ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3667/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3667/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința

penală nr. 19 de la 10 martie 2011 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția minori

și familie, în dosarul cu nr. 2068/63/2011, s-au admis in parte acțiunile

civile formulate de părțile civile: G.G.

și G.M. și M.I.C.,

dispunându-se: -

obligarea inculpatului V.R.D.

, către părțile

civile

G.G. și G.M.

, la plata sumei de

21.101 lei reprezentând daune

materiale și la plata sumei de 100.000 lei

reprezentând daune morale; -

obligarea inculpatului V.R.D. către partea civilă M.I.C.,

la plata sumei de

10.000 lei

reprezentând daune morale. A fost admisă acțiunea civilă formulată de

partea civilă Spitalul Clinic Județean

de Urgență Craiova și a fost

obligat

inculpatul V.R.D., către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență

Craiova, la plata sumei de 533,03 lei reprezentând

cheltuieli de spitalizare ale părții vătămate M.I.C.,

sumă ce

s-a dispus a fi actualizată în raport de indicele de inflație,

începând cu

data producerii prejudiciului și

până la data plății efective. S-a luat act că

părțile civile nu au solicitat cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî

astfel, s-

a reținut că tribunalul a fost investit cu soluționarea

acțiunilor civile disjunse de judecarea acțiunii penale din dosarul nr.

19487/63/2010, astfel:

Prin sentința

penală nr. 02 din 13 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul

Dolj, secția

pentru minori și familie,

în dosarul nr. 19487/63/2010, a

fost condamnat

inculpatul V.R.D., după cum urmează:

-

în

baza art. 174 alin.

(1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplic. art. 320

1

C. proc.

pen. (faptă săvârșită față de victima G.A.E.) la pedeapsa de 16 ani și

8 luni închisoare

și 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza

a

II

a și lit. b) C.

pen., după executarea pedepsei principale;

- în baza art.

20

rap.

la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplic. art. 320

1

C. proc. pen. (faptă

săvârșită

față de partea vătămată M.I.C.), a fost

condamnat

același inculpat la pedeapsa de 8 ani și 4 luni închisoare și 3

ani

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a

II

a și lit. b) C. pen.,

după executarea pedepsei principale;

- în baza art. 1

1

alin. (1) pct. 1 din

Legea

61/1991 cu aplic. art. 320

1

C. proc. pen., a fost condamnat același

inculpat la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare;

- în baza art. 33 lit. a) rap. la art.

34 lit. b) C. pen., au fost contopite cele trei pedepse aplicate

inculpatului, astfel încât s-a dispus executarea

pedepsei mai grele, aceea

de 16 ani și 8 luni închisoare și 6 ani

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a

II

a și lit. b) C. pen., după executarea

pedepsei

principale.

S-au interzis

inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a

II

a și lit. b) C. pen. pe durata prev.

de art. 71 C. pen.; în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă, perioada

reținerii și arestului preventiv de la

07

octombrie 2010 la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut în

continuare

starea de arest a inculpatului.

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) și

f) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui cuțit mecanic pliabil

cu lungimea totală de 26 cm,

lungimea în

poziție pliată de 14 cm, lungimea lamei de 12 cm și lățimea

lamei de 2,7

cm.

S-a disjuns cauza cu privire la

soluționarea laturii civile și s-a

acordat

termen pentru soluționarea acesteia la data de 27 ianuarie 2011.

În baza art. 191 C.

proc. pen., a fost obligat inculpatul la 1.539 lei, cheltuieli

judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluție de

condamnare, tribunalul a reținut situația de fapt și încadrările juridice din

actul de sesizare a

instanței -

rechizitoriul nr. 840/P/2010 emis de Parchetul de pe lângă

Tribunalul

Dolj, prin care a fost trimis în judecată - în stare de arest

preventiv - inculpatul V.R.D. , pentru săvârșirea

infracțiunilor

de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1), art. 175 alin.

(1) lit. i) C. pen. (față de

victima G.A.E.);

tentativă la infracțiunea de omor calificat

prev. de art. 20 C. pen.

rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. (față de

partea vătămată M.I.C.) și port fără drept al

unui cuțit prev.

de art. 1

1

alin. (1) pct. 1 din Legea 61/1991 cu aplicarea dispozițiilor art. 33

lit.

a) C. pen.

