și alții c. Azerbaidjan (numerele 66650/13 și alte 10, §§ 29-31, 13 decembrie 2018), care sunt de asemenea relevante pentru prezentul caz. 11. În ceea ce privește circumstanțele prezentului caz, Curtea constată că în Mursaliyev și alții (ibid., §§ 29-36), după examinarea unei plângeri identice bazate pe aceleași fapte, a constatat că impunerea unei interdicții de călătorie pentru reclamanții, care au fost doar martori în cadrul procedurilor penale, de către autoritățile investigatoare în absența unei decizii judiciare nu a fost „în conformitate cu legea”. Curtea consideră că analiza și constatarea acesteia au fost făcute în Mursaliyev și alții În consecință, această plângere este admisibilă și a existat o încălcare a dreptului reclamantului de a-și părăsi țara, astfel cum este garantat de art. 2 din Protocolul nr. 4 la Convenție, din cauza interdicției de călătorie impuse lor de autoritățile judecătorești. Curtea a constatat deja în Mursaliyev și alții (citată mai sus, §§§ 44-47) că reclamanții în acest caz nu au avut un remediu eficace în temeiul legii azerbaiyane care le oferă posibilitatea de a ridica plângeri în ceea ce privește restricțiile impuse asupra dreptului lor de a părăsi țara, deoarece atât instanțele administrative, cât și cele obișnuite au refuzat să examineze plângerile cu privire la meritul, declarând că nu au competența de a examina licența interdicțiilor de călătorie impuse de autoritățile investigatoare. 14. După examinarea tuturor materialelor dinaintea acesteia, Curtea nu consideră nici un fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită în acest caz, rezultă că această plângere este, de asemenea, admisibilă și dezvăluie o încălcare a articolului 13 luat împreună cu art. 2 din Protocolul nr. 4 la Convenția în ceea ce privește reclamanții. În observațiile lor, reclamanții au susținut că întârzierea în livrarea scrisorilor la Curtea nu a fost o coincidență și a fost rezultatul unei interferențe ale Guvernului, deoarece serviciul poștal din țară este sub controlul statului. 17. După examinarea argumentelor formulate de solicitanți și a documentelor de care îi sunt disponibile, Curtea constată că nu există o bază de fapt suficientă pentru a concluziona că autoritățile statului contestat au interferat în orice mod cu exercitarea dreptului lor individual de cerere în cadrul procedurii în fața Curții în acest caz. 18. Având în vedere cele de mai sus, Curtea constată că Statul pârât nu a reușit să își respecte obligațiile în temeiul articolului 34 din Convenție. ALTE COMPLAINTE 19. În ceea ce privește celelalte plângeri (a se vedea punctul 7 de mai sus), având în vedere faptele cauzei, argumentele părților și concluziile sale de mai sus (a se vedea punctele 12 și 15 de mai sus), Curtea consideră că a abordat principalele întrebări juridice formulate de acest caz și că nu este necesar să se pronunțe o decizie separată cu privire la admisibilitatea și meritul acestor plângeri (a se vedea Centrul pentru Resurse Juridice în numele Valentin Câmpeanu c. România [GC], nr.47848/08, § 156, CEDO 2014). APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 20. Reclamanții au solicitat fiecare următoarele sume în ceea ce privește prejudiciile morale: 50 000 euro (EUR) în cerere nr. 1158/17; 40 000 EUR în cerere nr. 8405/17; și 46 000 EUR în cerere nr. 11040/17. De asemenea, au solicitat următoarele sume pentru serviciile juridice efectuate în cadrul procedurii dinaintea instanțelor interne și a Curții: 16,019,95 EUR în cererea nr. 1158/17; 9,083,85 EUR în cererea nr. 8405/17; și 12,308.57 EUR în cererea nr. 11040/17. 21. Guvernul a susținut că cererile reclamanților au fost nefondate și excesive. 22. Curtea aprobă fiecare reclamant 5000 EUR în ceea ce privește nerespectarea În plus, având în vedere documentele în posesie, faptul că reclamanții au fost reprezentați de aceleași avocați și că părți substanțiale ale cererilor au fost similare, Curtea consideră că este rezonabil atribuirea fiecărui reclamant a sumei de 500 EUR în ceea ce privește serviciile juridice furnizate de dl Sadigov și dna Sadigova, plus orice impozit care poate fi imputabil reclamanților. Pentru aceste motive, CURTEA, UNANIMOUS, decide să se alăture cererilor; declară plângerile referitoare la art. 2 din Protocolul nr. 4 la Convenția și la art. 13 din Convenția admisibile; deține că a existat o încălcare a articolului 2 din Protocolul nr. 4 la Convenție; că a existat o încălcare a articolului 13 din Convenție; susține că Statul pârât nu a reușit să se conformeze obligațiilor sale în temeiul articolului 34 din Convenție; susține că nu este necesară examinarea admisibilității și a meritelor celorlalte plângeri; deține litera (a) că statul pârât trebuie să plătească fiecare solicitant, în termen de trei luni, următoarele sume, care urmează să fie convertite în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare: (i) 5000 EUR (cincă mii de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudiciile morale; (ii) 500 EUR (cincă sute de euro), plus orice impozit care poate fi imputabil reclamanților, în ceea ce privește costurile și cheltuielile; (b) cel de la expirarea celor trei luni menționate mai sus, până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în perioada de incumprire plus trei puncte procentuale; Președintele adjunct al Registrului în limba engleză, și notificat în scris la 21 septembrie 2023, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul de judecată. Liv Tigerstedt Krzysztof Wojtyczek Președintele adjunct al Registrului APPENDIX Nr. cerere de introducere Denumire de caz Anul de naștere al Reședinței Reprezentat de Data în care reclamantul a aflat despre restricția Hotărârile interne finale 1158/17 22/12/2016 Ganbarova v. Azerbaidjan Aymur Telman gizi GANBAROVA 1974 Aghdam Elchin SADIGOV Zibeyda SADIGOVA 06/12/2015 Curtea Supremă 22/06/2016 și Curtea de Apel Baku 23/06/2016 8405/17 14/01/2017 Ahmadova v. Azerbaidjan Aytaj Soltan gizi AHMADOVA 1993 Baku Elchin SADIGOV Zibeyda SADIGOVA 20/11/2015 Curtea de Apel Baku 14/07/2016 11040/17 30/01/2017 Javadli v. Azerbaidjan Natig Sabir oglu JAVADLI 1971 Sumgayit Elchin SADIGOV Zibeyda SADIGOVA 23/06/2016 Curtea Supremă 12/01/2017 și Curtea de Apel Baku 12/08/2016

