ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3109/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Curtea de Conturi a României, în

compunerea prevăzută de art. 56 din Legea nr. 94/1992, a fost sesizată cu

soluționarea cererii de reexaminare depusă de Direcția Control Financiar

Bistrița Năsăud, a soluției Procurorului General Financiar nr. 766/2000, prin

care s-a menținut rezoluția de clasare nr. 76/3D din 12 iunie 2000.

Prin decizia nr. 74 din 26

septembrie 2001 a fost respinsă cererea de reexaminare formulată de Direcția de

Control Financiar, din cadrul Camerei de Conturi a județului Bistrița Năsăud, a

soluției Procurorului General Financiar, cu nr. 766 din 20 iulie 2000, soluție

prin care s-a menținut decizia de clasare nr. 76/3D din 12 iunie 2000 asupra

procesului verbal-de control din 28 aprilie 2000, cu nr. 264 încheiat la

Spitalul Județean Bistrița.

Pentru a respinge cererea de

reexaminare depusă de Direcția de Control Financiar din cadrul Camerei de

Conturi a județului Bistrița Năsăud, Curtea de Conturi a României, în

compunerea prevăzută de art. 56 din Legea de organizare și funcționare a

acestei instituții, a reținut că în cauză operează dispozițiile art. 1201 C.

civ., astfel că cererea de reexaminare este inadmisibilă.

Împotriva deciziei nr. 74 din 26

septembrie 2001 a declarat recurs Procurorul General Financiar, susținând că în

mod nelegal, a fost respinsă cererea de reexaminare ca inadmisibilă, în cauză

nefiind aplicabile prevederile art. 1201 C. civ.

Recursul este nefondat.

Așa cum rezultă din actele

dosarului, în cauză există triplă identitate cerută de art. 1201 C. civ. și

anume: de persoană, de obiect și de cauză, așa fiind explicat chiar în

considerentele deciziei recurate cu nr. 74/2001, fiind constatat în mod

judicios că sentința nr. 100 din 8 noiembrie 2000 reprezintă autoritate de

lucru judecat.

Susținerile din recurs nu

demonstrează o altă situație de drept, dar încearcă a justifica o eroare asupra

soluției, că nu a fot corectă reținerea ca tardivă a sesizării.

Cum motivele invocate în recurs sunt

nefondate, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de Procurorul

General Financiar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Procurorul General Financiar de pe lângă Curtea de Conturi a României,

împotriva deciziei nr. 74 din 26 septembrie 2001 a Curții de Conturi a

României, în compunerea prevăzută de art. 56 din Legea nr. 94/1992,

republicată, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 9 octombrie 2003.