În fapt, s-a reținut că la data 7

octombrie 2010, inculpatul s-a deplasat de la domiciliul său fiind înarmat cu

un cuțit, tip briceag, cu lamă pliabilă, pentru a cere

socoteală martorului B.I.A., care în ziua anterioară (6

octombrie 2010), a avut o altercație cu fratele

inculpatului, martorul V.S.C.

, ambii fiind elevi la Liceul Tudor Arghezi

din Craiova. În acest scop, inculpatul s-a deplasat la liceul respectiv,

însoțit fiind de

martorul D.M.M., unde au

așteptat pe martorul B.;

în jurul orei 12, grupul format din inculpat și

martori a întâlnit pe martorii

M.I.C., D.O.,

C.C. și pe victima G.A.E. și partea vătămată M.I.C., între cele două

grupuri

având loc discuții, referitor la scopul prezenței inculpatului la

unitatea de învățământ.

În acest context,

martorul M.I.C., a

apelat

telefonic pe martorul B.I.A., pentru a-l preveni despre prezența inculpatului

și intențiile acestuia, stabilind un loc de

întâlnire,

respectiv la poarta de acces în incinta liceului; s-a reținut că

deplasarea

grupului alcătuit din martorii B.I.A., M.I.C., D.O., C.C., partea vătămată M.I.C.

și victima G.A.E., a fost urmărită de grupul

alcătuit din inculpatul V.R.D. și martori V.S.C.

și D.M.M., grupul inculpatului deplasându-se la

locul de

întâlnire al primului grup și provocând pe B.I.A. să se

bată cu V.S.C.

Pentru

realizarea acestei acțiuni, toate

persoanele menționate s-au deplasat într-o parcare

situată în apropierea

liceului,

iar aici, B.I.A. și V.S.C. s-au angajat într-o luptă corp la corp, ceilalți

doar asistând la confruntarea dintre martori.

Întrucât, în

desfășurarea luptei, martorul V.S.C. era

într-o poziție defavorabilă, inculpatul Voicu Romei Dan

a sos cuțitul pe

care-l avea asupra sa, îndreptându-se spre grupul

însoțitorilor martorului

B.,

intenționând să lovească pe D.O.; între inculpat și martor au intervenit M.I.C.,

G.A.E. și

M.I.C., care l-a împins pe

inculpat, pentru a-l îndepărta de

martorul D.O. În momentele imediat

următoare, inculpatul a

aplicat o lovitură

cu cuțitul victimei M.I.C., care s-a apărat,

parând cu mâna stângă, însă, datorită traiectoriei circulare a

loviturii, cu

abordare din poziția

laterală, părții vătămate M.I. i-a fost produsă

o plagă nepenetrantă la nivelul hemitoracelui stâng și o plagă la

brațul

stâng, intensitatea

loviturilor fiind atenuante de eschiva părții vătămate și

de obiectele

vestimentare și rucsacul purtate de partea vătămată;

leziunile produse au necesitat 8-9 zile îngrijiri medicale, dar față de

zona corpului vizată, de obiectul vulnerant folosit și împrejurările concrete

de

comitere, s-a reținut că fapta inculpatului întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat

prev. de

art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), art.

175 alin. (1) lit. i) C. pen.

După agresarea părții vătămate M.I.,

inculpatul V.R.D. și-a îndreptat

atenția

către victima G.A.E., căreia i-a aplicat două lovituri

cu cuțitul în

piept, producându-i două plăgi penetrante toracice, cu interesare cardiacă,

care a produs decesul victimei la scurt timp, ca

urmare a secționării cordului și hemoragiei declanșate.

Inculpatul a

fost

observat

în timp ce fugea de la locul infracțional, având cuțitul asupra sa,

de către

martorii C.C. și T.F.E., ultimul martor

percepând în mod direct și momentul în care inculpatul

alerga pe victima

G.A., pe care, ulterior, martorul a observat-o căzută pe

stradă,

într-o baltă de

sânge.

Din raportul de

constatare medico-legală necropsie (3733/A3 din 10 decembrie 2010, emis de IML

Craiova), a rezultat că moartea victimei a

fost violentă, datorată hemoragiei

interne și externe, consecința unor plăgi

tăiate-înțepate, penetrante-toracice, cu interesare

cardiacă, între acestea

și deces existând legătură de cauzalitate directă și necondiționată,

iar mecanismul de producere este reprezentat de lovirea cu un corp

tăietor-înțepător, aplicată din față, lateral-dreapta sau stânga. Prima

instanță a

reținut în

aceste condiții că fapta inculpatului V.R.D.,

întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat,

prev.

de

art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

Totodată, s-a

reținut că inculpatul

a purtat în loc public cuțitul corp delict, de care a

uzat pentru a amenința

pe martorul D.O. și ulterior pentru a agresa pe partea

vătămată

și pe victimă,

situație în care s-a reținut că inculpatul a comis și

infracțiunea

prev. de

art. 1

1

alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991.

