SINIRLI SORUMLU FAKÜLTELER KONUT YAPI KOOPERATİFİ c. TURQUIE

SECȚIUNEA A TREIA DECIZIE Cererea nr. 63366/00 prezentată de SINIRLI SORUMLU FAKÜLTELER KONUT YAPI KOOPERATAT Având în vedere cererea menționată anterior formulată la 25 august 2000, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din convenție și de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de recurentă, având în vedere declarațiile formale de acceptare a unui regulament pe propria răspundere. După ce a deliberat, pronunță următoarea decizie ÎN FAȚĂ reclamanta este o societate cooperativă de drept turc. Ea este reprezentată în fața Curții de către domnul Ersan Kültüral, Sedat Konurca și Mehmet Nur Terzi, avocați la Izmir și la Istanbul.

În 1994, Hotărârea Generală Drumuri Naționale ( În cazul în care, în urma unei cereri din partea unui stat membru, Tribunalul de Primă Instanță din Beykoz (Istanbul) și-a exprimat îndoiala cu privire la faptul că Tribunalul de Primă Instanță din Beykoz nu a prezentat o cerere în acest sens, reclamantul a formulat o acțiune în creștere în fața Tribunalului de Mare Instanță din Beykoz (inclusiv instanța de judecată din Beykoz). Prin hotărârea din 21 decembrie 1998, instanța a acordat recurentei un câștig de cauză și i-a acordat o despăgubire suplimentară de 484 563 160 000 de lire turcești (TRL) în total. Această sumă era însoțită de dobânzi simple la rata legală de 30 % laan, calculată începând cu data cedării terenului către conducere.

Curtea de Casație a confirmat această hotărâre printr-o hotărâre din 2 martie 1999. Declar că, în vederea unei soluționări confidențiale a cauzei care are ca origine cererea nr. 63366/00 formulată de S 000 EUR (trei sute cincizeci de mii de euro) care acoperă, de asemenea, cheltuielile și cheltuielile suportate. Această sumă nu va fi supusă nici unui impozit și nici niciunei alte sarcini fiscale la momentul relevant. Plata va avea loc în termen de trei luni de la data deciziei Curții pronunțată în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (a) și (c) din Convenția europeană a drepturilor de autor. Plata va face obiectul unei soluționări definitive a cauzei.

În lipsa plății în termenul menționat, Ö Õ se angajează să plătească, de la data expirării acestuia și până la plata efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabile pentru această perioadă, majorat cu trei puncte procentuale. La rândul său, dl Terzi a transmis declarația primită la 31 august 2005: în calitatea mea de reprezentant al societății reclamante, am luat cunoștință de declarația guvernului Republicii Turcia, făcută în vederea unei soluționări confidențiale a cauzei având ca origine cererea nr. 63366/00 și potrivit căreia este pregătit să plătească societății reclamante, ex gratia , o sumă totală de 350 000 EUR (trei sute cincizeci de mii EUR) care acoperă, de asemenea, cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate.

De asemenea, observ că plata va avea loc în termen de trei luni de la data deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. (1) lit. (a) și (c) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și că, în lipsa plății în termenul menționat, guvernul va plăti un interes simplu în condițiile prevăzute în această privință. J a acceptat această propunere după ce a consultat-o în mod corespunzător pe clienta mea, care, în consecință, renunță la orice altă pretenție împotriva Turciei cu privire la faptele inițiale ale cererii. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile. Curtea consideră că acesta se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum le recunosc convenția și protocoalele sale și nu are nici un temei de ordine publică care să justifice continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) in fine] În consecință, este necesar să se pună capăt aplicării art. 29 alin. (3) din Convenție și să se șteargă cazul din rol.

Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Vincent Berger Bošjan M. Zupančič Modulul Președinte

TROISIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 63366/00 présentée par SINIRLI SORUMLU FAKÜLTELER KONUT YAPI KOOPERATİFİ contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 9 février 2006 en une chambre composée de : MM. B.M. Zupančič , président , J. Hedigan , R. Türmen , C. Bîrsan , M mes M. Tsatsa-Nikolovska , R. Jaeger, M. E. Myjer, juges , et de M. V. Berger, greffier de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 25 août 2000, Vu la décision de la Cour de se prévaloir de l’article 29 § 3 de la Convention et d’examiner conjointement la recevabilité et le fond de l’affaire, Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur et celles présentées en réponse par la requérante, Vu les déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire.

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT La requérante est une sociéte coopérative de droit turc. Elle est représentée devant la Cour par M es Ersan Kültüral, Sedat Konurca et Mehmet Nur Terzi, avocats à Izmir et à Istanbul. En 1994, la direction générale des routes nationales (« la direction ») procéda à l’expropriation d’un terrain appartenant à la requérante et sis à Beykoz (Istanbul) pour la construction d’une voie périphérique. La requérante, en désaccord avec le montant payé par la direction, introduisit un recours en augmentation de l’indemnité d’expropriation auprès du tribunal de grande instance de Beykoz (« le tribunal »). Par un jugement du 21 décembre 1998, le tribunal donna gain de cause à la requérante et lui accorda une indemnité complémentaire de 484 563 160 000 livres turques (TRL) au total.

Cette somme était assortie d’intérêts moratoires simples au taux légal de 30 % l’an, à calculer à partir de la date de cession du terrain à la direction. La Cour de cassation confirma ce jugement par un arrêt du 2 mars 1999. L’indemnité complémentaire majorée d’intérêts moratoires fut versée à la société requérante le 26 mai 2000, date à laquelle le montant s’élevait à 1 243 850 260 000 TRL. EN DROIT Le 29 novembre 2005, la Cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante : « Je déclare qu’en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour l’origine la requête n o 63366/00 introduite par Sınırlı Sorumlu Fakülteler Konut Yapı Kooperatifi, le Gouvernement de la République de Turquie offre de verser à la société requérante, ex gratia , la somme globale de 350 000 EUR (trois cent cinquante mille euros) couvrant également les frais et dépens encourus.

Cette somme ne sera soumise à aucun impôt ni à une quelconque autre charge fiscale à l’époque pertinente. Le versement aura lieu dans les trois mois suivant la date de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 a) et c) de la Convention européenne des Droits de l’Homme. Le paiement vaudra règlement définitif de la cause. A défaut de paiement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au paiement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pour cette période, augmenté de trois points de pourcentage.

» De son côté, M e Terzi, a fait parvenir la déclaration que voici, reçue le 31 août 2005: « En ma qualité de représentant de la société requérante, j’ai pris connaissance de la déclaration du Gouvernement de la République de Turquie, faite en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête n o 63366/00 et selon laquelle il est prêt à verser à la société requérante, ex gratia , une somme globale de 350 000 EUR (trois cent cinquante mille euros) couvrant également les frais et dépens encourus. Je note également que le versement aura lieu dans les trois mois suivant la date de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 a) et c) de la Convention européenne des Droits de l’Homme et qu’à défaut de paiement dans ledit délai, le Gouvernement versera un intérêt simple dans les conditions prévues à cet égard.

J’accepte cette proposition après avoir dûment consulté ma cliente qui, en conséquence, renonce à toute autre prétention à l’encontre de la Turquie à propos des faits à l’origine de la requête. Nous déclarons l’affaire définitivement réglée. » La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle estime que celui-ci s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention et ses protocoles et n’aperçoit par ailleurs aucun motif d’ordre public justifiant de poursuivre l’examen de la requête (article 37 § 1 in fine de la Convention). En conséquence, il convient de mettre fin à l’application de l’article 29 § 3 de la Convention et de rayer l’affaire du rôle.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Vincent Berger Boštjan M. Zupančič Greffier Président