FIRST SECTION

CASE OF GANBAROVA AND OTHERS v. AZERBAIJAN

(Applications nos. 1158/17 and 2 others – see appended list)

JUDGMENT

STRASBOURG

21 September 2023

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Ganbarova and Others v. Azerbaijan,

The European Court of Human Rights (First Section), sitting as a Committee composed of:

Krzysztof Wojtyczek

, President

,

Lətif Hüseynov,

Erik Wennerström

, judges

,

and Liv Tigerstedt,

Deputy Section Registrar,

Having regard to:

the applications against the Republic of Azerbaijan lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by the applicants listed in the appended table (“the applicants”), represented by Mr

E.

Sadigov and Ms

Z.

Sadigova, lawyers based in Azerbaijan, on the various dates indicated in the appended table;

the decision to give notice of the applications to the Azerbaijani Government (“the Government”), represented by their Agent, Mr Ç. Əsgərov;

the observations submitted by the Government and the observations in reply submitted by the applicants;

the comments submitted by the Helsinki Foundation for Human Rights and ARTICLE 19, which were granted leave to intervene by the President of the Section;

Having deliberated in private on 29 August 2023,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

SUBJECT MATTER OF THE CASE

1.

The applications concern the travel bans imposed on the applicants, who are independent journalists, within the framework of criminal proceedings relating to the activities of Meydan TV, an online media channel with which they had collaborated.