Întrucât în

faza cercetării

judecătorești, inculpatul a solicitat aplicarea procedurii de judecată

simplificată, conform art. 320

1

C. proc. pen., recunoscând

necondiționat și

în totalitate situația de fapt și încadrările juridice expuse

în rechizitoriu,

s-a procedat la condamnarea inculpatului, la pedepse individualizate conform

art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., respectiv: 16 ani și

8 luni

închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor

prev.

de

art. 64 lit. a) teza

II-

a,

lit. b) C. pen., pentru infracțiunea de omor calificat; 8 ani și 4 luni

închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor

prev.

de

art. 64 lit. a) teza II-a, lit. b)

C. pen., pentru tentativă de omor calificat; 1 an și 4

luni închisoare

pentru infracțiunea de port

fără drept, în loc public, a cuțitului; s-a stabilit

pedeapsa rezultantă, corespunzător prevederilor

art. 34 lit. b) și art. 35 lit. b) C. pen.

, de 16 ani și 8 luni închisoare (pedeapsă principală) și interzicerea

drepturilor

prev.

de

art. 64 lit.

a) teza II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 6 ani (pedeapsă complementară).

Totodată, s-a dedus corespunzător

perioada reținerii și detenției preventive de la 7

octombrie 2010, la zi (13 ianuarie 2011), cu menținerea stării de arest preventiv,

stabilindu-se ca

modalitate de executare a pedepsei principale, regimul

privativ de libertate.

În cauză, s-a făcut aplicarea

corespunzătoare a prevederilor

art. 118 lit.

b) și f) C. pen., în sensul confiscării cuțitului corp delict.

In privința

laturii civile a cauzei, s-a reținut că au promovat acțiuni

civile în cauză părinții victimei G.A.E.,

respectiv părțile

civile G.G. și G.M. și

partea vătămată M.I.C.

, solicitând despăgubiri și daune morale, astfel:

părțile civile

G.G. și M. au solicitat

obligarea inculpatului la 21.101 lei, despăgubiri reprezentând despăgubiri cu

înmormântarea și pomenirile

victimei

și 1.000.000 lei daune morale, pentru prejudiciul psihic încercat,

prin

decesul fiului lor, elev în clasa a XI-a, cu rezultate școlare foarte

bune, în condițiile în care acest eveniment a fost

intens mediatizat, iar

inculpatul a

avut o poziție constantă de sfidare a suferinței familiei; partea civilă M.I.C.

a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei

de 500.000 lei daune

morale, pentru suferința produsă în condițiile

agresării sale și a reprezentării riscului pierderii vieții; a fost

conceptată în

cauză, în calitate de parte civilă Spitalul Clinic

Județean de Urgență

Craiova, pentru

cheltuielile ocazionate de internarea părții civile M.I.C.

, cheltuieli în valoare de 533,03 lei. Întrucât

instanța investită

cu soluționarea

acțiunii penale s-a pronunțat în procedura simplificată

prev.

de

art. 320

1

C. proc. pen., judecarea acțiunilor civile a fost

disjunsă,

formându-se dosarul

nr. 2068/63/2011, în care s-a pronunțat sentința

penală nr. 19 din 10 martie 2011, apelată în prezenta cauză.

Pentru a pronunța

hotărârea dedusă judecății în prezenta speță,

tribunalul a reținut că prejudiciul

de ordin material, invocat de părțile civile G.G. și M. a fost în totalitate

recunoscut de inculpat, fiind

dovedit

cu înscrisurile depuse la dosar, situație în care cererea de

despăgubiri a acestor părți civile a fost admisă

în totalitate, dispunându-

se

obligarea inculpatului la plata sumei de 21.101 lei, despăgubiri. În ceea ce

privește însă prejudiciile morale susținute de părțile civile, s-a apreciat

că părților civile Ie-a fost cauzat un prejudiciu

de natură nepatrimonială,

având în vedere în primul rând trauma psihică

produsă ca urmare a decesului fiului lor, însă suma solicitată pentru repararea

acestui

prejudiciu nu trebuie să fie una

iluzorie, ci realistă, posibil de obținut,

raportată și la situația

economică financiară a cetățeanului de rând, categorie din care fac parte atât

victima și părinții acesteia, cât și

inculpatul.

