DEMIREL c. TURQUIE

SECȚIUNEA A TREIA DECIZIE PARTIALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 15106/03 prezentate de Hünkar DEM Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 22 aprilie 2003, După ce a deliberat în acest sens, face ca următoarea decizie să o reprezinte pe reclamantă, dl Hünkar Demirel, este resortisant al Turciei, născută în 1979 și rezidentă la Brüchköbel (Germania). Aceaceasta este reprezentată în fața Curții de către domnul I. Bilmez, O. Y Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează. La pagina 15 din numărul 18, datată 20-26 octombrie 2001, la main. Un interviu între Öcalan, unul dintre liderii PKK, a cărui fotografie ilustrează articolul în cauză. Pasajele relevante ale acestui articol se pot citi după cum urmează: Am vorbit cu Osman Öcalan, unul dintre liderii PKK, despre intervenția îndreptată împotriva Afganistanului. Öcalan, în cazul în care războiul se va abate spre Orientul Mijlociu, kurzii vor fi decisivi și Turcia nu ar putea persista în absența soluției, a spus: Turcia poate împiedica kurzii să formeze un stat în Kurdistanul de Sud, dar nu-i poate împiedica să obțină un statut. Vă așteptați la asta după Afganistan Statele Unite se îndreaptă împotriva Irakului În primul rând, trebuie precizat faptul că problema existentă nu este limitată la un stat determinat. Cu anii '90, sistemul dominant al lumii a început să se prăbușească (...) lantrucât la 11 septembrie a constituit o bază pentru intervenție. Războiul început în Afganistan va integra, de asemenea, Orientul Mijlociu (...) Ce impact poate avea intervenția asupra kurzilor Din acest punct de vedere, evoluțiile au o importanță vitală pentru kurzi.... Turcia se teme că intervenția în Irak le conferă Kurzilor un statut. (...) Din acest punct de vedere, evoluțiile au o importanță vitală pentru kurzi. Există informații potrivit cărora Turcia conduce expediții în sud (...) Știm ce vrea Turcia să facă în sud prin politicile pe care le conduce de mult timp (...) Turcia face planuri pentru ca kurzii, la fel ca în sistemul actual din Irak, să rămână fără statut și în regimul care îl va înlocui. De aceea, ea are rolul ei în prelungirea problemei irakiene până în prezent. Ea dorește să continue această politică (...) Dacă Turcia persistă în politica sa tradițională, nu va trăi ea un conflict cu Statele Unite ale Americii? Turcia se confruntă cu probleme serioase cu Statele Unite (...) Turcia poate reprezenta un risc pentru succesul politicilor regionale ale Statelor Unite (...) Putem stabili că, în momentul în care războiul început în Afganistan se va desfășura în Orientul Mijlociu, Turcia nu va putea persista în lipsa unei soluții (...) ea este obligată să vină la un anumit punct de rezoluție. Poate limita soluția, dar va accepta soluția. Dacă nu acceptă soluția, Turcia și Statele Unite ale Americii și celelalte forțe internaționale se vor confrunta față în față. Poate că această confruntare nu va fi de ordinul unei confruntări armate. Aceasta va fi sub formă de presiune (...) Consecința politicii Turciei poate împiedica kurzii să formeze un stat în Kurdistanul de Sud. Dar, prin împiedicarea formării unui stat, ea va accepta ca kurzii să obțină un statut (...) în această situație, ce politică pot duce kurzii de Sud? Kurzii își pot găsi locul în noul sistem (...) Totuși, pentru aceaceasta este nevoie de un efort serios. Dacă kurzii nu se ceartă între ei, își continuă lupta politică (...), pot recurge la inițiativa militară atunci când este necesar, putem stabili că, în anul următor, în toate părțile Kurdistanului, evoluțiile spre o soluție vor fi fost posibile (...) Este posibil să începem procesul pe calea soluției prin ruperea rezistenței Turciei care rezistă să facă un pas chiar și în nord (...) Pentru prima dată, kurzii sunt pregătiți să evolueze în vederea soluționării problemei lor (...) PK asigură înainte ca aceste preparate să fie respectate. Poporul kurd nu a avut nimic de pierdut (...) La 21 octombrie 2001, sesizat la cererea procurorului republicii lângă curtea de securitate a statului t . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . octombrie 2001 din partea hebdomadarului în cauză, având în vedere faptul că conținutul articolului a fost de natură să închirieze PKK și că a fost acordat un ajutor acestei organizații. La 22 octombrie 2001, polițiștii însărcinați cu sechestrarea în cauză au elaborat un proces-verbal, conform căruia 10 820 de exemplare au fost publicate. Deoarece acestea au fost deja distribuite, au precizat că au putut să facă nici o sechestru. La 25 octombrie 2001, procurorul Republicii inculpat reclamanta pentru ajutor, prin propagandă, unei organizații teroriste ilegale și a solicitat condamnarea sa în temeiul articolului 169 din Codul Penal, al articolului 5 din Legea nr. 3713 privind combaterea terorismului și a articolului 2 alineatul (1) suplimentar la Legea privind presa nr. 5680. La 8 mai 2002, în apărarea pe care a supus-o instanței de securitate a statului, reclamanta susținea că articolul □ fusese publicat pentru că deținea natura unei informații. Ea susținea astfel că a acționat în exercitarea profesiei sale de jurnalist și a dreptului său de a comunica informații și idei și se prevalează în această privință jurisprudenței Curții. În aceeași zi, Curtea de Securitate a statului a recunoscut reclamanta vinovată de ajutor acordat unei organizații teroriste prin propagandă și a condamnat-o, în consecință, la o pedeapsă de patru ani și șase luni de închisoare, transferată într-o pedeapsă cu închisoarea de 7 782 652 800 de lire turce [aproximativ 6 222 EUR] în temeiul articolului 169 din Codul penal și al articolului 5 din Legea nr. 3713. Considerând că acest articol a fost de natură să aducă atingere securității naționale, aceasta a pronunțat, de asemenea, închiderea hebdomadarului în cauză pentru o perioadă de șapte zile. Motivația Curții de Securitate a statului se poate citi după cum urmează: (...) În timpul examinării articolului... prin publicarea unei fotografii a lui Osman Öcalan, unul dintre liderii pretinsi ai organizației teroriste separatiste armate PKK [și] prin publicarea declarațiilor astfel: Turcia poate împiedica kurzii să întemeieze un stat în Kurdistanul de Sud, dar nu-i poate împiedica să obțină un statut, dacă kurzii nu se ceartă între ei, își continuă lupta politică (...), pot recurge la inițiativa militară atunci când este necesar, putem stabili că, în anul viitor, în toate părțile Kurdistanului, evoluțiile spre o soluție vor fi făcut posibile (...) Este posibil să începem procesul pe calea soluției prin ruperea rezistenței Turciei care rezistă să facă un pas chiar și în nord (...)PK va reuși să permită evoluții serioase în toate părțile. Cei de la PKK au grijă de aceste preparate, iar oamenii kurzi nu au nimic de pierdut. ; spunând că un stat kurd separat urma să fie fondat și că acest lucru urma să fie realizat sub avangarda PKK, PKK a fost închiriat și, prin urmare, făcând propaganda acestei organizații, ea îi acordase ajutorul, motiv pentru care pârâta trebuie condamnată din cauza acestui articol care nu are natura unei informări (...) La 9 mai 2002, recurenta s-a ocupat de casare și a invocat art. 10 din Convenție în sprijinul recursului său. La 26 decembrie 2002, hotărând în lumina avizului procurorului general care nu ar fi fost comunicat reclamantei, Curtea de Casație a confirmat decizia de primă instanță. La art. 169 din Codul penal, în vigoare la momentul faptei, avea pe oricine (...) oferă, în cunoștință de cauză, refugiu sau asistență, alimente, arme, muniție sau îmbrăcăminte unei bande sau unei asociații, cum ar fi cele menționate la articolul precedent, sau favorizează, în orice fel, operațiunile, (...) La art. 2 alineatul (1) suplimentar la Legea nr. 5680 prevede că ziarul care a publicat un articol reprimat prin această lege poate fi interzis să se publice pentru o perioadă cuprinsă între trei zile și o lună. În ceea ce privește infracțiunile comise prin alte publicații decât revistele, răspunderea penală va aparține autorului, traducătorului sau desenatorului publicației constitutive a infracțiunii, precum și editorului. Cu toate acestea, pedepsele privative de libertate impuse directorilor responsabili vor fi transformate într-o amendă, fără a lua în considerare quantumul [pedeapsei de închisoare] (...) GRIEFS Invocând art. 6 alineatele (1) și (3) litera (d) din Convenție, recurenta se plânge de lipsa de echitate a procedurii în fața instanțelor naționale, având în vedere lipsa de independență și de confidențialitate a Curții de Siguranță a statului și la adresa drepturilor sale de apărare care rezultă din lipsa