DEMIREL c. TURQUIE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Partiellement irrecevable
DEMIREL c. TURQUIE (CtEDO, 2006)
SECȚIUNEA A TREIA DECIZIE PARTIALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 10365/03 prezentate de Hünkar DEM Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 18 februarie 2003, După ce a deliberat, face următoarea decizie: reclamanta, domnul Hünkar Demirel, este o resortisantă turcă, născută în 1979 și rezidentă la Bruchhöbel (Germania). Aceaceasta este reprezentată în fața Curții de către domnul I. Bilmez, O. Y Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează. În numărul 4 din 14-20 iulie 2001, la mai multe persoane, la mai multe persoane, a publicat un articol intitulat "Demokratik Eylemin Meșruyeti." În ciuda faptului că nu este legal, legitimitatea revoltei [din partea PKK] împotriva unui sistem de presiune, care, pe baza Constituției din 1982, s-a intensificat până la sfârșitul interdicției limbii, trebuie să fie arătată (...) Trebuie neapărat să stabilim condițiile sociale ale revoltei liderilor PKK, calificată ca fiind revolta kurzilor. De către cei mai înalți responsabili este fructul. Așa cum nu este posibil să se reducă la teroarea individuală aceste evenimente, însoțite de consecințe pozitive, negative (...) de nivelul unui război, care au dus la pierderi de vieți, bunuri, pierderi morale și materiale, acest lucru va duce la concluzii false (...) Acesta a fost actualizat de intervențiile militare din 12 martie 1971 și 12 septembrie 1980 că Turcia din 1970 a trecut printr-o explozie socială gravă, a forțat ordinea legală. Legalitatea a fost forțată în mod serios, iar odată cu aceasta a avut loc cu intervenția militară din 27 mai instituirea unei constituții ale cărei particularități antidemocratice sunt extinse (...) Puterea anterioară anului 1980, opoziția, toate partidele de dreapta și de stânga au fost declarate ilegale și au fost judecate. PKK s-a născut ca o mișcare ilegală a acestei epoci, este dezvoltat ca o mișcare de cercetare, propagandă, și [cu timpul] de acțiune bazată în principal pe realitatea socială kurdă. Trebuie să arătăm că [muntele] nu este legal, dar legitim, în special împotriva unui sistem de presiune care, pe baza Constituției din 1982, este intensificat până la (n.t.) Întrucât revolta nu era legală, (...) marea teamă istorică a societății kurde, la uimește, rușinea de a pronunța măcar numele său, timiditatea este bine cunoscută. Nu trebuie să ne surprindă faptul că o astfel de revoltă s-a dezvoltat în contextul anarhic al epocii și în care legalitatea fusese depășită cu mult (...) PKK a dorit să traseze o linie ideologică și strategică în acest sens. El a exprimat acest lucru în multe dintre documentele sale. El a stabilit sloganul lor de bază ca fiind [este] independență și libertate În funcție de acest lucru, el este îndreptat spre un program general și de acțiune. Acest lucru nu este negat. Dar trebuie să se ocupe de acest lucru în mod științific. Deși este clar că, din punct de vedere legal, acest lucru necesită o pedeapsă, trebuie să clarificăm că obținerea unui rezultat este vitală din punct de vedere al filozofiei dreptului. PKK, fiind unul dintre principalii responsabili pentru această acțiune extinsă, Ankara, de asemenea, a găsit în fața ei dezbaterea pe tema □ problema kurde . În plus, cu mișcarea kurdă, el a aflat ce se întâmplă în sud. Prin această dublă influență, el a devenit o forță influentă. Este clar că sloganurile și acțiunea au fost puternic influențate de această dublă evoluție. El este, de asemenea, corect că a încercat să ajungă la mai multe ordine și permanent și că a reușit. Dar a declarat că el este singurul care a creat acest lucru și că el trebuie să fie considerat singur responsabil poate duce la concluzii exagerate și destul de false. De fapt, arbitrarul în acțiuni la fel cum se poate vedea în diferite colțuri ale lumii este scăpat de sub control și chiar merge până la a se împușca singur [întoarce împotriva ta]. Acest lucru nu exonerează de răspundere, dar permite să se vadă realitatea. Programele și sloganurile interpelează în mod diferit și acest lucru face responsabil, dar realitatea vieții prezintă în ochii noștri ceea ce este mai valabil și adevărat, mult mai mult decât orice program și slogan. Acest lucru apare cu numeroase exemple în întreaga lume, de-a lungul istoriei (...) Aceasta ar fi o metodă falsă și insuficientă de a aprecia o mișcare în funcție de bazele sloganurilor; programe de o vreme. (...) Există mari diferențe între fiecare epocă. Este, de asemenea, posibil să se constate aceste situații în evoluția multor mișcări, organizații, și (...) indivizi. Pe scurt, chiar dacă PKK ca mod de