ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3667/2011

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 19 de la 10 martie 2011 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția minori și familie, în dosarul cu nr. 2068/63/2011, s-au admis in parte acțiunile civile formulate de părțile civile: G.G. și G.M. și M.I.C., dispunându-se: - obligarea inculpatului V.R.D. , către părțile civile G.G. și G.M. , la plata sumei de 21.101 lei reprezentând daune materiale și la plata sumei de 100.000 lei reprezentând daune morale; - obligarea inculpatului V.R.D. către partea civilă M.I.C., la plata sumei de 10.000 lei reprezentând daune morale.

A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova și a fost obligat inculpatul V.R.D., către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova, la plata sumei de 533,03 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare ale părții vătămate M.I.C., sumă ce s-a dispus a fi actualizată în raport de indicele de inflație, începând cu data producerii prejudiciului și până la data plății efective. S-a luat act că părțile civile nu au solicitat cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, s- a reținut că tribunalul a fost investit cu soluționarea acțiunilor civile disjunse de judecarea acțiunii penale din dosarul nr. 19487/63/2010, astfel: Prin sentința penală nr. 02 din 13 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția pentru minori și familie, în dosarul nr. 19487/63/2010, a fost condamnat inculpatul V.R.D., după cum urmează: - în baza art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

cu aplic. art. 320 1 C. proc. pen. (faptă săvârșită față de victima G.A.E.) la pedeapsa de 16 ani și 8 luni închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale; - în baza art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplic. art. 320 1 C. proc. pen. (faptă săvârșită față de partea vătămată M.I.C.), a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 8 ani și 4 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale; - în baza art. 1 1 alin. (1) pct. 1 din Legea 61/1991 cu aplic. art. 320 1 C. proc.

pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare; - în baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite cele trei pedepse aplicate inculpatului, astfel încât s-a dispus executarea pedepsei mai grele, aceea de 16 ani și 8 luni închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale. S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen. pe durata prev. de art. 71 C. pen.; în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă, perioada reținerii și arestului preventiv de la 07 octombrie 2010 la zi, iar în baza art. 350 C. proc.

pen., s-a menținut în continuare starea de arest a inculpatului. În baza art. 118 alin. (1) lit. b) și f) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui cuțit mecanic pliabil cu lungimea totală de 26 cm, lungimea în poziție pliată de 14 cm, lungimea lamei de 12 cm și lățimea lamei de 2,7 cm. S-a disjuns cauza cu privire la soluționarea laturii civile și s-a acordat termen pentru soluționarea acesteia la data de 27 ianuarie 2011. În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 1.539 lei, cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această soluție de condamnare, tribunalul a reținut situația de fapt și încadrările juridice din actul de sesizare a instanței - rechizitoriul nr. 840/P/2010 emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, prin care a fost trimis în judecată - în stare de arest preventiv - inculpatul V.R.D.

, pentru săvârșirea infracțiunilor de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. (față de victima G.A.E.); tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. (față de partea vătămată M.I.C.) și port fără drept al unui cuțit prev. de art. 1 1 alin. (1) pct. 1 din Legea 61/1991 cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen. În fapt, s-a reținut că la data 7 octombrie 2010, inculpatul s-a deplasat de la domiciliul său fiind înarmat cu un cuțit, tip briceag, cu lamă pliabilă, pentru a cere socoteală martorului B.I.A., care în ziua anterioară (6 octombrie 2010), a avut o altercație cu fratele inculpatului, martorul V.S.C.

