ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8837/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 423 din 17 decembrie 2003, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamantul C.L., împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Sibiu și în consecință, a anulat hotărârea nr. 1498 din 12 septembrie 2003, emisă de pârâtă. A obligat pârâta, să emită o nouă hotărâre, prin care să stabilească calitatea reclamantului, de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000, modificată și să-i acorde drepturile prevăzute de acest act normativ, pentru perioada 30 ianuarie 1945 - 6 martie 1945. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Alba Iulia a reținut, în esență că, reclamantul C.L.

a fost născut în refugiul părinților săi, care au fost nevoiți să părăsească localitatea de domiciliu, din cauza persecuțiilor din motive etnice, exercitate asupra lor după cedarea Ardealului de Nord, ca urmare a Dictatului de la Viena, astfel că beneficiază de același statut și drepturi. Împotriva acestei soluții a formulat recurs, Casa Județeană de Pensii Sibiu, care a susținut, în esență, că instanța de fond a dat o hotărâre fără temei legal, copiii născuți în refugiul părinților lor, nefiind enumerați de art. 1 din O.G. nr. 105/1999, ca beneficiari ai drepturilor compensatorii. Recursul este nefondat. Este necontestat faptul că reclamantul s-a născut la data de 30 ianuarie 1945, în localitatea Gogan, raionul Mureș, unde părinții se refugiaseră din localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate după Dictatul de la Viena.

Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații enumerate. Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii, pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor. Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel, toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză este necontestat că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate. Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii, tuturor celor care au fost victimele și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr. 105/1999, și soțului supraviețuitor.

Deci, dacă legiuitorul a înțeles să acorde o indemnizație lunară, soțului supraviețuitor, care nu a suferit persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul care, fiind născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuțiilor etnice. Cu această motivare, soluția curții de apel este legală și temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Sibiu împotriva sentinței civile nr. 423 din 17 decembrie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 decembrie 2004.