SECȚIUNEA TERZĂ [1] Cererea nr. 6636/02, de către Selman SERTTTEPE și alții împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care așezează la 9 februarie 2006 în calitate de Cameră compusă din: B. M. Zupančič președinte L. Caflisch R. Türmen Dna M. Tsatsa-Nikolovska V. Zagrebelsky dna A. Gyulumyan David Thór Björgvinsson, judecători și dl Registrul Secțiunii Berger Având în vedere cererea depusă la 7 ianuarie 2002, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și fondurile cazului, având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamanții, dl Selman Serttepe, dl Cabbar Gülșen, dl Serdar Sarıgül, Beyazhit Durmuș, Özcan Özkan, Yaser Hamiș, Abdülkadir Çevik, Ali Yalçın Gürbüz, Ahmet Kamıșlı, Hasan Davulcu, Mehmet Alyar, Hayrettin Kaya, Adem Kütük, Veli Karade, Șahin Sarı, Veyis Sami Türkmen, İbrahim Kürekçi, Ali Uçak, Hasan Sarıkaya, Mahmut Mustafa Ücal, Gürhan Durmaz, Zeynel Orzu [2], Ali Fuat Elibol [3] Dl Hüseyin Parlakfikirer [4], dl Kemal Ertürk, dl Ziya Arıkan, dl Mentize Çökük și dl Ali Elbiare, sunt resortisanți turci care rezide la Adana, reprezentați de dna Elif Doğan Türkmen și dl Bülent Maraklı, avocați care practică în Adana. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamanții, care au fost suspectați de a fi membri ai organizației ilegale, Dev-Yol (Carea revoluționară) și de a participa la activitățile ilegale ale acestei organizații, au fost preluați în custodie de poliție în diferite zile între 1980 și 1981. La 10 iunie 1981 procurorul public militar Adana a înființat o procedură penală împotriva totală a 270 de acuzați, inclusiv a reclamanților. În 1981 procesul reclamanților a început în fața Tribunalului Adana de Lege Marțială. Toți reclamanții au fost eliberați în timpul procesului. La 17 iunie 1986, Tribunalul de Legea Martială Adana a condamnat reclamanții pentru acuzațiile împotriva lor. La 20 martie 1991, Curtea Militară de Cassare a anulat decizia Curții de Legea Marțială Adana și cazul a fost transmis în fața Curții de Lege Marțială Ankara pentru o examinare suplimentară. În urma promulgării Legii din 27 decembrie 1993, care a abolit jurisdicția instanțelor de lege marțială, cazul a fost transferat la o instanță nemilitară, anume Curtea Ankara Assize. La 8 iunie 2001 Curtea Ankara Assize și-a pronunțat hotărârea. A condamnat cinci dintre reclamanți și anume Zeynel Orduzu , Yaser Hamiș, Ziya Arıkan, Serdar Sarıgül și Ali Elbi în conformitate cu art. 146 din Codul Penal. Curtea a achitat în continuare Selman Serttepe, Özcan Özkan, Hasan Davulcu, Mehmet Alyar, Adem Kütük, Veli Karadede, Șahin Sarı, İbrahim Kürekçi, Gürhan Durmaz și Kemal Ertürk acuzațiilor împotriva acestora. , Mentize Cökük și Abdülkadir Cevik au fost încheiate în timp ce termenul statutar în temeiul articolului 102 din Codul penal a expirat. Restul reclamanților, în special Cabbar Gülsen, Beyazıt Durmuș, Ali Yalçın Gürbüz, Ahmet Kamıșlı, Hayrettin Kaya, Veyis Sami Türkmen, Ali Uçak, Hasan Sarıkaya și Mahmut Mustafa Ücal, au fost achitați de unele acuzații împotriva acestora. În ceea ce privește încălcarea acuzațiilor împotriva acestor reclamanți, instanța a hotărât să pună capăt procedurii ca termenul legal în temeiul articolului 102 din Codul penal a expirat. Hotărârea Curții Ankara Assize a fost notificată reclamanților la 11 decembrie 2001. Cinci reclamanți, care au fost condamnați, au depus apel la Curtea de Casație. Reclamanții se declară că procedurile penale introduse împotriva acestora nu au fost încheiate într-un timp rezonabil, conform articolului 6 § 1 din Convenție. HOTĂRÂREA La 14 decembrie 2005, Curtea a primit următoarea declarație, semnată de reprezentantul reclamanților: „În calitatea mea de reprezentant al reclamanților, dl Selman Serttepe, Cabbar Gülșen, Serdar Sarıgül, Beyazhit Durmuș, Özcan Özkan, Yaser Hamiș, Abdülkadir