, ambii fiind elevi la Liceul Tudor Arghezi din Craiova. În acest scop, inculpatul s-a deplasat la liceul respectiv, însoțit fiind de martorul D.M.M., unde au așteptat pe martorul B.; în jurul orei 12, grupul format din inculpat și martori a întâlnit pe martorii M.I.C., D.O., C.C. și pe victima G.A.E. și partea vătămată M.I.C., între cele două grupuri având loc discuții, referitor la scopul prezenței inculpatului la unitatea de învățământ. În acest context, martorul M.I.C., a apelat telefonic pe martorul B.I.A., pentru a-l preveni despre prezența inculpatului și intențiile acestuia, stabilind un loc de întâlnire, respectiv la poarta de acces în incinta liceului; s-a reținut că deplasarea grupului alcătuit din martorii B.I.A., M.I.C., D.O., C.C., partea vătămată M.I.C.

și victima G.A.E., a fost urmărită de grupul alcătuit din inculpatul V.R.D. și martori V.S.C. și D.M.M., grupul inculpatului deplasându-se la locul de întâlnire al primului grup și provocând pe B.I.A. să se bată cu V.S.C. Pentru realizarea acestei acțiuni, toate persoanele menționate s-au deplasat într-o parcare situată în apropierea liceului, iar aici, B.I.A. și V.S.C. s-au angajat într-o luptă corp la corp, ceilalți doar asistând la confruntarea dintre martori. Întrucât, în desfășurarea luptei, martorul V.S.C. era într-o poziție defavorabilă, inculpatul Voicu Romei Dan a sos cuțitul pe care-l avea asupra sa, îndreptându-se spre grupul însoțitorilor martorului B., intenționând să lovească pe D.O.; între inculpat și martor au intervenit M.I.C., G.A.E.

și M.I.C., care l-a împins pe inculpat, pentru a-l îndepărta de martorul D.O. În momentele imediat următoare, inculpatul a aplicat o lovitură cu cuțitul victimei M.I.C., care s-a apărat, parând cu mâna stângă, însă, datorită traiectoriei circulare a loviturii, cu abordare din poziția laterală, părții vătămate M.I. i-a fost produsă o plagă nepenetrantă la nivelul hemitoracelui stâng și o plagă la brațul stâng, intensitatea loviturilor fiind atenuante de eschiva părții vătămate și de obiectele vestimentare și rucsacul purtate de partea vătămată; leziunile produse au necesitat 8-9 zile îngrijiri medicale, dar față de zona corpului vizată, de obiectul vulnerant folosit și împrejurările concrete de comitere, s-a reținut că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 rap.

la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. După agresarea părții vătămate M.I., inculpatul V.R.D. și-a îndreptat atenția către victima G.A.E., căreia i-a aplicat două lovituri cu cuțitul în piept, producându-i două plăgi penetrante toracice, cu interesare cardiacă, care a produs decesul victimei la scurt timp, ca urmare a secționării cordului și hemoragiei declanșate. Inculpatul a fost observat în timp ce fugea de la locul infracțional, având cuțitul asupra sa, de către martorii C.C. și T.F.E., ultimul martor percepând în mod direct și momentul în care inculpatul alerga pe victima G.A., pe care, ulterior, martorul a observat-o căzută pe stradă, într-o baltă de sânge.

Din raportul de constatare medico-legală necropsie (3733/A3 din 10 decembrie 2010, emis de IML Craiova), a rezultat că moartea victimei a fost violentă, datorată hemoragiei interne și externe, consecința unor plăgi tăiate-înțepate, penetrante-toracice, cu interesare cardiacă, între acestea și deces existând legătură de cauzalitate directă și necondiționată, iar mecanismul de producere este reprezentat de lovirea cu un corp tăietor-înțepător, aplicată din față, lateral-dreapta sau stânga. Prima instanță a reținut în aceste condiții că fapta inculpatului V.R.D., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

