ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1545/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 21 februarie 2000, reclamantul C.M., ca reprezentant legal a chemat în judecată pe pârâții Spitalul Orășenesc Drăgănești Olt și Direcția Sanitară a Județului Olt, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați la plata sumei de 180.000.000 lei cu titlu de daune. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că fiicele sale minore, C.P.C. născută la 29 iulie 1984, C.R., născută la 19 martie 1988 și C.F., născută la 29 aprilie 1989 au fost depistate în anul 1994 ca fiind infectate cu virusul HIV în cadrul Spitalului Orășenesc Drăgănești-Olt, considerând că transmiterea infecției s-a făcut prin injecții în perioada internării minorelor în Spitalul Drăgănești-Olt.

În privința daunelor a arătat că acestea sunt atât daune morale pentru suferințele fizice încercate de minore și pierderea ireversibilă a sănătății, cât și în despăgubiri materiale constând în cheltuielile suplimentare pentru procurarea medicamentelor și asigurarea unei alimentații adecvate. După un prim ciclu procesual, Prin sentința civilă nr. 212 de la 30 octombrie 2001 pronunțată de Tribunalul Olt, secția civilă, a respins ca nefondată acțiunea, reținându-se că nu s-a făcut dovada condițiilor răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 și art. 999 C. civ., și că o asemenea dovadă la peste 6 ani de la data infecției este dificilă. Împotriva acestei sentințe a declarat apel, reclamantul, iar, prin decizia civilă nr. 119 din 2 septembrie 2002 Curtea de Apel Craiova a admis apelul declarat de reclamantul C.M.

în contradictoriu cu pârâții Spitalul Orășenesc Drăgănești-Olt și Direcția Sanitară a Județului Olt-Slatina, a schimbat sentința civilă nr. 212 din 30 octombrie 2001 pronunțată de Tribunalul Olt, în sensul că a admis acțiunea reclamantului față de Spitalul Orășenesc Drăgănești-Olt și l-a obligat la plata sumei de 180.000.000 lei daune și la 18.645.000 lei cheltuieli de judecată. A respins acțiunea față de pârâta Direcția de Sănătate Publică Olt. Pentru a pronunța o astfel de hotărâre, instanța de apel a constatat ca fiind dovedită fapta ilicită cauzatoare de prejudicii, ca și legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, fiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale în privința Spitalului Orășenesc Drăgănești Olt.

În privința Direcției de Sănătate Publică Olt nu se poate stabili răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie și nici din cuprinsul cererii de chemare în judecată nu rezultă în ce constă. Împotriva hotărârii din apel și împotriva încheierii de ședință din 26 august 2002 parte integrantă din aceasta, a declarat recurs pârâtul Spitalul Orășenesc Drăgănești Olt, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și, susținând, în esență, că nu există o probă științifică care să demonstreze cu certitudine că cele trei minore au fost infectate cu virusul HIV în unitatea pârâtă, existând posibilitatea ca infectarea să se fi produs cu ocazia vaccinărilor specifice vârstei, tratamente ambulatorii sau prin contact cu alți bolnavi, aspect subliniat chiar în expertiza medico-legală.

Recursul este nefondat. Reclamantul a învestit instanțele cu soluționarea unei acțiuni în daune morale și materiale vizând două categorii de prejudicii și susținând că infectarea cu HIV a celor 3 minore a antrenat atât prejudicii de natură materială constând din cheltuieli ocazionate cu îngrijiri medicale, tratamentul adecvat și asigurarea unei alimentații suplimentare a minorelor, cât și prejudicii de natură morală constând în suferințele fizice și psihice încercate de acestea și chiar de membrii familiei. Potrivit art. 998 C. civ. orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu obligă pe acela din a cărui vină a fost ocazionat să-l repare, despăgubirile urmând să cuprindă paguba suferită de cel vătămat precum și beneficiul de care a fost lezat.

Această răspundere este condiționată de stabilirea prejudiciului suferit din vina celui ce a săvârșit fapta care l-a cauzat și de existența raportului de cauzalitate dintre prejudiciu și culpa celui ce a săvârșit-o. În speță, corect instanța de apel a stabilit că sunt întrunite condițiile răspunderii civile întemeiată pe dispozițiile art. 998 C. civ. Din probele administrate în dosar, și a actelor medicale depuse în susținerea acțiunii, a rezultat, fără echivoc, că cele trei minore au fost internate în Spitalul Orășenesc Drăgănești Olt în perioada anterioară depistării infecției. Raportul de constatare medicală (medic legist C.M.) a stabilit că în toate cele trei cazuri infectarea minorelor s-a făcut parenteral prin tratament injectabil al minorelor în perioada internării în Spitalul Orășenesc Drăgănești Olt, raportul excluzând celelalte căi de transmitere (sexuală și de la mamă la făt).

Raportul a precizat că în cazul infectării sanguine cu HIV, perioada de incubație este de 1-3 luni după infectare. Corect instanța de apel a reținut starea de fapt și existența condițiilor răspunderii civile delictuale întemeiată pe art. 998 C. civ., în sensul că pârâtului îi revenea obligația prin organele sale de conducere să asigure toate condițiile pentru evitarea infectării bolnavilor cu virusul HIV, astfel că bine s-a reținut îndeplinirea defectuoasă a acestei obligații. Fiind dovedită existența faptei ilicite cauzatoare de prejudicii, ca și legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, se constată întrunite condițiile răspunderii civile delictuale în privința Spitalului Orășenesc Drăgănești Olt.

Față de cele ce preced se constată că nu pot fi primite motivele de recurs formulate de pârât, că recursul formulat împotriva deciziei civile nr. 119/2 septembrie 2002 și a încheierii de ședință din data de 26 august 2002, parte integrantă din aceasta, pronunțată de Curtea de Apel Craiova este nefondat, urmând a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Spitalul Orășenesc Drăgănești-Olt împotriva deciziei nr. 119 din 2 septembrie 2002 a Curții de Apel Craiova, secția civilă, și împotriva încheierii din 26 august 2002. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 aprilie 2003.