Çevik, Ali Yalçın Gürbüz, Ahmet Kamıșlı, Hasan Davulcu, Mehmet Alyar, Hayrettin Kaya, Adem Kütük, Veli Karadede, Șahin Sarı, Veyis Sami Türkmen, İbrahim Kürekçi, Ali Uçak, Hasan Sarıkaya, Mahmutafa Ücal, Gürhan Durmaz, Zeynel Orduzu [5] , dl Ali Fuat Elibol [6] , dl Hüseyin Parlakfikir [7] , dl Kemal Ertürk, dl Ziya Arıkan, dl Mentize Çökük și dl Ali Elbi, observ că Guvernul Turciei sunt pregătite să plătească 17 500 EUR (sept mii cinci sute de euro) fiecăruia dintre reclamanții care acoperă daune și costuri pecuniare și morale, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazurii menționate mai sus în așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului. După consultarea în mod corespunzător a reclamanților, accept această ofertă și, în consecință, renunța la toate celelalte cereri împotriva Republicii Turciei în ceea ce privește chestiunile care au fost la originea cererii. Declarăm că cazul a fost rezolvat în cele din urmă ... Această declarație este făcută în domeniul de aplicare al soluției prietenoase pe care guvernul și cu mine, în conformitate cu reclamanții, am ajuns. “ La 8 decembrie 2005, Curtea a primit următoarea declarație de la guvern: „Declar că, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, Guvernul Turciei oferă să plătească ex gratie 17,500 EUR (sept mii și cinci sute de euro) la fiecare dintre reclamanții, dl Selman Serttepe, Cabbar Gülșen, dl Serdar Sarıgül, dl Beyazıt Durmuș, dl Özcan Özkan, dl Yaser Hamiș, dl Abdülkadir Çavik, dl Ali Yalçın Gürbüz, dl Ahmet Kamıșlı, dl Hasan Davulcu, dl Mehmet Alyar, dl Hayrettin Kaya, dl Adem Kütük, dl Veli Karadede, dl Șahin Sarı, dl Veyis Sami Türkmen, dl İbrahim Kürekçi, dl Ali Uçak, Hasan Sarıkaya, Mahmut Mustafa Ücal, Gürhan Durmaz, Zeynel Orduzu [8], Ali Fuat Elibol [9], Hüseyin Parlakfikirer [10], Kemal Ertürk, Ziya Arıkan, Mentize Çökük și Ali Elbi. Această sumă trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costuri, și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții în conformitate cu art. 37 § 1 litera (b) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Plata va constitui rezoluția finală a cauzei. În cazul în care această sumă nu a fost plătită în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească, până la decontarea, dobânzi simple pentru valoarea la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § în amendă În consecință, art. 29 § 3 din convenție nu ar trebui să se mai aplice cazului și ar trebui să fie eliminat din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă aplicarea din lista sa de cazuri. Vincent Berger Boštjan M. Zupančič Președintele grefierului [1] Această versiune a fost rectificată la 1 iunie 2006 [2]. Rectificat la 1 iunie 2006. Numele lui Zeynel Orduzu a citit Zeynel Ordöz în versiunea anterioară a deciziei. [3] Rectificat la 1 iunie 2006. Numele lui Ali Fuat Elibol a citit-o pe Ali Fuat Pașa Elibol în versiunea anterioară a deciziei. [4] Rectificat la 1 iunie 2006. Numele lui Hüseyin Parlakfikirer a citit Hüseyin Parlakfikirler în versiunea anterioară a deciziei [5]. Rectificat la 1 iunie 2006. Numele lui Zeynel Orduzu a citit Zeynel Ordöz în versiunea anterioară a deciziei. [6] Rectificat la 1 iunie 2006. Numele lui Ali Fuat Elibol a citit-o pe Ali Fuat Pașa Elibol în versiunea anterioară a deciziei. [7] Rectificat la 1 iunie 2006. Numele lui Hüseyin Parlakfikirer a citit Hüseyin Parlakfikirler în versiunea anterioară a deciziei [8]. Rectificat la 1 iunie 2006. Numele lui Zeynel Orduzu a citit Zeynel Ordöz în versiunea anterioară a deciziei. [9] Rectificat la 1 iunie 2006. Numele lui Ali Fuat Elibol a citit-o pe Ali Fuat Pașa Elibol în versiunea anterioară a deciziei. [10] Rectificat la 1 iunie 2006. Numele lui Hüseyin Parlakfikir a citit Hüseyin Parlakfikirler în versiunea anterioară a deciziei.