2.

On different dates in 2015 and 2016 (see the appended table) the applicants learned that restrictions on their right to leave Azerbaijan had been imposed and that they were no longer free to leave the country.

3.

The restrictions were imposed by the investigating authorities, in the absence of any judicial decision, within the framework of criminal proceedings relating to the activities of Meydan TV. The applicants were not convicted, accused or suspected persons in those criminal proceedings and had only been questioned as witnesses.

4.

On various dates, the applicants challenged the lawfulness of the restrictions imposed on them by lodging complaints both with the administrative courts and with the ordinary courts under the procedure concerning the review of the lawfulness of procedural actions or decisions by the prosecuting authorities.

5.

By final decisions adopted on various dates – by the Supreme Court in the administrative proceedings and by the Baku Court of Appeal in the proceedings relating to the review of the lawfulness of the prosecuting authorities’ actions and decisions – the domestic courts refused to examine the applicants’ complaints on the merits, finding that they did not have jurisdiction to examine such a complaint (see the appended table).

6.

The applicants complained under Article 2 of Protocol No. 4 to the Convention and Article 13 of the Convention that their right to leave Azerbaijan had been violated by the travel bans imposed on them by the domestic authorities and that they had no effective remedy at the domestic level in respect of those travel bans.

7

.

They further complained under Article

10 of the Convention and Article 18 of the Convention in conjunction with Article 2 of Protocol No.

4 to the Convention that the imposition of travel bans on them had violated their freedom of expression and that their Convention rights had been restricted for purposes other than those prescribed in the Convention. The applicant in application no. 1158/17 also complained under Article 8 of the Convention that she had been subjected to an unlawful search at Baku Airport on 6

December 2015, when she had not been allowed to leave the country.

8.

In their observations, the applicants lodged a further complaint, arguing that there had been a hindrance to the exercise of their right of individual application under Article 34 of the Convention as there had been a delay in the delivery of their letters to the Court.

THE COURT’S ASSESSMENT

JOINDER OF THE APPLICATIONS

9.

Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single judgment.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 2 of PROTOCOL N

o

.

4 TO THE CONVENTION

10.

The Court refers to the general principles established in its case-law and set out in

Mursaliyev and Others v. Azerbaijan

(nos. 66650/13 and 10 others, §§ 29-31, 13 December 2018), which are equally pertinent to the present case.

11.

Turning to the circumstances of the present case, the Court notes that in

Mursaliyev and Others

(ibid., §§ 29-36), having examined an identical complaint based on the same facts, it found that the imposition of a travel ban on the applicants, who had only been witnesses in criminal proceedings, by the investigating authorities in the absence of any judicial decision had not been “in accordance with the law”. The Court considers that the analysis and finding it made in

Mursaliyev and Others

also apply to the present case and sees no reason to deviate from that finding.

12

.

Accordingly, this complaint is admissible and there has been a violation of the applicants’ right to leave their country, as guaranteed by Article 2 of Protocol No. 4 to the Convention, on account of the travel ban imposed on them by the prosecuting authorities.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 13 OF THE CONVENTION

13.

The Court has already found in

Mursaliyev and Others

(cited above, §§

44-47) that the applicants in that case did not have an effective remedy under Azerbaijani law affording them the opportunity to raise their complaints regarding the restrictions imposed on their right to leave the country because both the administrative and ordinary courts had refused to examine their complaints on the merits, declaring that they did not have jurisdiction to examine the lawfulness of travel bans imposed by the investigating authorities.

14.

Having examined all the material before it, the Court does not see any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion in the present case.

15

.

It follows that this complaint is likewise admissible and reveals a violation of Article 13 taken together with Article 2 of Protocol No. 4 to the Convention in respect of the applicants.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 34 OF THE CONVENTION

16.

In their observations, the applicants argued that the delay in the delivery of their letters to the Court had not been a coincidence and had been the result of an interference by the Government, since the postal service in the country was under State control.

17.