comunicării avizului procurorului general în apropierea Curții de Casație. Invocând art. 7 din Convenție, reclamanta susține că condamnarea sa este fără temei legal. Pe baza articolului 10 din convenție, recurenta susține că condamnarea sa, precum și închiderea temporară a hebdomadarului în cauză îi aduce atingere dreptului la libertatea de exprimare și de a comunica informații și idei. Invocând art. 14 din convenție, coroborat cu articolele 6 și 10, reclamanta a declarat că a făcut obiectul unei discriminări, pe de o parte, deoarece, pe de altă parte, hebdomadarul a cărui redactare o purta se referea la întrebarea kurdă și, pe de altă parte, pentru că ar fi trebuit să fie judecat, în temeiul Legii privind presa, de o instanță judecătorească pronunțată sau de o instanță corecțională, și nu de o instanță de excepție, cum ar fi Curtea de Securitate a statului. Pe baza articolului 1 din Protocolul nr. 1, recurenta se plânge de consecințele condamnării sale și ale închiderii temporare a hebdomadarului în cauză. Pe baza acelorași fapte, recurenta invocă încălcarea articolelor 1, 13, 17 și 18 din convenție. Invocând art. 6 alineatul (1) și art. 3 litera (d) din convenție, recurenta se plânge de lipsa comunicării avizului procurorului general în apropierea Curții de Casație. Invocând art. 10 din Convenție, recurenta invocă o încălcare a libertății sale de exprimare ca urmare a condamnării sale și a închiderii temporare a hebdomadarului în cauză, care, în plus, ar fi adus atingere articolului 1 din Protocolul nr. În stadiul actual al dosarului, Curtea nu este în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestor obiecțiuni și consideră necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul său de procedură. Invocând din nou art. 6 alineatul (1) din Convenție, recurenta susține că nu a beneficiat de un proces echitabil având în vedere lipsa de independență și de imparțialitate a Curții de Securitate a Uniunii Europene. De asemenea, aceasta susține că condamnarea sa nu a avut un temei legal și că, în această privință, se referă la art. 7 din Convenție. 14 coroborată cu articolele 6 și 10, aceasta susține că a făcut obiectul unui tratament discriminatoriu. În ceea ce privește afirmația referitoare la lipsa de independență și de imparțialitate a instanței care l-a judecat, Curtea arată că recurenta, care a fost acuzată în fața unei instanțe de securitate a statului, compusă din trei judecători civili, nu și-a pus la îndoială Öcalan c. Turcia și că examinarea sa, astfel cum a fost invocată, nu permite să se detecteze nicio aparență de încălcare a articolului 6 alineatul (1) (Öcalan c. Turcia [GC], nr. 46221/99, CEDH 2005 .... În ceea ce privește presupusa necunoaștere a articolului 7 din Convenție, Curtea arată că în interpretarea dreptului relevant căruia este pronunțată Curtea de Securitate a statului pentru a condamna recurenta, confirmată de Curtea de Casație, nu depășește ceea ce se putea prevedea în mod rezonabil în circumstanțele din speță. Prin urmare, Comisia concluzionează că condamnarea recurentei, în temeiul articolului 169 din Codul penal și al articolului 5 din Legea nr 3713, nu a încălcat principiul "toulum crimen sine lege" prevăzut la art. 7 din convenție. În ceea ce privește plângerea referitoare la o presupusă discriminare, Curtea constată că, potrivit legislației relevante, orice infracțiune precum propaganda în beneficiul unei organizații teroriste prevăzute de legea nr. 3713 intră în competența cursurilor de securitate de la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1, 13, 17 și 18 din Convenție. Având în vedere toate elementele aflate în posesia sa și în măsura în care este competentă să cunoască afirmațiile formulate, aceasta nu a evidențiat nicio aparență de încălcare a drepturilor și libertăților garantate de Convenție. În consecință, toate aceste obiecții trebuie respinse ca fiind în mod vădit nefondate în temeiul art. 35 alin. (3) și (4) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, amână examinarea obiecțiunilor recurentei întemeiate pe lipsa de comunicare a avizului procurorului general în apropierea Curții de Casație, a libertății sale de exprimare, precum și a dreptului său de a respecta bunurile sale Declara cererea inadmisibilă pentru surplus. Vincent Berger Bošjan M. Zupančič Moduler Președinte