[1]
Application no. 6636/02
by Selman SERTTEPE and Others
against Turkey
The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 9
February 2006 as a Chamber composed of:
Mr
,
President
,
Mr
,
Mr
,
Mrs
,
Mr
,
Mrs
,
Mr
David Thór Björgvinsson,
judges
,
and Mr
V.
Berger
,
Section Registrar
,
Having regard to the above application lodged on 7 January 2002,
Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together,
Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case,
Having deliberated, decides as follows:
The applicants, Mr Selman Serttepe,
Mr Cabbar Gülșen, Mr
Serdar Sarıgül, Mr Beyazıt Durmuș, Mr Özcan Özkan, Mr Yaser Hamiș, Mr
Abdülkadir Çevik, Mr Ali Yalçın Gürbüz, Mr Ahmet Kamıșlı, Mr
Hasan Davulcu, Mr Mehmet Alyar, Mr Hayrettin Kaya, Mr
Adem Kütük, Mr Veli Karadede, Mr Șahin Sarı, Mr Veyis Sami Türkmen, Mr
İbrahim Kürekçi, Mr Ali Uçak, Mr Hasan Sarıkaya, Mr Mahmut Mustafa Ücal, Mr Gürhan Durmaz, Mr Zeynel Orduzu
[2]
, Mr Ali Fuat Elibol
[3]
, Mr Hüseyin Parlakfikirer
[4]
, Mr Kemal Ertürk, Mr Ziya Arıkan, Mr
Mentize Çökük and Mr Ali Elbiare, are Turkish nationals who reside in Adana. They are represented before the Court by Ms Elif Doğan Türkmen and Mr Bülent Maraklı, lawyers practising in Adana.
The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.
The applicants, who were suspected of being members of the illegal organisation the Dev-Yol (Revolutionary Way) and of taking part in the illegal activities of this organisation, were taken into police custody on various days between 1980 and 1981. They were subsequently placed in detention on remand on the order of the Adana Martial Law Court.
On 10 June 1981 the Adana Military Public Prosecutor instituted criminal proceedings against altogether 270 defendants including the applicants.
In 1981 the applicants’ trial began before the Adana Martial Law Court. All of the applicants were released pending trial. On 17 June 1986 the Adana Martial Law Court convicted the applicants of the charges against them.
The applicants appealed. On 20 March 1991 the Military Court of Cassation quashed the decision of the Adana Martial Law Court and the case was remitted before the Ankara Martial Law Court for further examination.
Following promulgation of the Law of 27 December 1993, which abolished the jurisdiction of the martial law courts, the case was transferred
to a non-military court, namely the Ankara Assize Court.
On 8 June 2001 Ankara Assize Court delivered its judgment. It convicted five of the applicants namely, Zeynel Orduzu
1
, Yaser Hamiș, Ziya Arıkan, Serdar Sarıgül and Ali Elbi pursuant to Article 146 of the Criminal Code. The court further acquitted Selman Serttepe, Özcan Özkan, Hasan Davulcu, Mehmet Alyar, Adem Kütük, Veli Karadede, Șahin Sarı, İbrahim Kürekçi, Gürhan Durmaz and Kemal Ertürk of the charges against them.
The criminal proceedings against Ali Fuat Elibol
2
, Mentize Cökük and Abdülkadir Cevik were terminated as the statutory time-limit under Article
102 of the Criminal Code had expired.
The remaining applicants, namely Cabbar Gülsen, Beyazıt Durmuș, Ali Yalçın Gürbüz, Ahmet Kamıșlı, Hayrettin Kaya, Veyis Sami Türkmen, Ali Uçak, Hasan Sarıkaya and Mahmut Mustafa Ücal, were acquitted of some of the charges against them. Concerning the remaining charges that had been brought against these applicants, the court decided to terminate the proceedings as the statutory time-limit under Article 102 of the Criminal Code had expired.
The judgment of the Ankara Assize Court was notified to the applicants on 11 December 2001. The five applicants, who were convicted, filed an appeal with the Court of Cassation.
The applicants complain that the criminal proceedings brought against them were not concluded within a reasonable time as required by Article
6 §
1 of the Convention.
