Secțiunea a treia Cerere nr. 63363/00, prezentată de Fehmi AKDENZ împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 1 decembrie 2005 într-o cameră compusă din domnii B.M. Zupančič președintele Caflisch Türmen mes Tsatsa-Nikolovska Gyulumyan David Thór Björgvinsson, Ziemel, judecători și dlui V. Berger, grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 5 septembrie 2000, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din convenție și de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitant, având în vedere declarațiile formale de acceptare a unui regulament pe propria răspundere.
După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAȚĂ recurentul, Fehmi Akdeniz, este un cetățean turc, născut în 1938 și rezident în În ceea ce privește proprietatea asupra terenului care îi aparține reclamantului și care este situat în Izmir, pentru construirea unei autostrăzi. Prin hotărârea din 30 decembrie 1998, Tribunalul a acordat reclamantului un câștig de cauză și i-a acordat o despăgubire suplimentară de 78 145 675 000 de lire turcești (TRL) în total. Această sumă era însoțită de dobânzi simple cu o rată legală de 30 % laan, calculată începând cu 23 iulie 1996, data cedării terenului către conducere.
Curtea de Casație a confirmat această hotărâre printr-o hotărâre din 8 martie 1999. L Declar că, în vederea unei soluționări confidențiale a cauzei care are ca origine cererea nr. 63363/00 formulată de Fehmi Akdeniz, guvernul Republicii Turcia oferă reclamantului, ex gratia, suma globală de 55 000 EUR (cincizeci și cinci de mii de euro) care acoperă, de asemenea, cheltuielile și cheltuielile suportate. Această sumă nu va fi supusă nici unui impozit și nici niciunei alte sarcini fiscale la momentul relevant. Plata va avea loc în termen de trei luni de la data deciziei Curții pronunțată în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (a) și (c) din Convenția europeană a drepturilor de autor. Plata va face obiectul unei soluționări definitive a cauzei.
În lipsa plății în termenul menționat, Ö Õ se angajează să plătească, începând cu data expirării acestuia și până la plata efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabile pentru această perioadă, majorat cu trei puncte procentuale. La rândul său, Consiliul reclamantului a transmis declarația pe care a primit-o la 7 septembrie 2005 , o sumă totală de 55 000 EUR (cincizeci și cinci de mii EUR), care acoperă și cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate. De asemenea, observ că plata va avea loc în termen de trei luni de la data deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. (1) lit. (a) și (c) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și că, în lipsa plății în termenul menționat, guvernul va plăti un interes simplu în condițiile prevăzute în această privință.
J a acceptat această propunere după ce a consultat în mod corespunzător clientul meu care, în consecință, renunță la orice altă pretenție împotriva Turciei cu privire la faptele inițiale ale cererii. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile. Curtea consideră că acesta se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum le recunosc convenția și protocoalele sale și nu are nici un temei de ordine publică care să justifice continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) in fine] În consecință, este necesar să se pună capăt aplicării art. 29 alin. (3) din Convenție și să se șteargă cauza din rolul său. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol.
Vincent Berger Bošjan M. Zupančič Modulul Președinte
DÉCISION Requête n o 63363/00 présentée par Fehmi AKDENİZ contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 1 er décembre 2005 en une chambre composée de : MM. B.M. Zupančič , président , L. Caflisch , R. Türmen , M mes M. Tsatsa-Nikolovska , A. Gyulumyan , M. David Thór Björgvinsson, M me I. Ziemele, juges , et de M. V. Berger, greffier de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 5 septembre 2000, Vu la décision de la Cour de se prévaloir de l’article 29 § 3 de la Convention et d’examiner conjointement la recevabilité et le fond de l’affaire, Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur et celles présentées en réponse par le requérant, Vu les déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire.
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Le requérant, Fehmi Akdeniz, est un ressortissant turc, né en 1938 et résidant à İzmir. Il est représenté devant la Cour par M e İbrahim Kaynar, avocat à İzmir. Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit. En 1993, la direction générale des routes nationales (« la direction ») procéda à l’expropriation des terrains appartenant au requérant et sis à Izmir, pour la construction d’une autoroute. L’indemnité fixée par la direction fut versée au requérant en 1996. En désaccord avec le montant payé, celui-ci introduisit une action en augmentation de l’indemnité d’expropriation auprès du tribunal de grande instance d’Izmir (« le tribunal »). Par un jugement du 30 décembre 1998, le tribunal donna gain de cause au requérant et lui accorda une indemnité complémentaire de 78 145 675 000 livres turques (TRL) au total.
Cette somme était assortie d’intérêts moratoires simples au taux légal de 30 % l’an, à calculer à partir du 23 juillet 1996, date de cession du terrain à la direction. La Cour de cassation confirma ce jugement par un arrêt du 8 mars 1999. L’indemnité complémentaire, majorée des intérêts moratoires, fut versée au requérant le 9 juin 2000, date à laquelle le montant s’élevait à 217 088 890 000 TRL. EN DROIT Le 12 septembre 2005, la Cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante : « Je déclare qu’en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour l’origine la requête n o 63363/00 introduite par Fehmi Akdeniz, le Gouvernement de la République de Turquie offre de verser au requérant, ex gratia , la somme globale de 55 000 EUR (cinquante-cinq mille euros) couvrant également les frais et dépens encourus.
Cette somme ne sera soumise à aucun impôt ni à une quelconque autre charge fiscale à l’époque pertinente. Le versement aura lieu dans les trois mois suivant la date de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 a) et c) de la Convention européenne des Droits de l’Homme. Le paiement vaudra règlement définitif de la cause.
A défaut de paiement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au paiement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pour cette période, augmenté de trois points de pourcentage.» De son côté, le conseil du requérant a fait parvenir la déclaration que voici, reçue le 7 septembre 2005 : «En ma qualité de représentant du requérant, j’ai pris connaissance de la déclaration du Gouvernement de la République de Turquie, faite en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête n o 63363/00 et selon laquelle il est prêt à verser au requérant, ex gratia , une somme globale de 55 000 EUR (cinquante-cinq mille euros), couvrant également les frais et dépens encourus.
Je note également que le versement aura lieu dans les trois mois suivant la date de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 a) et c) de la Convention européenne des Droits de l’Homme et qu’à défaut de paiement dans ledit délai, le Gouvernement versera un intérêt simple dans les conditions prévues à cet égard. J’accepte cette proposition après avoir dûment consulté mon client qui, en conséquence, renonce à toute autre prétention à l’encontre de la Turquie à propos des faits à l’origine de la requête. Nous déclarons l’affaire définitivement réglée.» La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle estime que celui-ci s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention et ses protocoles et n’aperçoit par ailleurs aucun motif d’ordre public justifiant de poursuivre l’examen de la requête (article 37 § 1 in fine de la Convention).
En conséquence, il convient de mettre fin à l’application de l’article 29 § 3 de la Convention et de rayer l’affaire de son rôle. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Vincent Berger Boštjan M. Zupančič Greffier Président