Prin urmare,

instanța de fond a apreciat că suma de 1.000.000

lei (10 miliarde lei vechi)

solicitată este prea mare, și astfel, a considerat

că suma de 100.000 lei (1 miliard lei

vechi) este suficientă pentru repararea prejudiciului nepatrimonial.

Cu privire la pretențiile morale

solicitate de partea civilă M.I.C., în cuantum de

500.000 lei (5 miliarde lei vechi), instanța de fond a apreciat că această sumă

este

disproporționată, având în vedere

considerentele anterioare, dar și

numărul

relativ mic de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare

(8-9

zile) și urmările produse (leziunile produse nu i-au pus în primejdie

viața părții vătămate); astfel, s-a apreciat că

suma de 10.000 lei (100

milioane lei vechi) este suficientă pentru

repararea prejudiciului

nepatrimonial

suferit de această parte vătămată.

Referitor la

cheltuielile de

spitalizare ocazionate de internarea părții civile M.I.C.,

în

cuantum

de 533,03 lei, s-a reținut răspunderea delictuală a inculpatului și

s-a dispus

obligarea acestuia la plata cheltuielilor către unitatea medicală,

în valoare reactualizată la data

plății efective.

Împotriva acestei hotărâri,

au declarat apel în termenul prevăzut de lege -

părțile civile M.I.C.

, G.G. și G.M., invocând critici de

netemeinicie privitor la aprecierea cuantumului

daunelor morale acordate,

susținând că nu au fost evaluate toate

împrejurările demonstrate de

părțile civile

privitor la impactul psihic deosebit al urmărilor faptelor penale

pentru care inculpatul a fost condamnat în primă

instanță, de relațiile de

familie

iremediabil vătămate în cazul părților civile G. și de suferințele generate

atât de agresiune, cât și de necesitatea spitalizării pentru partea

civilă

M.

Curtea, analizând

apelurile promovate, a reținut următoarele:

în ceea ce privește apelul părților

civile G.M. și G.G.

, s-a

constatat că acțiunea civilă în daune morale a fost motivată, prin aceea că, în

calitate de părinți ai victimei G.A.E.

, au

fost expuși unei traume psihice deosebite, fiul acestora, elev în clasa a XI-a

la Liceul Tudor Arghezi, din Craiova, fiind cunoscut cu

rezultate

școlare foarte bune și remarcându-se printr-o comportare

socială corespunzătoare moralei publice; totodată,

s-a arătat că victima a

fost expusă

agresiunii inculpatului, datorită comportamentului său altruist,

întrucât a intervenit pentru apărarea unui coleg

și prieten, martorul D.O.

Din analiza materialul probator din

dosar, s-a constatat că

susținerile

apelanților părți civile sunt fondate, înscrisurile administrate în

dovedirea

personalității victimei (diplomele eliberate de: Ministerul Tineretului și

Sportului - Direcția pentru Tineret și Sport Mehedinți, Federația Română

Sportul pentru Toți, Inspectoratul Școlar Județean

Dolj, diplomele de onoare eliberate de Consiliul Local al Tinerilor

Zalău și Asociația Mașter Forum/Pal-Tim - pentru activități de voluntariat,

precum

și diplomele eliberate de

Consiliul local Craiova pentru asemenea acțiuni,

aflate la filele 78-97), demonstrând că acesta era cunoscut ca un elev

sârguincios, implicat și în activități de voluntariat, având performanțe și în

activități extrașcolare (sport, tehnică foto, modeling), ceea ce a relevat că între

părțile civile și fiul acestora a existat o legătură afectivă și de sprijin

moral și material deosebită.

În aceste

condiții, prejudiciul părților civile s-a apreciat că este incontestabil,

suferința la care au fost expuși prin decesul

violent al fiului lor, la o vârstă la care urma să devină

adult, fiind

însemnată și necesitând o

reparație corespunzătoare; în consecință, s-a reținut că prima instanță a

acordat daune morale într-o sumă modică,

insuficientă pentru a reprezenta o compensare pentru alterarea

relațiilor

de familie ale părților

civile, datele din cauză demonstrând că legăturile

afective, de sprijin

moral între părinți și copii, au existat și au fost

vătămate brutal, prin infracțiunea comisă de inculpat.