On 14 December 2005 the Court received the following declaration, signed by the applicants’ representative:
“In my capacity as the representative of the applicants, Mr Selman Serttepe,
Mr
Cabbar Gülșen, Mr Serdar Sarıgül, Mr Beyazıt Durmuș, Mr Özcan Özkan, Mr
Yaser Hamiș, Mr Abdülkadir Çevik, Mr Ali Yalçın Gürbüz, Mr Ahmet Kamıșlı, Mr
Hasan Davulcu, Mr Mehmet Alyar, Mr Hayrettin Kaya, Mr Adem Kütük, Mr
Veli Karadede, Mr Șahin Sarı, Mr Veyis Sami Türkmen, Mr İbrahim Kürekçi, Mr
Ali Uçak, Mr Hasan Sarıkaya, Mr Mahmut Mustafa Ücal, Mr Gürhan Durmaz, Mr
Zeynel Orduzu
[5]
, Mr Ali Fuat Elibol
[6]
, Mr Hüseyin Parlakfikirer
[7]
, Mr Kemal Ertürk, Mr
Ziya Arıkan, Mr Mentize Çökük and Mr Ali Elbi, I note that the Government of Turkey are prepared to pay EUR 17,500 (seventeen thousand five hundred euros) to each of the applicants covering pecuniary and non-pecuniary damage and costs with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.
Having duly consulted the applicants, I accept that offer and they, in consequence, waive all other claims against the Republic of Turkey in respect of the matters that were at the origin of the application. We declare that the case has been settled finally
...
This declaration is made within the scope of the friendly settlement which the Government and I, in agreement with the applicants, have reached. ”
On 8 December 2005 the Court received the following declaration from the Government:
“I declare that, with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case, the Government of Turkey offer to pay
ex gratia
EUR 17,500 (seventeen thousand and five hundred euros) to each of the applicants, Mr Selman Serttepe,
Mr
Cabbar Gülșen, Mr Serdar Sarıgül, Mr Beyazıt Durmuș, Mr Özcan Özkan, Mr
Yaser Hamiș, Mr Abdülkadir Çevik, Mr Ali Yalçın Gürbüz, Mr Ahmet Kamıșlı, Mr
Hasan Davulcu, Mr Mehmet Alyar, Mr Hayrettin Kaya, Mr Adem Kütük, Mr
Veli Karadede, Mr Șahin Sarı, Mr Veyis Sami Türkmen, Mr İbrahim Kürekçi, Mr
Ali Uçak, Mr Hasan Sarıkaya, Mr Mahmut Mustafa Ücal, Mr Gürhan Durmaz, Mr
Zeynel Orduzu
[8]
, Mr Ali Fuat Elibol
[9]
, Mr Hüseyin Parlakfikirer
[10]
, Mr Kemal Ertürk, Mr
Ziya Arıkan, Mr Mentize Çökük and Mr Ali Elbi.
This sum is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs, and it will be payable within three months from the date of the notification of the Court’s decision pursuant to the Article 37 § 1 b of the European Convention on Human Rights. The payment will constitute the final resolution of the case. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay, until settlement, simple interest on the amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.”
The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no public policy reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 §
1
in fine
of the Convention). Accordingly, Article 29 § 3 of the Convention should no longer apply to the case and it should be struck out of the list.
For these reasons, the Court unanimously
Decides
to strike the application out of its list of cases.
Vincent
Berger
Boštjan M.
Zupančič
Registrar
President
[1]
This version was rectified on 1 June 2006.
[2]
Rectified on 1 June 2006. The name of Zeynel Orduzu read Zeynel Ordözü in the former version of the decision.
[3]
Rectified on 1 June 2006. The name of Ali Fuat Elibol read Ali Fuat Pașa Elibol in the former version of the decision.
[4]
Rectified on 1 June 2006. The name of Hüseyin Parlakfikirer read Hüseyin Parlakfikirler in the former version of the decision.
[5]
Rectified on 1 June 2006. The name of Zeynel Orduzu read Zeynel Ordözü in the former version of the decision.
[6]
Rectified on 1 June 2006. The name of Ali Fuat Elibol read Ali Fuat Pașa Elibol in the former version of the decision.
[7]
Rectified on 1 June 2006. The name of Hüseyin Parlakfikirer read Hüseyin Parlakfikirler in the former version of the decision.
[8]
Rectified on 1 June 2006. The name of Zeynel Orduzu read Zeynel Ordözü in the former version of the decision.
[9]
Rectified on 1 June 2006. The name of Ali Fuat Elibol read Ali Fuat Pașa Elibol in the former version of the decision.
[10]
Rectified on 1 June 2006. The name of Hüseyin Parlakfikirer read Hüseyin Parlakfikirler in the former version of the decision.