gândire și acțiune este considerat responsabil în conformitate cu legile, baza socială pe care se bazează, particularitățile personalității celor care se află în interior, modul lor de a rezista și modalitățile în care aplică presiunea, au o parte importantă în răspundere. De exemplu, într-o societate și într-un stat democratic, o societate și persoane care au fost vărsate în acest tip de rezistență nu ar apărea în această amploare și violență. Este important în contextul în care se ajunge la apărarea legitimității în cadrul legal pe baza a trei generații de drepturi, drepturile omului, drepturile culturale și drepturile sociale. Dacă cineva ar vrea să vă ucidă, v-ați folosi dreptul la autoapărare împotriva lor. Chiar dacă am avea puterea de a învinge lumea, nu ne vom împotrivi. Dacă întreaga lume s-ar putea să ne distrugă, ne vom folosi dreptul la autoapărare (...) La 27 iulie 2001, procurorul Republicii aproape de curtea de securitate a statului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 169 din Codul penal, art. 5 din Legea nr. 3713 privind combaterea terorismului și art. 2 alin. (1) suplimentar la Legea nr. 5680 privind presa. În acest scop, el a considerat că art. Revolta liderilor PKK interpretat ca ultima lor revolta kurda de cei mai inalti responsabili, a stabilit independenta si libertatea mai mult ca fiind sloganul lor de baza. În functie de aceaceasta este îndreptata spre un program general si la actiune, PKK s-a născut ca o mișcare ilegală a acestei perioade, și a fost dezvoltat ca o mișcare de cercetare, propagandă și de acțiune bazată în principal pe realitatea socială kurdă la 19 noiembrie 2001, reclamanta, audiată de Curtea de Securitate a statului, a precizat că a autorizat publicarea articolului mai târziu după ce a estimat că a intrat în domeniul libertății de exprimare. La 3 iunie 2002, recurenta și-a depus memoriul în apărare conform căruia a negat faptele reproșate și s-a prevalidat de libertatea presei, precum și de jurisprudența Curții. În aceeași zi, Curtea de Securitate a statului a recunoscut că este vinovată de faptele reproșate și a condamnat-o la o pedeapsă de trei ani și nouă luni de închisoare, schimbată într-o pedeapsă de trei ani. 477 634 800 de lire turcești [aproximativ 4 753 de euro] în temeiul articolului 169 din Codul penal și al articolului 5 din Legea nr. 3713. În plus, aceasta a pronunțat închiderea hebdomadarului în cauză pentru o perioadă de șapte zile, în temeiul articolului 2 alineatul (1) suplimentar la Legea nr. 5680. Motivația Curții de Securitate a statului se poate citi după cum urmează (...) La pagina 14 din numărul 4 de la l Yedinci Gündem, data de 14 iulie 2001, folosind în articolul intitulat a fost fructul (...), că a fost imposibil să se reducă evenimentele de teroare personală, că PKK s-a născut în perioada anterioară 1980 ca o mișcare ilegală a acestei perioade, s-a dezvoltat ca o mișcare de cercetare, propagandă și [cu timpul] de acțiune bazată în principal pe realitatea socială kurdă, că [montul] său nu era legal, ci legitim, că este necesar să se facă față sistemului de presiune să arate că, fără a fi legal revolta era legitim, în contextul momentului respectiv, PK voia să contureze o linie ideologică și strategică, pe care o exprimase în multe dintre documentele sale, pe care îl stabilise sloganul său de bază ca fiind independența și libertatea, că [dacă] PK în același timp era unul dintre responsabilii acțiunii extinse, Ankara se confruntase, de asemenea, cu dezbaterea asupra problemei kurde, pe care o aplicase, totuși, în ceea ce în ceea ce privește acțiunile lor PK au fost în măsură să își asume responsabilitatea în mod direct din punct de vedere social, că PK a fost în multe dintre acestea, deși, că PK a fost responsabilitatea sa bazat pe o parte de fapt, că PK, că PK, în multe dintre elementele sale de fapt, PK-ul de fapt și a fost responsabil de fapt ; Punctele de vedere care sunt exprimate, că organizația teroristă armată ilegală PKK reprezintă revolta kurdă, pe care aceaceasta este vorba despre o organizație care are ca scop independența și libertatea, prin faptul că aceaceasta a fost dată activităților în cadrul .. ....................