TROISIÈME SECTION

DÉCISION PARTIELLE

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n

o

15106/03

présentée par Hünkar DEMİREL

contre la Turquie

La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 9 février 2006 en une chambre composée de

:

MM.

B.M.

Zupančič

,

président

,

J.

Hedigan

,

R.

Türmen

,

C.

Bîrsan

,

M

mes

M.

Tsatsa-Nikolovska

,

R.

Jaeger,

M.

E.

Myjer,

juges

,

et de M. V.

Berger,

greffier de section

,

Vu la requête susmentionnée introduite le 22 avril 2003,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

EN FAIT

La requérante, M

me

Hünkar Demirel, est une ressortissante turque, née en 1979 et résidant à Brüchköbel (Allemagne). Elle est représentée devant la Cour par M

es

I. Bilmez, O. Yıldız, B. Doğan et I. Akmeșe, avocats à Istanbul.

A.

Les circonstances de l’espèce

Les faits de la cause tels qu’ils ont été exposés par la requérante, peuvent se résumer comme suit.

En page 15 de son numéro 18, daté des 20-26 octobre 2001, l’hebdomadaire

Yedinci Güdem

(«

Septième ordre du jour

») publia un article intitulé «

Irak’a müdahalede Kürtler belirleyici

»

(«

Dans l’intervention en Irak, les Kurdes sont déterminants

»), lequel consiste en une interview d’Osman Öcalan, l’un des leaders du PKK, dont la photographie illustre l’article en question.

Les passages pertinents de cet article peuvent se lire comme suit

:

«

Nous avons parlé avec Osman Öcalan, l’un des responsables du PKK, de l’intervention dirigée contre l’Afghanistan. Öcalan, en affirmant qu’en cas de glissement de la guerre vers le Moyen-Orient les Kurdes allaient être déterminants et que la Turquie ne pourrait pas persister dans l’absence de solution, a dit

: «

la Turquie peut empêcher les Kurdes de former un Etat dans le Kurdistan Sud mais il ne peut les empêcher d’obtenir un statut.

»

–

Vous attendez-vous à ce qu’après l’Afghanistan les Etats-Unis se dirigent contre l’Irak

?

Avant tout, il convient de préciser que le problème existant n’est pas limité à un état déterminé. Avec les années 90, le système dominant le monde a commencé à s’effondrer (...) L’évènement survenu le 11 septembre a constitué une base pour l’intervention. La guerre débutée en Afghanistan va également intégrer le Moyen-Orient (...)

–

Quel impact peut avoir l’intervention au regard des Kurdes

?

