ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 412/2003

D E C I Z I A  Nr. 412

Dosar

nr. 3386 / 2002

S-a

luat în examinare cererea de revizuire formulată de T.I.împotriva deciziilor

civile nr.2318 din 11 septembrie 2001 a Curții de Apel București – secția a

IV-a civilă și nr.73 din 14 ianuarie 2002 a aceleiași instanțe.

La

apelul nominal s-au prezentat: revizuientul personal, lipsind intimatul Z.D..

Procedura

completă.

Revizuientul

T.I.solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată, depunând concluzii

scrise.

Reprezentanta

Ministerului Public pune concluzii de respingere a cererii de revizuire.

C U R T E A

Asupra

cererii de revizuire de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr.82 din 18 ianuarie 2001 Judecătoria Oltenița a admis

acțiunea formulată de reclamantul Z.D. și a obligat pe pârâții T.I.și T.V.să

lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie un teren în

suprafață de 3654 mp. situat pe raza Comunei Frumușani, Județul Călărași

Tribunalul

Călărași, prin decizia civilă nr.225/A din 30 martie 2001, a admis apelul

declarat de către pârâți, a schimbat în tot sentința Judecătoriei Oltenița și a

respins acțiunea în revendicarea nemișcătorului.

Recursul

declarat împotriva acestei decizii de reclamantul Z.D. a fost admis de Curtea

de Apel București – Secția a IV-a Civilă, care, prin decizia nr.2318 din 11

septembrie 2001, a modificat decizia tribunalului în sensul că a respins ca

nefondat apelul pârâților, menținând sentința nr.82 din 18 ianuarie 2001 a

Judecătoriei Oltenița.

Prin

decizia nr.73 din 14 ianuarie 2002 Curtea de Apel București – Secția a III-a

Civilă a respins ca nefondată contestația în anulare, întemeiată pe prevederile

art.318 C.proc.civ., pe care pârâtul T.I.a formulat-o împotriva deciziei

nr.2318 din 11 septembrie 2001 dată în recurs de aceeași curte de apel.

La

data de 25 ianuarie 2002 pârâtul T.I.a formulat, în baza artr.322 pct.1,2 și 7

C.proc.civ., cererea de revizuire a deciziilor nr.2318 din 11 septembrie 2001

și nr.73 din 14 ianuarie 2002, ambele pronunțate de Curtea de Apel București –

Secția a III-a Civilă.

Curtea

de Apel București – Secția a IV-a civilă, prin decizia nr.1397 din 3 iunie

2002, a soluționat cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art.322 pct.1

și 2 Cod de procedură civilă, iar cu referire la aceeași cerere, dar fondată pe

pct.7 al art.322 C.proc.civ., a disjuns-o și a trimis-o spre competentă soluționare

la Curtea Supremă de Justiție.

În

susținerea cererii de revizuire, fondată pe motivul disjuns, revizuientul T.I.a

arătat că cele două decizii date de Curtea de Apel București – Secția a III-a

civilă în rezolvarea recursului și a contestației în anulare sunt potrivnice

deciziei nr.225/A din 30 martie 2001 a Tribunalului Călărași și sentințelor

civile nr.701 din 21 aprilie 1986 și nr.593 din 4 iunie 1990 pronunțată de

Judecătoria Oltenița.

Cererea

de revizuire nu este fondată.

Potrivit

art.322 pct.7 C.proc.civ., revizuirea unei hotărâri dată de o instanță de

recurs atunci  când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive

potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și

aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Din

textul citat rezultă că pentru hotărârile judecătorești pronunțate de instanțe

de recurs legiuitorul a impus o condiție specială în sensul că atari hotărâri

pot forma obiect al unei cereri de revizuire numai dacă prin ele se evocă

fondul cauzei.

O

instanță de recurs evocă fondul atunci când ea reapreciază dovezile

administrate în cauză de instanțele ierarhic inferioare, precum și temeiurile

de drept incidente, schimbând  deci situația de fapt stabilită de instanțele

ale căror hotărâri au fost casate, pronunțând o soluție proprie și diferită  de

cele date anterior în aceeași cauză.

În

categoria hotărârilor care evocă fondul intră toate hotărârile prin care

tribunalele și curțile de apel  rejudecă fondul după casare. Prin urmare, nu au

acest caracter și nu pot fi atacate pe calea extraordinară de atac a revizuirii

hotărârile prin care s-a respins recursul sau prin care s-a dispus casarea cu

trimitere, după cum nu evocă fondul deciziile instanțelor de recurs care,

admițând recursul, mențin una dintre hotărârile date în cauză de instanțele de

fond sau de apel.

Cum,

în speță, prin decizia nr.2318 din 11 septembrie 2001, una din hotărârile ce

fac obiect al cererii de revizuire, Curtea de Apel București a admis recursul

reclamantului Z.D. și a menținut sentința Judecătoriei Oltenița, nepronunțând

deci o soluție proprie, ci confirmând, în temeiul dreptului de control

judiciar, doar una dintre cele două hotărâri date de instanțe, ea nu face parte

din categoria hotărârilor care evocă fondul, nefiind susceptibilă de retractare

pe calea revizuirii.

Tot

astfel și decizia civilă nr.73 din 14 ianuarie 2002 dată de aceeași curte de

apel prin care s-a respins contestația în anulare îndreptată împotriva deciziei

pronunțată în recurs nu poate forma obiect al unei cereri de revizuire,

deoarece nici această hotărâre nu evocă fondul.

De

altfel, una din hotărârile invocate de revizuient ca pretins potrivnică o

reprezintă decizia civilă nr.225/A din 30 martie 2001 dată în cauză de

Tribunalul Călărași ca instanță de apel, decizie desființată în recursul

exercitat  de reclamant. Cum soluția  pretins  contradictorie  a  fost

pronunțată în aceeași cauză și pe parcursul aceluiași ciclu procesual

determinat doar de căile de atac exercitate de părți, condițiile impuse de

art.322 pct.7 C.proc.civ. nu sunt  îndeplinite.

Față

de cele ce preced, cererea de revizuire formulată de pârâtul T.I.se privește ca

nefondată și va fi respinsă în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge cererea de revizuire

formulată de T.I.împotriva deciziilor nr.2318 din 11 septembrie 2001 a Curții

de Apel București – secția a IV-a civilă și nr.73 din 14 ianuarie 2002 a

aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 5 februarie 2003.