ÎCCJ, Decizia nr. 112/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 19 din 1

aprilie 2003, Camera de Conturi a județului Bistrița Năsăud a respins, ca

nefondată, contestația formulată de contestatoarea I.F., în contradictoriu cu

intimatul Spitalul Orășenesc Năsăud, privind anularea dispoziției de imputare nr.

131 din 31 mai 2002, emisă de pârâtă.

Curtea de Conturi a României,

secția jurisdicțională, prin decizia nr. 370 din 3 iunie 2003, a respins

recursul jurisdicțional exercitat de contestatoare, împotriva menționatei

sentințe.

Prin decizia nr. 7836 din 26

octombrie 2004, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de contestatoare împotriva

acestei din urmă hotărâri, a casat decizia atacată și sentința nr. 19 din 1

aprilie 2003 a Colegiului jurisdicțional al Camerei de Conturi a județului

Bistrița Năsăud, a admis contestația și a anulat decizia nr. 131 din 31 mai

2002, emisă de Spitalul Orășenesc Năsăud.

S-a reținut că pentru

aplicarea corectă a prevederilor O.U.G. nr. 24/2000 și a O.U.G. nr. 42/2001,

era necesară asigurarea unui salariu de bază corespunzător primului act

normativ.

Împotriva deciziei

pronunțate în recurs, Spitalul Orășenesc „Dr. George Trifon” Năsăud a declarat

un nou recurs.

Recursul este inadmisibil, pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare:

Din economia dispozițiilor art.

299 C. proc. civ., cu referire la art. 377 din același cod, rezultă că legea

procesual-civilă a statuat asupra unicității căii de atac a recursului, așa

încât exercitarea unui nou recurs împotriva deciziei irevocabile pronunțată de

instanța de control judiciar, este exclusă.

În cauză, Completul de 9

judecători a fost sesizat cu un nou recurs declarat împotriva deciziei

menționate, pronunțată de secția de contencios administrativ și fiscal a

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Or, decizia atacată este

irevocabilă, față de faptul că secția de contencios administrativ și fiscal a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca și celelalte secții, de altfel, cu

excepția Secției penale în cazuri limitativ determinate de calitatea persoanei,

pronunță hotărâri irevocabile, ca instanțe de recurs, potrivit competenței

atribuită acestora prin art. 19-21 din Legea nr. 304/2004, raportat la art. 4 C.

proc. civ.

Nu este îndeplinită, așadar,

una din condițiile ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea

acestei căi de atac, stabilite prin art. 299 C. proc. civ., cu referire la

existența unei hotărâri definitive, susceptibile de reformare pe această cale,

determinată ca atare de lege.

Pe de altă parte, în cauză, secția

de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție a

fost sesizată cu recurs, în vederea examinării legalității și temeiniciei unui

act administrativ jurisdicțional.

Astfel, potrivit art. 41 din

Legea nr. 94/1992, republicată, „colegiul jurisdicțional judecă, în primă

instanță, contestațiile introduse împotriva actelor de imputație de către

administratori, gestionari, contabili, precum și de către ceilalți salariați

care au participat, împreună cu aceștia, la producerea pagubelor cauzate

persoanelor juridice prevăzute la art. 18, în legătură cu formarea,

administrarea și întrebuințarea resurselor financiare ale statului și ale

sectorului public, precum și cu gestionarea patrimoniului public și privat al

statului și al unităților administrativ-teritoriale”.

Prin art. 48 s-a stabilit că

„Secția jurisdicțională judecă, în ultimă instanță, cererile de recurs

jurisdicțional îndreptate împotriva încheierilor și sentințelor pronunțate de

colegiile jurisdicționale, precum și cele îndreptate împotriva sentințelor

pronunțate de secția jurisdicțională, ca instanță de fond, în cazurile

prevăzute de art. 46”.

Așadar, prin lege a fost instituită

o jurisdicție specială.

Existența unei asemenea

jurisdicții obligă persoana interesată, în raport cu dispozițiile legale

menționate și dispozițiile legii fundamentale nerevizuite, să se adreseze mai

întâi autorității publice competente, învestită cu atribuții jurisdicționale.

În cauză, procedura specială

prevăzută în Legea nr. 94/1992 a fost parcursă.

Potrivit art. 82 din același

act normativ „împotriva hotărârilor pronunțate în ultimă instanță de secția

jurisdicțională a Curții de Conturi se poate face recurs la secția de

contencios administrativ a Curții Supreme de Justiție”.

În condițiile acestui din

urmă text din legea specială, actul administrativ jurisdicțional a fost supus

controlului judecătoresc al secției de contencios administrativ și fiscal a

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Textul menționat constituie

o aplicație particulară a dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 29/1990, potrivit

cărora: „actele administrativ jurisdicționale, cu excepția celor prevăzute la art.

3 și a celor din domeniul contravențiilor, pot fi atacate cu recurs după

epuizarea căilor administrativ-jurisdicționale, în termen de 15 zile de la

comunicare, la secția de contencios administrativ a Curții Supreme de

Justiție”.

Așadar, secția de contencios

administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost sesizată

cu examinarea legalității și temeiniciei actului administrativ jurisdicțional

menționat, prin recursul declarat de contestatoare, în condițiile art. 4 din

Legea nr. 29/1990, raportat la art. 82 din Legea nr. 94/1992 și a pronunțat o hotărâre

irevocabilă, conform competenței atribuite prin art. 19 din Legea nr. 304/2004,

nesusceptibilă de reformare

prin declararea unui nou recurs.

Ca atare, față de situația

expusă, excepția de inadmisibilitate a recursului se constată a fi întemeiată.

În consecință, pentru

considerentele ce preced și ca urmare a admiterii excepției, Curtea va respinge

recursul declarat de intimatul Spitalul Orășenesc „Dr. George Trifon” Năsăud,

ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil,

recursul declarat de Spitalul Orășenesc „Dr. George Trifon” Năsăud împotriva

deciziei nr. 7836 din 26 octombrie 2004, pronunțată de Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. 373/2004.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 aprilie 2005.