Totodată, s-a reținut că inculpatul a purtat în loc public cuțitul corp delict, de care a uzat pentru a amenința pe martorul D.O. și ulterior pentru a agresa pe partea vătămată și pe victimă, situație în care s-a reținut că inculpatul a comis și infracțiunea prev. de art. 1 1 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991. Întrucât în faza cercetării judecătorești, inculpatul a solicitat aplicarea procedurii de judecată simplificată, conform art. 320 1 C. proc. pen., recunoscând necondiționat și în totalitate situația de fapt și încadrările juridice expuse în rechizitoriu, s-a procedat la condamnarea inculpatului, la pedepse individualizate conform art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen., respectiv: 16 ani și 8 luni închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II- a, lit. b) C. pen., pentru infracțiunea de omor calificat; 8 ani și 4 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II-a, lit. b) C. pen., pentru tentativă de omor calificat; 1 an și 4 luni închisoare pentru infracțiunea de port fără drept, în loc public, a cuțitului; s-a stabilit pedeapsa rezultantă, corespunzător prevederilor art. 34 lit. b) și art. 35 lit. b) C. pen. , de 16 ani și 8 luni închisoare (pedeapsă principală) și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 6 ani (pedeapsă complementară).

Totodată, s-a dedus corespunzător perioada reținerii și detenției preventive de la 7 octombrie 2010, la zi (13 ianuarie 2011), cu menținerea stării de arest preventiv, stabilindu-se ca modalitate de executare a pedepsei principale, regimul privativ de libertate. În cauză, s-a făcut aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 118 lit. b) și f) C. pen., în sensul confiscării cuțitului corp delict. In privința laturii civile a cauzei, s-a reținut că au promovat acțiuni civile în cauză părinții victimei G.A.E., respectiv părțile civile G.G. și G.M. și partea vătămată M.I.C. , solicitând despăgubiri și daune morale, astfel: părțile civile G.G.

și M. au solicitat obligarea inculpatului la 21.101 lei, despăgubiri reprezentând despăgubiri cu înmormântarea și pomenirile victimei și 1.000.000 lei daune morale, pentru prejudiciul psihic încercat, prin decesul fiului lor, elev în clasa a XI-a, cu rezultate școlare foarte bune, în condițiile în care acest eveniment a fost intens mediatizat, iar inculpatul a avut o poziție constantă de sfidare a suferinței familiei; partea civilă M.I.C. a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 500.000 lei daune morale, pentru suferința produsă în condițiile agresării sale și a reprezentării riscului pierderii vieții; a fost conceptată în cauză, în calitate de parte civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova, pentru cheltuielile ocazionate de internarea părții civile M.I.C.

, cheltuieli în valoare de 533,03 lei. Întrucât instanța investită cu soluționarea acțiunii penale s-a pronunțat în procedura simplificată prev. de art. 320 1 C. proc. pen., judecarea acțiunilor civile a fost disjunsă, formându-se dosarul nr. 2068/63/2011, în care s-a pronunțat sentința penală nr. 19 din 10 martie 2011, apelată în prezenta cauză. Pentru a pronunța hotărârea dedusă judecății în prezenta speță, tribunalul a reținut că prejudiciul de ordin material, invocat de părțile civile G.G. și M. a fost în totalitate recunoscut de inculpat, fiind dovedit cu înscrisurile depuse la dosar, situație în care cererea de despăgubiri a acestor părți civile a fost admisă în totalitate, dispunându- se obligarea inculpatului la plata sumei de 21.101 lei, despăgubiri.

În ceea ce privește însă prejudiciile morale susținute de părțile civile, s-a apreciat că părților civile Ie-a fost cauzat un prejudiciu de natură nepatrimonială, având în vedere în primul rând trauma psihică produsă ca urmare a decesului fiului lor, însă suma solicitată pentru repararea acestui prejudiciu nu trebuie să fie una iluzorie, ci realistă, posibil de obținut, raportată și la situația economică financiară a cetățeanului de rând, categorie din care fac parte atât victima și părinții acesteia, cât și inculpatul. Prin urmare, instanța de fond a apreciat că suma de 1.000.000 lei (10 miliarde lei vechi) solicitată este prea mare, și astfel, a considerat că suma de 100.000 lei (1 miliard lei vechi) este suficientă pentru repararea prejudiciului nepatrimonial.

