ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4524/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 17 aprilie 2003, S.E. a

solicitat ca, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Cluj, să se dispună

anularea hotărârii nr. 8171 din 5 martie 2003, prin care comisia constituită

pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, i-a respins cererea de acordare a

drepturilor prevăzute în acest act normativ.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că la 12 septembrie 1940, soțul său, S.A. a fost obligat, din motive de

natură etnică, să se strămute împreună cu întreaga familie din orașul Galați,

la Cluj-Napoca, localitate în care a și decedat.

Că, deși a făcut dovada acestei

afirmații cu înscrisuri și declarațiile autentice a doi martori, precum și a

încadrării cererii sale în prevederile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, comisia sesizată i-a respins cererea de

acordare a drepturilor pretinse.

Prin sentința civilă nr. 703 din 4

iunie 2003, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Instanța a reținut, în esență că,

chiar dacă s-a demonstrat faptul schimbării domiciliului soțului reclamantei

din orașul Galați la Cluj-Napoca, această împrejurare nu reprezintă consecința

directă a unor acte de persecuție exercitate de guvernul român.

Prin urmare, în mod justificat, prin

hotărârea contestată, comisia constituită în cadrul autorității publice pârâte

a apreciat că cererea reclamantei nu se încadrează în nici una din situațiile

prevăzute de art. 1 din O.G. nr. 105/1999.

Împotriva sentinței a declarat

recurs reclamanta S.E.

Recurenta a susținut că hotărârea

instanței de fond este nelegală și netemeinică, întrucât martorii Ș.. și

P.M.E., ale căror declarații autentice sunt anexate în dosar au relatat cu

claritate că, datorită apartenenței la etnia maghiară, tatălui soțului său i

s-a desfăcut contractul de muncă din funcția de șef al Gărzii Financiare Galați

și pentru același motiv a trebuit să se refugieze în orașul Cluj-Napoca,

împreună cu întreaga familie.

Actele de persecuție suferite de soț

pentru motive etnice au fost dovedite și cu viza trecută în Carnetul de

identitate CFR Galați al tatălui soțului, pe care însă, curtea de apel l-a

ignorat.

Recursul este nefondat.

Deși s-au referit la concedierea

tatălui soțului predecedat al reclamantei din funcția de șef al secției Gărzii

Financiare Galați, în luna septembrie 1940, pentru că era de naționalitate

maghiară, martorii P.M.E. și Ș.A. au declarat că familia S. s-a stabilit în

orașul Cluj-Napoca, unde a rămas și după retragerea administrației maghiare.

Martorii nu au precizat, însă, modul

concret și împrejurările în care au luat cunoștință de condițiile încetării

raportului de muncă al lui S.I., iar relatările lor nu se coroborează cu alte

mijloace de probă din care să rezulte că familia soțului reclamantei a fost refugiată,

expulzată sau strămutată în altă localitate doar pentru naționalitatea maghiară

a acestuia.

Prin urmare, în lipsa unor dovezi

concludente că pretinsele acte de persecuție pentru motive etnice au fost

săvârșite de funcționari ai regimurilor politice instaurate în România, în

intervalul 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, soluția instanței, de respingere

a acțiunii este legală și temeinică.

În consecință, recursul declarat de

reclamanta S.E. urmează a fi respins ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 1 lit.

c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și

completările ulterioare, art. 306 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.E.

împotriva sentinței civile nr. 703 din 4 iunie 2003 a Curții de Apel Cluj,

secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 10 decembrie 2003.