ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1037/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată Curtea de

Apel Oradea, la 10 aprilie, Casa Județeană de Pensii Satu Mare, a declarat

recurs împotriva sentinței nr. 421 din 2 septembrie 2002, pronunțată de Curtea

de Apel Oradea, considerând hotărârea atacată, ca nelegală și netemeinică.

În motivarea recursului, recurenta a

precizat că în mod greșit s-a admis acțiunea formulată de O.G., întrucât

aceasta nu era născută în momentul în care părinții ei s-au refugiat din cauza

persecuției etnice.

Instanța de fond a considerat că

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 și H.G. nr. 127/2000, se

aplică și petentei, deoarece a avut domiciliul părinților săi, care s-au

refugiat, fiind persecutați etnic, deci a dobândit statutul juridic al

părinților săi.

Din actele cauzei, Curtea Supremă de

Justiție reține următoarele:

Părinții petentei au fost obligați

din cauza persecuțiilor etnice la care au fost supuși de autoritățile hortyste

ce ocupaseră Ardealul de Nord, ca urmare a Dictatului de la Viena, să se

refugieze din satul Ianculești, județul Satu Mare, în localitatea Vințul de

Jos, județul Alba, loc unde s-a născut în 1943. În 1945, petenta împreună cu

părinții săi, a reușit să se întoarcă la gospodăria lor din Satu Mare.

În mod corect, instanța de fond a

constatat că petenta beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000,

cum a fost completată și modificată prin Legea nr. 367/2001.

Este, deci, de necontestat că

părinții petentei au fost obligați să se refugieze într-o altă localitate de pe

teritoriul României, fugind din localitatea Ianculești, Satu Mare, unde

autoritățile hortyste i-au supus la presiuni și persecuții din motive etnice,

întrucât erau români.

Conform art. 2 din H.G. nr.

127/2000, de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, beneficiază și cei ce

s-au refugiat din motive etnice.

Cum domiciliul copilului, respectiv

al petentei, era la domiciliul părinților ei, și cum aceasta a trăit condiții

de refugiu cu toate consecințele ce decurg din acesta, statutul juridic al

petentei este statutul juridic al părinților ei.

Legea nr. 189/2000 are un caracter

reparatoriu, iar în cauză este evident că drepturile petentei și ale părinților

ei au fost încălcate, neputându-se susține că părinții reclamantei au fost

prejudiciați, iar ea, nu, neputîndu-se contesta condițiile vitrege impuse, fără

ca reclamanta să aibă vreo vină.

Față de dispozițiile art. 7, 13 și

14 din Declarația Universată a Drepturilor Omului, de prevederile art. 20 alin.

(2) din Constituția României, reținându-se și spiritul în care a fost adoptată

Legea nr. 189/2000, se constată că susținerile recurentei sunt formale,

artificiale, astfel încât recursul acesteia va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Satu Mare, împotriva sentinței civile nr. 421 /CA - P din 2

septembrie 2002 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 martie 2003.