Cu privire la pretențiile morale solicitate de partea civilă M.I.C., în cuantum de 500.000 lei (5 miliarde lei vechi), instanța de fond a apreciat că această sumă este disproporționată, având în vedere considerentele anterioare, dar și numărul relativ mic de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare (8-9 zile) și urmările produse (leziunile produse nu i-au pus în primejdie viața părții vătămate); astfel, s-a apreciat că suma de 10.000 lei (100 milioane lei vechi) este suficientă pentru repararea prejudiciului nepatrimonial suferit de această parte vătămată. Referitor la cheltuielile de spitalizare ocazionate de internarea părții civile M.I.C., în cuantum de 533,03 lei, s-a reținut răspunderea delictuală a inculpatului și s-a dispus obligarea acestuia la plata cheltuielilor către unitatea medicală, în valoare reactualizată la data plății efective.

Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel în termenul prevăzut de lege - părțile civile M.I.C. , G.G. și G.M., invocând critici de netemeinicie privitor la aprecierea cuantumului daunelor morale acordate, susținând că nu au fost evaluate toate împrejurările demonstrate de părțile civile privitor la impactul psihic deosebit al urmărilor faptelor penale pentru care inculpatul a fost condamnat în primă instanță, de relațiile de familie iremediabil vătămate în cazul părților civile G. și de suferințele generate atât de agresiune, cât și de necesitatea spitalizării pentru partea civilă M. Curtea, analizând apelurile promovate, a reținut următoarele: în ceea ce privește apelul părților civile G.M.

și G.G. , s-a constatat că acțiunea civilă în daune morale a fost motivată, prin aceea că, în calitate de părinți ai victimei G.A.E. , au fost expuși unei traume psihice deosebite, fiul acestora, elev în clasa a XI-a la Liceul Tudor Arghezi, din Craiova, fiind cunoscut cu rezultate școlare foarte bune și remarcându-se printr-o comportare socială corespunzătoare moralei publice; totodată, s-a arătat că victima a fost expusă agresiunii inculpatului, datorită comportamentului său altruist, întrucât a intervenit pentru apărarea unui coleg și prieten, martorul D.O.

Din analiza materialul probator din dosar, s-a constatat că susținerile apelanților părți civile sunt fondate, înscrisurile administrate în dovedirea personalității victimei (diplomele eliberate de: Ministerul Tineretului și Sportului - Direcția pentru Tineret și Sport Mehedinți, Federația Română Sportul pentru Toți, Inspectoratul Școlar Județean Dolj, diplomele de onoare eliberate de Consiliul Local al Tinerilor Zalău și Asociația Mașter Forum/Pal-Tim - pentru activități de voluntariat, precum și diplomele eliberate de Consiliul local Craiova pentru asemenea acțiuni, aflate la filele 78-97), demonstrând că acesta era cunoscut ca un elev sârguincios, implicat și în activități de voluntariat, având performanțe și în activități extrașcolare (sport, tehnică foto, modeling), ceea ce a relevat că între părțile civile și fiul acestora a existat o legătură afectivă și de sprijin moral și material deosebită.

În aceste condiții, prejudiciul părților civile s-a apreciat că este incontestabil, suferința la care au fost expuși prin decesul violent al fiului lor, la o vârstă la care urma să devină adult, fiind însemnată și necesitând o reparație corespunzătoare; în consecință, s-a reținut că prima instanță a acordat daune morale într-o sumă modică, insuficientă pentru a reprezenta o compensare pentru alterarea relațiilor de familie ale părților civile, datele din cauză demonstrând că legăturile afective, de sprijin moral între părinți și copii, au existat și au fost vătămate brutal, prin infracțiunea comisă de inculpat.

Totodată, s-a reținut și că prima instanță a reținut eronat caracterul conjunct al obligației de dezdăunare pentru ambele părți civile, deși fiecare dintre acestea a suferit un prejudiciu moral distinct, în calitate de părinte al victimei, iar răspunderea civilă delictuală este angajată autonom, conform art. 998, art. 999 C. civ., pentru fiecare dintre persoanele care au fost prejudiciate.