Totodată, s-a

reținut

și că prima instanță a reținut eronat caracterul conjunct al obligației

de

dezdăunare

pentru ambele părți civile, deși fiecare dintre acestea a suferit

un prejudiciu moral distinct, în

calitate de părinte al victimei, iar răspunderea civilă delictuală este

angajată autonom, conform art. 998, art.

999

C. civ., pentru fiecare dintre persoanele care au fost prejudiciate.

În ceea ce

privește cererea de daune morale formulată de partea

civilă M.I.C.,

s-a constatat că și în cazul acesteia prima instanță a pronunțat o soluție

criticabilă, reținând drept criteriu pentru

evaluarea prejudiciului numai numărul de zile de

îngrijiri medicale

necesare vindecării

leziunilor produse, dar ignorând circumstanțele reale

de comitere a tentativei de omor calificat,

respectiv că intensitatea loviturii

aplicate de inculpat a fost

diminuată numai ca urmare a reacției de apărare a părții vătămate și a

condițiilor concrete care caracterizau părțile; astfel, în cauză s-a demonstrat

că inculpatul a acționat cu

intenția

suprimării vieții părții vătămate, constituită parte civilă, pe care a atacat-o

cu un cuțit, aplicând o lovitură cu traiectorie circulară din poziție

laterală,

orientându-se către o zonă vitală - toracele părții civile - iar rezultatul

urmărit nu s-a produs numai datorită faptului că partea

vătămată s-a apărat cu brațul stâng, interpunând între sine și agresor

un rucsac, ceea ce a redus viteza de impact între cuțit și corpul victimei.

În

aceste condiții s-a apreciat că este

irelevant că leziunile produse nu au pus în pericol viața, reprezentarea

psihică a părții civile fiind aceea a riscului pierderii vieții față de

agresiunea exercitată de inculpat, cu atât

mai

mult cu cât în aceleași împrejurări a fost ucisă victima G.A.; în consecință,

s-a apreciat că se impune în cauză acordarea unor daune

morale în

cuantum majorat, în scopul înlăturării urmărilor faptei inculpatului din

perspectiva suferinței psihice încercate de partea civilă.

Totodată, s-a reținut că în materia

răspunderii civile delictuale,

principiul

aplicabil, consacrat atât de doctrină, cât și de jurisprudență, este

repararea integrală a prejudiciului produs prin

fapta culpabilă a persoanei

trimisă în judecată, indiferent de situația

materială a autorului

prejudiciului, fiind

deci fără relevanță dacă, din perspectiva inculpatului,

despăgubirile la

care este obligat constituie o sumă „realistă", acesta

având posibilitatea sa recunoască sau să conteste

pretențiile părții civile,

dar instanța având obligația să stabilească

întinderea prejudiciului în

raport de

probatoriul cauzei și de necesitatea asigurării unei compensații

eficiente

pentru prejudiciile suportate de părțile civile.

Față de aceste

considerente, în conformitate cu prevederile art. 379

pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost

admise apelurile promovate, a fost

desființată

în parte sentința apelată și, în rejudecare, au fost majorate daunele morale la

15000 lei daune morale către apelantul - parte civilă

M.I.C. și la câte 100.000 lei pentru fiecare

dintre apelanții

- părți civile G.G. și G.M.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs inculpatul V.R.D

.

Recurentul

inculpat, prin apărătorul ales, avocat C.O., a

criticat decizia recurată cu privire majorarea

cuantumului daunelor morale acordate părților civile de către instanța de apel,

arătând că

acestora li s-a dat mai mult

decât au cerut, pe de-o parte, iar pe de altă

parte a susținut că

daunele morale nu se pot cuantifica, solicitând în

esență menținerea dispozițiilor sentinței instanței de fond.

Reprezentantul

parchetului și părțile civile prezente au pus concluzii

de respingere a recursului

inculpatului ca nefondat.

În drept, a fost

invocat cazul de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1)

pct. 17/2 C. proc. pen.

Înalta Curte de

Casație și Justiție a procedat la examinarea deciziei

atacate atât în

raport de criticile invocate de recurent, cât și din oficiu,

constatând - pentru considerentele ce

urmează - că recursul declarat este nefondat.

Astfel, instanța

de apel a soluționat corect acțiunea civilă care este

una adiacentă

celei penale, majorând cuantumul despăgubirilor morale

acordate

părților civile M.I.C., G.G. și G.M.

