ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1617/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta P.M.

a chemat în judecată pârâta Casa Județeană de Pensii Mureș - Comisia de aplicare a Legii nr. 189/2000, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâta să dispună modificarea Hotărârii nr. 343 din 10 iulie 2002, cu obligarea acesteia de a emite o nouă hotărâre din care să constate că în perioada 23 octombrie 1943 – 6 martie 1945 alături de părinții săi, care în urma Dictatului de la Viena, au fost nevoiți să părăsească localitatea Târgu Mureș și să se stabilească vremelnic în Alba Iulia, unde s-a născut, s-a aflat în situația prevăzută de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 sau să se constate de instanță că s-a aflat în această situație cu plata drepturilor prevăzute de art. 2 din acest act normativ, începând cu data de 1 aprilie 2002. Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 364 din 28 octombrie 2002 a admis acțiunea reclamantei, schimbând în întregime hotărârea nr. 343 din 10 iulie 2002, în sensul constatării că în perioada 23 octombrie 1943 - 6 martie 1945, alături de părinții săi, s-a aflat în situația prevăzută de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 cu obligarea pârâtei de a-i acorda acele drepturi conform art. 2 din legea precitată, începând cu 1 aprilie 2002. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că părinții reclamantei au fost refugiați pentru originea lor etnică,

lucru ce rezultă și din legitimațiile acestora nr. 9658/10 noiembrie 1940 și nr. 1546/2 septembrie 1941 eliberate de Comisariatul General al Refugiaților din Nordul Transilvaniei, pe care se află aplicate o serie de vize anuale, pe perioada de aplicare a Legii nr. 189/2000. Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Mureș. Recurenta a susținut în esență, că din actele depuse rezultă că părinții petentei s-au refugiat încă de la data de noiembrie 1940, iar aceasta fiind născută în 1943, mult mai târziu decât data refugiului părinților nu putea fi în situația prevăzută de textul de lege anterior menționat. Recursul este nefondat.

Într-adevăr, din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă în mod incontestabil că reclamanta s-a născut la data de 23 octombrie 1943 în localitatea Alba Iulia unde părinții acesteia se refugiaseră, din localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate după Dictatul de la Viena. Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele șase situații enumerate. Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de reglementările respective în perioada arătată, din motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit persecuțiile respective în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor. Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză, este de necontestat că reclamanta, născută ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate. Așa fiind, în mod corect instanța de fond a stabilit că, contestația reclamantei este fondată și în baza art. 1 lit. c) raportat la art. 7 alin. (4) din Legea nr. 189/2000 a dispus admiterea acesteia. Examinând și din oficiu hotărârea atacată sub toate aspectele de legalitate și temeiuri și neconstatându-se existența nici unui motiv de casare, recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Mureș, urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Mureș împotriva sentinței civile nr. 364 din 28 octombrie 2002 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 aprilie 2003.