În ceea ce privește cererea de daune morale formulată de partea civilă M.I.C., s-a constatat că și în cazul acesteia prima instanță a pronunțat o soluție criticabilă, reținând drept criteriu pentru evaluarea prejudiciului numai numărul de zile de îngrijiri medicale necesare vindecării leziunilor produse, dar ignorând circumstanțele reale de comitere a tentativei de omor calificat, respectiv că intensitatea loviturii aplicate de inculpat a fost diminuată numai ca urmare a reacției de apărare a părții vătămate și a condițiilor concrete care caracterizau părțile; astfel, în cauză s-a demonstrat că inculpatul a acționat cu intenția suprimării vieții părții vătămate, constituită parte civilă, pe care a atacat-o cu un cuțit, aplicând o lovitură cu traiectorie circulară din poziție laterală, orientându-se către o zonă vitală - toracele părții civile - iar rezultatul urmărit nu s-a produs numai datorită faptului că partea vătămată s-a apărat cu brațul stâng, interpunând între sine și agresor un rucsac, ceea ce a redus viteza de impact între cuțit și corpul victimei.

În aceste condiții s-a apreciat că este irelevant că leziunile produse nu au pus în pericol viața, reprezentarea psihică a părții civile fiind aceea a riscului pierderii vieții față de agresiunea exercitată de inculpat, cu atât mai mult cu cât în aceleași împrejurări a fost ucisă victima G.A.; în consecință, s-a apreciat că se impune în cauză acordarea unor daune morale în cuantum majorat, în scopul înlăturării urmărilor faptei inculpatului din perspectiva suferinței psihice încercate de partea civilă.

Totodată, s-a reținut că în materia răspunderii civile delictuale, principiul aplicabil, consacrat atât de doctrină, cât și de jurisprudență, este repararea integrală a prejudiciului produs prin fapta culpabilă a persoanei trimisă în judecată, indiferent de situația materială a autorului prejudiciului, fiind deci fără relevanță dacă, din perspectiva inculpatului, despăgubirile la care este obligat constituie o sumă „realistă", acesta având posibilitatea sa recunoască sau să conteste pretențiile părții civile, dar instanța având obligația să stabilească întinderea prejudiciului în raport de probatoriul cauzei și de necesitatea asigurării unei compensații eficiente pentru prejudiciile suportate de părțile civile.

Față de aceste considerente, în conformitate cu prevederile art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile promovate, a fost desființată în parte sentința apelată și, în rejudecare, au fost majorate daunele morale la 15000 lei daune morale către apelantul - parte civilă M.I.C. și la câte 100.000 lei pentru fiecare dintre apelanții - părți civile G.G. și G.M. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul V.R.D . Recurentul inculpat, prin apărătorul ales, avocat C.O., a criticat decizia recurată cu privire majorarea cuantumului daunelor morale acordate părților civile de către instanța de apel, arătând că acestora li s-a dat mai mult decât au cerut, pe de-o parte, iar pe de altă parte a susținut că daunele morale nu se pot cuantifica, solicitând în esență menținerea dispozițiilor sentinței instanței de fond.

Reprezentantul parchetului și părțile civile prezente au pus concluzii de respingere a recursului inculpatului ca nefondat. În drept, a fost invocat cazul de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 17/2 C. proc. pen. Înalta Curte de Casație și Justiție a procedat la examinarea deciziei atacate atât în raport de criticile invocate de recurent, cât și din oficiu, constatând - pentru considerentele ce urmează - că recursul declarat este nefondat. Astfel, instanța de apel a soluționat corect acțiunea civilă care este una adiacentă celei penale, majorând cuantumul despăgubirilor morale acordate părților civile M.I.C., G.G. și G.M. , la sume de câte 100.000 lei pentru fiecare dintre părțile civile, apreciind că în acest mod se poate face o justă și integrală despăgubire a acestora.