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... ; acuzata, prin publicarea acestui scris în jurnalul în care era redactoare-șefă, își declarase reproșarea prin propaganda organizației prin publicare (...) la 6 iunie 2002, reclamanta se ocupase de casare. La 21 iunie 2002, în memoriul ei în casare, aceasta s-a prevazut de protecția articolului 10 din Convenție. La 24 decembrie 2002, în lumina avizului procurorului general care nu a fost comunicat recurentei, Curtea de Casație a confirmat decizia de primă instanță. Invocând art. 6 alineatele (1) și (3) litera (d) din Convenție, recurenta se plânge de lipsa de echitate a procedurii în fața instanțelor naționale, având în vedere lipsa de independență și de confidențialitate a Curții de Siguranță a statului și la adresa drepturilor sale de apărare care rezultă din lipsa comunicării avizului procurorului general în apropierea Curții de Casație. Invocând art. 7 din Convenție, reclamanta afirmă că nu este autorul textului incriminat, condamnarea sa este lipsită de temei juridic. Pe baza articolului 10 din convenție, recurenta susține că condamnarea sa, precum și confiscarea revistei, precum și închiderea acesteia timp de șapte zile încalcă dreptul său la libertatea de exprimare și de a comunica informații și idei. Invocând art. 14 din Convenția combinată cu articolele 6 și 10, reclamanta susține că a făcut obiectul unui tratament discriminatoriu, pe de o parte, pentru publicarea unui articol care tratează problema kurdă și, pe de altă parte, pentru că ar fi trebuit să fie judecată, în temeiul Legii privind presa, de o instanță de judecată sau de o instanță corecțională și nu de o instanță de excepție, cum ar fi Curtea de Securitate a statului. Pe baza articolului 1 din Protocolul nr. 1, recurenta se plânge de consecințele condamnării sale și ale închiderii temporare a hebdomadarului în care se afla. Pe baza acelorași fapte, recurenta invocă încălcarea articolelor 1, 13, 17 și 18 din convenție. Invocând art. 6 alin. (1) și (3) lit. (d) din Convenție, recurenta se plânge de lipsa comunicării avizului procurorului general în apropierea Curții de Casație. Pe baza articolului 10 din Convenție, aceasta a declarat o încălcare a libertății sale de exprimare ca urmare a condamnării sale, precum și a închiderii temporare a hebdomadarului în cauză, care, în plus, ar fi adus atingere articolului 1 din Protocolul nr. În stadiul actual al dosarului, Curtea nu este în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestor obiecțiuni și consideră necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât în temeiul articolului 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul său de procedură. Invocând din nou art. 6 alineatul (1) din Convenție, recurenta se plânge că cauza sa nu a fost ascultată în mod echitabil de către o instanță independentă și imparțială. În plus, invocând art. 14 coroborat cu articolele 6 și 10, reclamanta susține că a făcut obiectul unui tratament discriminatoriu. Aceasta susține, de asemenea, că condamnarea sa nu a avut un temei juridic și, în acest sens, se referă la art. 7 din convenție. În ceea ce privește afirmația referitoare la lipsa de independență și de imparțialitate a instanței care l-a judecat, Curtea arată că recurenta, care a fost acuzată în fața unei instanțe de securitate a statului, compusă din trei judecători civili, nu și-a pus la îndoială Öcalan c. Turcia și că examinarea sa, astfel cum a fost invocată, nu permite să se detecteze nicio aparență de încălcare a articolului 6 alineatul (1) (Öcalan c. Turcia [GC], nr. 46221/99, CEDH 2005 .... În ceea ce privește presupusa necunoaștere a articolului 7 din Convenție, Curtea arată că în interpretarea dreptului relevant căruia este pronunțată Curtea de Securitate a statului pentru a condamna recurenta, confirmată de Curtea de Casație, nu depășește ceea ce se putea prevedea în mod rezonabil în circumstanțele din speță. Prin urmare, Comisia concluzionează că condamnarea recurentei în temeiul articolului 169 din Codul penal și al articolului 5 din Legea nr 3713, nu a încălcat principiul "nimum crimen sine lege" consacrat la art. 7 din convenție. În ceea ce privește motivul unei presupuse discriminări, Curtea constată că, potrivit legislației relevante, orice încălcare, cum ar fi propaganda separatistă prevăzută de legea nr. 3713, intră în competența Curților de Securitate de la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1, 13, 17 și 18 din Convenție. Având în vedere toate elementele aflate în posesia sa și în măsura în care este competentă să cunoască afirmațiile formulate, aceasta nu a evidențiat nicio aparență de încălcare a drepturilor și libertăților garantate de Convenție. În consecință, toate aceste obiecții sunt în mod evident greșit întemeiate și trebuie respinse în conformitate cu art. 35 alin. (3) și (4) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, amână examinarea obiecțiunilor recurentei întemeiate pe lipsa de comunicare a avizului procurorului general în apropierea Curții de Casație, a libertății sale de exprimare, precum și a dreptului său de a respecta bunurile sale Declara cererea inadmisibilă pentru surplus. Vincent Berger Bošjan M. Zupančič Moduler Președinte