Yuksel Insaat împotriva Turciei

SECȚIUNEA A TREIA DECIZIE Cerere nr. 22688/04 prezentată de YÜKSEL inclusiv NȘAAT A.Ș. împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 20 octombrie 2005, într-o cameră compusă din domnii B.M. Zupančič președintele Caflisch Türmen Tsatsa-Nikolovska Zagrebelsky Gyulumyan, David Thór Björgvinsson, judecători și V. Berger, grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 25 august 2000, având în vedere decizia Curții de a invoca dispozițiile articolului 29 alineatul (3) din convenție și de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, având în vedere declarațiile formale de acceptare a unei soluționări a cauzei, După ce a luat act de acest lucru, face următoarea decizie în faă reclamantei, Yüksel .nșaat A.Ș., o societate anonimă de drept turc, este reprezentată în fața Curții de către domnul Ersan Kültüral, Sedat Konurca și Mehmet Nur Terzi, avocați din Izmir și Istanbul.

În 1994, Hotărârea Generală Drumuri Naționale ( , și Sis la Beykoz, Istanbul, pentru construirea unei căi periferice. steubuklu A.Ș. , în dezacord cu suma plătită de conducere, a introdus o acțiune în creștere a dreptului de proprietate la Tribunalul de Mare Instanță din Beykoz ( și i-a acordat o indemnizație suplimentară de 615 868 500 000 de lire turcești vechi (TRL) în total. Această sumă era însoțită de dobânzi restante simple la o rată legală de 30 % laan, calculată începând cu data cedării terenului către conducere în 1997. Curtea de Casație a confirmat această hotărâre printr-o hotărâre din 2 martie 1999. În plus față de dobânda de întârziere, suma de 1 541 199 940 000 TRL a fost plătită în mai 2000, data la care suma de 1 541 199 940 000 TL.

În urma unei divizări efectuate la 30 septembrie 2001, marcaubuklu A.Ș. a fost achiziționată de societatea reclamantă. Curtea a primit următoarea declarație din partea guvernului. Declar că 900 EUR (patru sute patruzeci și trei de mii nouă sute de euro) care acoperă, de asemenea, cheltuielile și cheltuielile suportate. Această sumă nu va fi supusă nici unui impozit sau unei alte sarcini fiscale la momentul relevant. Plata va avea loc în termen de trei luni de la data deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. (1) lit. (a) și (c) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Plata va face obiectul unei soluționări definitive a cauzei.

În lipsa plății în termenul menționat, Ö Õ se angajează să plătească, începând cu data expirării acestuia și până la plata efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabile pentru această perioadă, majorat cu trei puncte procentuale. La rândul său, purtătorul de cuvânt al reprezentanților societății reclamante, dl Terzi, a prezentat declarația pe care o prezintă în calitate de reprezentant al societății reclamante, am luat cunoștință de declarația guvernului Republicii Turcia, făcută în vederea unei soluționări a cauzei pe cale amiabilă, având ca origine cererea nr. 22688/04 și conform căruia este pregătit să plătească societății reclamante, ex gratia, o sumă globală de 443 900 EUR (patru sute patruzeci și trei de mii nouă sute de euro) care acoperă, de asemenea, cheltuielile și cheltuielile suportate.

De asemenea, observ că plata va avea loc în termen de trei luni de la data deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. (1) lit. (a) și (c) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și că, în lipsa plății în termenul menționat, guvernul va plăti un interes simplu în condițiile prevăzute în această privință. J a acceptat această propunere după ce a consultat-o în mod corespunzător pe clienta mea, care, în consecință, renunță la orice altă pretenție împotriva Turciei cu privire la faptele inițiale ale cererii. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile. Curtea consideră că acesta se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum le recunosc convențiile sau protocoalele sale și nu are nici un temei de ordine publică care să justifice continuarea examinării cererii (art. 37 alineatul (1) in fine) În consecință, este necesar să se pună capăt aplicării art. 29 alin. (3) din Convenție și să se șteargă cauza din rolul său.

Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Vincent Berger Bošjan M. Zupančič Modulul Președinte

TROISIEME SECTION

DÉCISION Requête n o 22688/04 présentée par YÜKSEL İNȘAAT A.Ș. contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 20 octobre 2005 en une chambre composée de : MM. B.M. Zupančič , président , L. Caflisch , R. Türmen , M me M. Tsatsa-Nikolovska , M. V. Zagrebelsky , M me A. Gyulumyan, M. David Thór Björgvinsson, juges , et de M. V. Berger, greffier de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 25 août 2000, Vu la décision de la Cour de se prévaloir des dispositions de l’article 29 § 3 de la Convention et d’examiner conjointement la recevabilité et le fond de l’affaire, Vu les déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT La requérante, Yüksel İnșaat A.Ș., une sociéte anonyme de droit turc, est représentée devant la Cour par M es Ersan Kültüral, Sedat Konurca et Mehmet Nur Terzi, avocats à Izmir et à Istanbul.

En 1994, la direction générale des routes nationales (« la direction ») procéda à l’expropriation d’un terrain appartenant à la société anonyme Çubuklu İnșaat Turizm Ticaret ve Sanayi A.Ș. (« Çubuklu A.Ș.») , et sis à Beykoz, Istanbul, pour la construction d’une voie périphérique. Çubuklu A.Ș. , en désaccord avec le montant payé par la direction, introduisit un recours en augmentation de l’indemnité d’expropriation auprès du tribunal de grande instance de Beykoz (« le tribunal »). Par un jugement du 21 décembre 1998, le tribunal donna gain de cause à Çubuklu A.Ș. et lui accorda une indemnité complémentaire de 615 868 500 000 anciennes livres turques (TRL) au total.

Cette somme était assortie d’intérêts moratoires simples au taux légal de 30 % l’an, à calculer à partir de la date de cession du terrain à la direction en 1997. La Cour de cassation confirma ce jugement par un arrêt du 2 mars 1999. L’indemnité complémentaire majorée des intérêts moratoires fut versée à Çubuklu A.Ș. en mai 2000, date à laquelle le montant s’élevait à 1 541 199 940 000 TRL. A la suite d’une scission effectuée le 30 septembre 2001, Çubuklu A.Ș. fut acquise par la société requérante. La scission en cause fut publiée au journal du registre de commerce des 10 et 13 décembre 2001. EN DROIT La Cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante : « Je déclare qu’en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour l’origine la requête n o 22688/04 introduite par Yüksel İnșaat A.Ș.

(enregistrée au registre de commerce d’Ankara sous le numéro 25160), le Gouvernement de la République de Turquie offre de verser à la société requérante, ex gratia , la somme globale de 443 900 EUR (quatre cent quarante-trois mille neuf cents euros) couvrant également les frais et dépens encourus. Cette somme ne sera soumise à aucun impôt ni à une quelconque autre charge fiscale à l’époque pertinente. Le versement aura lieu dans les trois mois suivant la date de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 a) et c) de la Convention européenne des Droits de l’Homme. Le paiement vaudra règlement définitif de la cause.

A défaut de paiement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au paiement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pour cette période, augmenté de trois points de pourcentage.» De son côté, le porte-parole des représentants de la société requérante, M e Terzi, a fait parvenir la déclaration que voici : « En ma qualité de représentant de la société requérante, j’ai pris connaissance de la déclaration du Gouvernement de la République de Turquie, faite en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête n o 22688/04 et selon laquelle il est prêt à verser à la société requérante, ex gratia , une somme globale de 443 900 EUR (quatre cent quarante-trois mille neuf cents euros) couvrant également les frais et dépens encourus.

Je note également que le versement aura lieu dans les trois mois suivant la date de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 a) et c) de la Convention européenne des Droits de l’Homme et qu’à défaut de paiement dans ledit délai, le Gouvernement versera un intérêt simple dans les conditions prévues à cet égard. J’accepte cette proposition après avoir dûment consulté ma cliente qui, en conséquence, renonce à toute autre prétention à l’encontre de la Turquie à propos des faits à l’origine de la requête. Nous déclarons l’affaire définitivement réglée. » La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenus les parties. Elle estime que celui-ci s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention ou ses Protocoles et n’aperçoit par ailleurs aucun motif d’ordre public justifiant de poursuivre l’examen de la requête (article 37 § 1 in fine de la Convention).

En conséquence, il convient de mettre fin à l’application de l’article 29 § 3 de la Convention et de rayer l’affaire de son rôle. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Vincent Berger Boštjan M. Zupančič Greffier Président