Critica recurentului inculpat privind modul greșit în care s-au calculat și apreciat despăgubirile morale și materiale acordate, care nu respectă prevederile legale, este apreciată de asemenea nefondată întrucât, spre deosebire de despăgubirile pentru daune materiale, care se stabilesc pe bază de probe, despăgubirile pentru daune morale se stabilesc pe baza evaluării instanței de judecată.

Astfel, din analiza materialul probator din dosar,respectiv înscrisurile administrate în dovedirea personalității victimei (diplomele eliberate de: Ministerul Tineretului și Sportului - Direcția pentru Tineret și Sport Mehedinți, Federația Română Sportul pentru Toți, Inspectoratul Școlar Județean Dolj, diplomele de onoare eliberate de Consiliul Local al Tinerilor Zalău și Asociația Mașter Forum/Pal-Tim - pentru activități de voluntariat, precum și diplomele eliberate de Consiliul local Craiova pentru asemenea acțiuni, aflate la filele 78-97), demonstrând că acesta era cunoscut ca un elev sârguincios, implicat și în activități de voluntariat, având performanțe și în activități extrașcolare (sport, tehnică foto, modeling), ceea ce a relevat că între părțile civile și fiul acestora a existat o legătură afectivă și de sprijin moral și material deosebită.

În aceste condiții, prejudiciul părților civile s-a apreciat că este incontestabil, suferința la care au fost expuși prin decesul violent al fiului lor, la o vârstă la care urma să devină adult, fiind însemnată și necesitând o reparație corespunzătoare. Totodată, în mod corect instanța de apel a înlăturat caracterul conjunctural al obligației de dezdăunare pentru ambele părți civile, reținut eronat de către instanța de fond, deși fiecare dintre acestea a suferit un prejudiciu moral distinct, în calitate de părinte al victimei, iar răspunderea civilă delictuală este angajată autonom, conform art. 998, art. 999 C. civ., pentru fiecare dintre persoanele care au fost prejudiciate.

În ceea ce o privește pe partea civilă M.I.C., s-a demonstrat că inculpatul a acționat cu intenția suprimării vieții părții vătămate, constituită parte civilă, pe care a atacat-o cu un cuțit, aplicând o lovitură cu traiectorie circulară din poziție laterală, orientându-se către o zonă vitală - toracele părții civile - iar rezultatul urmărit nu s-a produs numai datorită faptului că partea vătămată s-a apărat cu brațul stâng, interpunând între sine și agresor un rucsac, ceea ce a redus viteza de impact între cuțit și corpul victimei, fiind irelevant că leziunile produse nu au pus în pericol viața, reprezentarea psihică a părții civile fiind aceea a riscului pierderii vieții față de agresiunea exercitată de inculpat, cu atât mai mult cu cât în aceleași împrejurări a fost ucisă victima G.A.; Așadar, în cazul infracțiunilor contra persoanei, evaluarea despăgubirilor pentru daune morale - în scopul de a nu fi una pur subiectivă sau de a nu tinde către o îmbogățire fără just temei - trebuie să țină seama de suferințele fizice și morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta săvârșită de inculpat, precum și de toate consecințele acesteia, relevate de actele medicale ori de alte probe administrate.

Răspunderea civilă delictuală este guvernată de principiul reparării integrale a prejudiciului material și moral cauzat prin fapta săvârșită și, prin urmare, cuantumul despăgubirilor nu poate fi limitat în raport cu posibilitățile de plată ale inculpatului. Față de aceste considerente în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. , se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.R.D. împotriva deciziei penale nr. 158 din 30 iunie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat V.R.D. urmează a fi obligat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul parțial apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.R.D. împotriva deciziei penale nr. 158 din 30 iunie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul parțial apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 octombrie 2011.