,

la sume de câte 100.000 lei pentru fiecare dintre părțile civile,

apreciind că în acest mod se poate face o justă

și integrală despăgubire a

acestora.

Critica recurentului inculpat privind

modul greșit în care s-au

calculat și

apreciat despăgubirile morale și materiale acordate, care nu

respectă

prevederile legale, este apreciată de asemenea nefondată

întrucât, spre deosebire de despăgubirile pentru

daune materiale, care se

stabilesc pe bază de probe, despăgubirile

pentru daune morale se stabilesc pe baza evaluării instanței de judecată.

Astfel, din analiza materialul

probator din dosar,respectiv înscrisurile administrate în dovedirea

personalității victimei (diplomele eliberate de: Ministerul Tineretului și

Sportului - Direcția pentru Tineret și Sport Mehedinți, Federația Română

Sportul pentru Toți, Inspectoratul Școlar Județean Dolj, diplomele de onoare

eliberate de Consiliul Local al Tinerilor Zalău și Asociația Mașter

Forum/Pal-Tim - pentru activități de voluntariat, precum și diplomele eliberate

de Consiliul local Craiova pentru asemenea acțiuni, aflate la filele 78-97),

demonstrând că acesta era cunoscut ca un elev sârguincios, implicat și în

activități de voluntariat, având performanțe și în activități extrașcolare

(sport, tehnică foto, modeling), ceea ce a relevat că între părțile civile și

fiul acestora a existat o legătură afectivă și de sprijin moral și material

deosebită.

În aceste condiții, prejudiciul

părților civile s-a apreciat că este incontestabil, suferința la care au fost

expuși prin decesul violent al fiului lor, la o vârstă la care urma să devină

adult, fiind însemnată și necesitând o reparație corespunzătoare.

Totodată, în mod corect instanța de

apel a înlăturat caracterul conjunctural al obligației de dezdăunare pentru

ambele părți civile, reținut eronat de către instanța de fond, deși fiecare

dintre acestea a suferit un prejudiciu moral distinct, în calitate de părinte

al victimei, iar răspunderea civilă delictuală este angajată autonom, conform

art. 998, art. 999 C. civ., pentru fiecare dintre persoanele care au fost

prejudiciate.

În ceea ce o privește pe partea civilă

M.I.C., s-a demonstrat că inculpatul a acționat cu intenția suprimării vieții

părții vătămate, constituită parte civilă, pe care a atacat-o cu un cuțit,

aplicând o lovitură cu traiectorie circulară din poziție laterală, orientându-se

către o zonă vitală - toracele părții civile - iar rezultatul urmărit nu s-a

produs numai datorită faptului că partea vătămată s-a apărat cu brațul stâng,

interpunând între sine și agresor un rucsac, ceea ce a redus viteza de impact

între cuțit și corpul victimei, fiind irelevant că leziunile produse nu au pus

în pericol viața, reprezentarea psihică a părții civile fiind aceea a riscului

pierderii vieții față de agresiunea exercitată de inculpat, cu atât mai mult cu

cât în aceleași împrejurări a fost ucisă victima G.A.;

Așadar, în cazul infracțiunilor contra

persoanei, evaluarea despăgubirilor pentru daune morale - în scopul de a nu fi

una pur subiectivă sau de a nu tinde către o îmbogățire fără just temei -

trebuie să țină seama de suferințele fizice și morale susceptibil în mod

rezonabil a fi fost cauzate prin fapta săvârșită de inculpat, precum și de toate

consecințele acesteia, relevate de actele

medicale ori de alte probe

administrate.

Răspunderea

civilă delictuală este guvernată de principiul reparării

integrale a prejudiciului material și

moral cauzat prin fapta săvârșită și,

prin

urmare, cuantumul despăgubirilor nu poate fi limitat în raport cu

posibilitățile

de plată ale inculpatului.

Față de aceste considerente în baza

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

, se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.R.D. împotriva

deciziei penale nr. 158 din 30

iunie

2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu

minori.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen. recurentul inculpat

V.R.D.

urmează a fi obligat la plata sumei de 300 lei cu

titlu

de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 100 lei, reprezentând

onorariul parțial apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea

apărătorului ales, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul V.R.D.

împotriva

deciziei penale nr. 158 din 30 iunie 2011 a Curții

de Apel Craiova, secția

penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 300 lei cu titlu de

cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând

onorariul parțial apărătorului desemnat din oficiu

până la prezentarea

apărătorului

ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 19 octombrie 2011.