ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1545/2003

Asupra recursului

de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

La data de 21 februarie 2000, reclamantul C.M.,

ca reprezentant legal a chemat în judecată pe pârâții Spitalul Orășenesc

Drăgănești Olt și Direcția Sanitară a Județului Olt, solicitând ca prin

hotărârea ce se va pronunța să fie obligați la plata sumei de 180.000.000 lei

cu titlu de daune.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că

fiicele sale minore, C.P.C. născută la 29 iulie 1984, C.R., născută la 19

martie 1988 și C.F., născută la 29 aprilie 1989 au fost  depistate în anul 1994

ca fiind infectate cu virusul HIV în cadrul Spitalului Orășenesc

Drăgănești-Olt, considerând că transmiterea infecției  s-a făcut prin injecții

în perioada internării minorelor în Spitalul Drăgănești-Olt.

În privința daunelor a arătat că acestea sunt

atât daune morale pentru suferințele fizice încercate de minore și pierderea

ireversibilă a sănătății, cât și în despăgubiri materiale constând în

cheltuielile suplimentare pentru procurarea medicamentelor și asigurarea unei

alimentații adecvate.

După un prim ciclu procesual,

Prin sentința  civilă nr. 212 de la 30 octombrie

2001 pronunțată de Tribunalul Olt, secția civilă, a respins ca nefondată

acțiunea, reținându-se că nu s-a făcut dovada condițiilor răspunderii civile

delictuale prevăzute de art. 998 și art. 999 C. civ., și că o asemenea dovadă

la peste 6 ani de la data infecției este dificilă.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel,

reclamantul, iar, prin decizia civilă nr. 119 din 2 septembrie 2002 Curtea de

Apel Craiova a admis apelul declarat de reclamantul C.M. în contradictoriu cu

pârâții Spitalul Orășenesc Drăgănești-Olt și Direcția Sanitară a Județului

Olt-Slatina, a schimbat sentința civilă nr. 212 din 30 octombrie 2001

pronunțată de Tribunalul Olt, în sensul că a admis acțiunea reclamantului față

de Spitalul Orășenesc Drăgănești-Olt și l-a obligat la plata sumei de

180.000.000 lei daune și la 18.645.000 lei cheltuieli de judecată.

A respins acțiunea față de pârâta Direcția de

Sănătate Publică Olt.

Pentru a pronunța o astfel de hotărâre, instanța

de apel a constatat ca fiind dovedită fapta ilicită cauzatoare de prejudicii,

ca și legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, fiind întrunite

condițiile răspunderii  civile delictuale în privința Spitalului Orășenesc

Drăgănești Olt.

În privința Direcției de Sănătate Publică Olt nu

se poate stabili răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie și nici din

cuprinsul cererii de chemare în judecată nu rezultă  în ce constă.

Împotriva hotărârii din apel și împotriva

încheierii de ședință din 26 august 2002 parte integrantă din  aceasta, a

declarat recurs pârâtul Spitalul Orășenesc Drăgănești Olt, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie și, susținând, în esență, că nu există o probă

științifică care să demonstreze cu certitudine că cele trei minore au fost infectate

cu virusul HIV în unitatea pârâtă, existând posibilitatea ca infectarea să se

fi produs cu ocazia vaccinărilor specifice vârstei, tratamente ambulatorii sau

prin contact cu alți bolnavi, aspect subliniat chiar în expertiza

medico-legală.

Recursul este nefondat.

Reclamantul a învestit instanțele cu

soluționarea unei acțiuni în daune morale și materiale vizând două categorii de

prejudicii și susținând că infectarea cu HIV a celor 3 minore a antrenat atât

prejudicii de natură materială constând din cheltuieli ocazionate cu îngrijiri

medicale, tratamentul adecvat și asigurarea unei alimentații suplimentare a

minorelor, cât și prejudicii de natură morală constând în suferințele fizice și

psihice încercate de acestea și chiar de membrii familiei.

Potrivit art. 998 C. civ. orice faptă a omului

care cauzează altuia un prejudiciu obligă pe acela din  a cărui vină a fost

ocazionat să-l repare, despăgubirile urmând să cuprindă paguba suferită de cel

vătămat precum și beneficiul de care a fost lezat. Această răspundere este

condiționată de stabilirea prejudiciului suferit din  vina celui ce a săvârșit

fapta care l-a cauzat și de existența raportului de cauzalitate dintre

prejudiciu și culpa celui ce a săvârșit-o.

În speță, corect instanța de apel a stabilit că

sunt întrunite condițiile răspunderii civile întemeiată pe dispozițiile art. 998

C. civ.

Din probele administrate în dosar, și a actelor

medicale depuse în susținerea acțiunii, a rezultat, fără echivoc, că cele trei

minore au fost internate în Spitalul Orășenesc Drăgănești Olt în perioada

anterioară depistării infecției.

Raportul de constatare medicală (medic legist C.M.)

a stabilit că în toate cele trei cazuri infectarea minorelor s-a făcut

parenteral prin tratament injectabil al minorelor în perioada internării în

Spitalul Orășenesc Drăgănești Olt, raportul excluzând celelalte căi de

transmitere (sexuală și de la mamă la făt).

Raportul a precizat că în cazul infectării

sanguine cu HIV, perioada de incubație este de 1-3 luni după infectare.

Corect instanța de apel a reținut starea de fapt

și existența condițiilor răspunderii civile delictuale întemeiată pe art. 998 C.

civ.,  în sensul că pârâtului îi revenea obligația prin organele sale de

conducere să asigure toate condițiile pentru evitarea infectării bolnavilor cu

virusul HIV, astfel că bine s-a reținut îndeplinirea defectuoasă a acestei

obligații.

Fiind dovedită existența faptei ilicite

cauzatoare de prejudicii, ca și legătura de cauzalitate dintre faptă și

prejudiciu, se constată întrunite condițiile răspunderii civile delictuale în

privința Spitalului Orășenesc Drăgănești Olt.

Față de cele ce preced se constată că nu pot fi

primite motivele de recurs formulate de pârât, că recursul formulat împotriva

deciziei civile nr. 119/2 septembrie 2002 și a încheierii de ședință din data

de 26 august 2002, parte integrantă din aceasta, pronunțată de Curtea de Apel

Craiova este nefondat, urmând a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

pârâtul Spitalul Orășenesc Drăgănești-Olt împotriva deciziei nr. 119 din 2

septembrie 2002 a Curții de Apel Craiova, secția civilă,  și împotriva

încheierii din 26 august 2002.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 aprilie

2003.