Having examined the submissions made by the applicants and the material available to it, the Court finds that there is no sufficient factual basis for it to conclude that the authorities of the respondent State have interfered in any way with the applicants’ exercise of their right of individual application in the proceedings before the Court in the present case.

18.

In view of the foregoing, the Court finds that the respondent State has not failed to comply with its obligations under Article 34 of the Convention.

OTHER COMPLAINTS

19.

As concerns the remaining complaints (see paragraph 7 above), having regard to the facts of the case, the submissions of the parties, and its findings above (see paragraphs 12 and 15 above), the Court considers that it has dealt with the main legal questions raised by the case and that there is no need to give a separate ruling on the admissibility and merits of these complaints (see

Centre for Legal Resources on behalf of Valentin Câmpeanu v.

Romania

[GC], no.47848/08, §

156, ECHR 2014).

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

20.

The applicants each claimed the following amounts in respect of non

‑

pecuniary damage: 50,000 euros (EUR) in application no.

1158/17; EUR

40,000 in application no. 8405/17; and EUR 46,000 in application no.

11040/17. They also claimed the following amounts for legal services incurred in the proceedings before the domestic courts and the Court: EUR

16,019.95 in application no. 1158/17; EUR 9,083.85 in application no.

8405/17; and EUR 12,308.57 in application no.

11040/17.

21.

The Government submitted that the applicants’ claims were unsubstantiated and excessive.

22.

The Court awards each applicant EUR 5,000 in respect of non

‑

pecuniary damage, plus any tax that may be chargeable on that amount. Furthermore, having regard to the documents in its possession, the fact that the applicants were represented by the same lawyers and that substantial parts of their submissions were similar, the Court considers it reasonable to award each applicant the sum of EUR 500 in respect of the legal services rendered by Mr

E.

Sadigov and Ms

Z.

Sadigova, plus any tax that may be chargeable to the applicants.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

Decides

to join the applications;

Declares

the complaints concerning Article 2 of Protocol No. 4 to the Convention and Article 13 of the Convention admissible;

Holds

that there has been a violation of Article 2 of Protocol No. 4 to the Convention;

Holds

that there has been a violation of Article 13 of the Convention;

Holds

that the respondent State has not failed to comply with its obligations under Article 34 of the Convention;

Holds

that there is no need to examine the admissibility and merits of the remaining complaints;

Holds

(a)

that the respondent State is to pay each applicant, within three months, the following amounts, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement:

(i)

EUR 5,000 (five thousand euros), plus any tax that may be chargeable, in respect of non-pecuniary damage;

(ii)

EUR 500 (five hundred euros), plus any tax that may be chargeable to the applicants, in respect of costs and expenses;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points;

Dismisses

the remainder of the applicants’ claims for just satisfaction.

Done in English, and notified in writing on 21 September 2023, pursuant to Rule

77

§§

2 and 3 of the Rules of Court.

Liv Tigerstedt

Krzysztof Wojtyczek

Deputy Registrar

President

APPENDIX

No.

Application no.

Date of introduction

Case name

Applicant

Year of Birth

Place of Residence

Represented by

Date on which the applicant learned about the restriction

Final domestic decisions

1.

1158/17

22/12/2016

Ganbarova v.

Azerbaijan

Aynur

Telman gizi GANBAROVA

1974

Aghdam

Elchin

SADIGOV

Zibeyda

SADIGOVA

06/12/2015

The Supreme Court 22/06/2016 and the Baku Court of Appeal 23/06/2016

2.

8405/17

14/01/2017

Ahmadova

v. Azerbaijan

Aytaj

Soltan gizi AHMADOVA

1993

Baku

Elchin

SADIGOV

Zibeyda

SADIGOVA

20/11/2015

The Baku Court of Appeal 14/07/2016

3.

11040/17

30/01/2017

Javadli

v. Azerbaijan

Natig

Sabir oglu JAVADLI

1971

Sumgayit

Elchin

SADIGOV

Zibeyda

SADIGOVA

23/06/2016

The Supreme Court 12/01/2017 and the Baku Court of Appeal 12/08/2016