ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 412/2003

D E C I Z I A Nr. 412 Dosar nr. 3386 / 2002 S-a luat în examinare cererea de revizuire formulată de T.I.împotriva deciziilor civile nr.2318 din 11 septembrie 2001 a Curții de Apel București – secția a IV-a civilă și nr.73 din 14 ianuarie 2002 a aceleiași instanțe. La apelul nominal s-au prezentat: revizuientul personal, lipsind intimatul Z.D.. Procedura completă. Revizuientul T.I.solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată, depunând concluzii scrise. Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de respingere a cererii de revizuire. C U R T E A Asupra cererii de revizuire de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr.82 din 18 ianuarie 2001 Judecătoria Oltenița a admis acțiunea formulată de reclamantul Z.D.

și a obligat pe pârâții T.I.și T.V.să lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie un teren în suprafață de 3654 mp. situat pe raza Comunei Frumușani, Județul Călărași Tribunalul Călărași, prin decizia civilă nr.225/A din 30 martie 2001, a admis apelul declarat de către pârâți, a schimbat în tot sentința Judecătoriei Oltenița și a respins acțiunea în revendicarea nemișcătorului. Recursul declarat împotriva acestei decizii de reclamantul Z.D. a fost admis de Curtea de Apel București – Secția a IV-a Civilă, care, prin decizia nr.2318 din 11 septembrie 2001, a modificat decizia tribunalului în sensul că a respins ca nefondat apelul pârâților, menținând sentința nr.82 din 18 ianuarie 2001 a Judecătoriei Oltenița.

Prin decizia nr.73 din 14 ianuarie 2002 Curtea de Apel București – Secția a III-a Civilă a respins ca nefondată contestația în anulare, întemeiată pe prevederile art.318 C.proc.civ., pe care pârâtul T.I.a formulat-o împotriva deciziei nr.2318 din 11 septembrie 2001 dată în recurs de aceeași curte de apel. La data de 25 ianuarie 2002 pârâtul T.I.a formulat, în baza artr.322 pct.1,2 și 7 C.proc.civ., cererea de revizuire a deciziilor nr.2318 din 11 septembrie 2001 și nr.73 din 14 ianuarie 2002, ambele pronunțate de Curtea de Apel București – Secția a III-a Civilă. Curtea de Apel București – Secția a IV-a civilă, prin decizia nr.1397 din 3 iunie 2002, a soluționat cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art.322 pct.1 și 2 Cod de procedură civilă, iar cu referire la aceeași cerere, dar fondată pe pct.7 al art.322 C.proc.civ., a disjuns-o și a trimis-o spre competentă soluționare la Curtea Supremă de Justiție.

În susținerea cererii de revizuire, fondată pe motivul disjuns, revizuientul T.I.a arătat că cele două decizii date de Curtea de Apel București – Secția a III-a civilă în rezolvarea recursului și a contestației în anulare sunt potrivnice deciziei nr.225/A din 30 martie 2001 a Tribunalului Călărași și sentințelor civile nr.701 din 21 aprilie 1986 și nr.593 din 4 iunie 1990 pronunțată de Judecătoria Oltenița. Cererea de revizuire nu este fondată. Potrivit art.322 pct.7 C.proc.civ., revizuirea unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Din textul citat rezultă că pentru hotărârile judecătorești pronunțate de instanțe de recurs legiuitorul a impus o condiție specială în sensul că atari hotărâri pot forma obiect al unei cereri de revizuire numai dacă prin ele se evocă fondul cauzei. O instanță de recurs evocă fondul atunci când ea reapreciază dovezile administrate în cauză de instanțele ierarhic inferioare, precum și temeiurile de drept incidente, schimbând deci situația de fapt stabilită de instanțele ale căror hotărâri au fost casate, pronunțând o soluție proprie și diferită de cele date anterior în aceeași cauză. În categoria hotărârilor care evocă fondul intră toate hotărârile prin care tribunalele și curțile de apel rejudecă fondul după casare.

Prin urmare, nu au acest caracter și nu pot fi atacate pe calea extraordinară de atac a revizuirii hotărârile prin care s-a respins recursul sau prin care s-a dispus casarea cu trimitere, după cum nu evocă fondul deciziile instanțelor de recurs care, admițând recursul, mențin una dintre hotărârile date în cauză de instanțele de fond sau de apel. Cum, în speță, prin decizia nr.2318 din 11 septembrie 2001, una din hotărârile ce fac obiect al cererii de revizuire, Curtea de Apel București a admis recursul reclamantului Z.D. și a menținut sentința Judecătoriei Oltenița, nepronunțând deci o soluție proprie, ci confirmând, în temeiul dreptului de control judiciar, doar una dintre cele două hotărâri date de instanțe, ea nu face parte din categoria hotărârilor care evocă fondul, nefiind susceptibilă de retractare pe calea revizuirii.

Tot astfel și decizia civilă nr.73 din 14 ianuarie 2002 dată de aceeași curte de apel prin care s-a respins contestația în anulare îndreptată împotriva deciziei pronunțată în recurs nu poate forma obiect al unei cereri de revizuire, deoarece nici această hotărâre nu evocă fondul. De altfel, una din hotărârile invocate de revizuient ca pretins potrivnică o reprezintă decizia civilă nr.225/A din 30 martie 2001 dată în cauză de Tribunalul Călărași ca instanță de apel, decizie desființată în recursul exercitat de reclamant. Cum soluția pretins contradictorie a fost pronunțată în aceeași cauză și pe parcursul aceluiași ciclu procesual determinat doar de căile de atac exercitate de părți, condițiile impuse de art.322 pct.7 C.proc.civ.

nu sunt îndeplinite. Față de cele ce preced, cererea de revizuire formulată de pârâtul T.I.se privește ca nefondată și va fi respinsă în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge cererea de revizuire formulată de T.I.împotriva deciziilor nr.2318 din 11 septembrie 2001 a Curții de Apel București – secția a IV-a civilă și nr.73 din 14 ianuarie 2002 a aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 februarie 2003.