L’intervention en Irak en raison du problème kurde va prendre une allure complexe. (...) La Turquie craint que l’intervention en Irak ne confère un statut aux Kurdes. (...) De ce point de vue, les évolutions ont une importance vitale pour les Kurdes.

–

Il y a des informations selon lesquelles la Turquie mène des expéditions au Sud (...)

Nous savons ce que la Turquie veux faire dans le sud par les politiques qu’elle mène depuis longtemps. (...) La Turquie fait des plans pour que les Kurdes, tout comme dans le système actuel en Irak, demeurent sans statut également dans le régime qui va le remplacer. A aucun moment, elle n’a [envisagé une solution]. C’est pourquoi elle a son rôle dans la prolongation du problème irakien jusqu’à ce jour. Elle veut poursuivre cette politique (...)

–

Si la Turquie persiste dans sa politique traditionnelle, ne va-t-elle pas vivre un conflit avec les Etats-Unis

?

La Turquie vit des problèmes sérieux avec les Etats-Unis (...) La Turquie peut représenter un risque pour la réussite des politiques régionales des Etats-Unis (...) Nous pouvons établir qu’au moment où la guerre débutée en Afghanistan va s’intensifier au Moyen-Orient, la Turquie ne pourra persister dans l’absence de solution (...)

? Elle est obligée de venir à un certain point de résolution. Elle peut limiter la solution mais elle va accepter la solution. Si elle n’accepte pas la solution, la Turquie et les Etats-Unis et les autres forces internationales vont se retrouver face à face. Peut-être que cette confrontation ne sera pas de l’ordre d’une confrontation armée. Cela sera sous la forme de pressions (...) La conséquence de la politique de la Turquie peut empêcher les Kurdes de former un Etat au Kurdistan Sud. Mais, en empêchant la formation d’un Etat, elle va accepter que les Kurdes obtiennent un statut (...)

–

(...) dans cette situation, quelle politique les Kurdes du sud peuvent-ils mener

?

Les Kurdes peuvent trouver leur place dans le nouveau système (...) Toutefois, pour cela, il est nécessaire de faire un sérieux effort. L’intervention va accroître ces possibilités. Le reste relève des Kurdes. Si les Kurdes ne se disputent pas entre eux, poursuivent leur lutte politique (...), peuvent recourir à l’initiative militaire lorsque cela est nécessaire, nous pouvons établir que, dans l’année à venir, dans toutes les parties du Kurdistan, des évolutions vers une solution auront été rendues possibles (...) Il est possible de commencer le processus dans la voie de la solution en brisant la résistance de la Turquie qui résiste à faire un pas même dans le nord (...) Pour la première fois, les Kurdes établissent qu’ils sont prêts à évoluer en vue de régler leur problème (...) Le PKK assure l’avant garde de ces préparations. Le peuple kurde n’a rien à perdre (...)

»

Le 21 octobre 2001, saisi sur demande du procureur de la République près la cour de sûreté de l’Etat d’Istanbul, le juge assesseur près cette même cour ordonna la saisie des exemplaires du numéro daté des 20-26

octobre 2001 de l’hebdomadaire en cause, estimant pour ce faire que le contenu de l’article litigieux était de nature à louer le PKK et qu’une aide était ainsi apportée à cette organisation.

Le 22 octobre 2001, les policiers chargés de procéder à la saisie en question dressèrent un procès-verbal, aux termes duquel 10

820 exemplaires avaient été publiés. Ces derniers ayant déjà été distribués, ils précisèrent n’avoir pu procéder à aucune saisie.

Le 25 octobre 2001, le procureur de la République inculpa la requérante pour aide, par voie de propagande, à une organisation terroriste illégale et requit sa condamnation en vertu de l’article 169 du code pénal, de l’article

5 de la loi n

o

3713 relative à la lutte contre le terrorisme et de l’article 2 §

1 additionnel à la loi sur la presse n

o

5680.

Le 8 mai 2002, dans la défense qu’elle soumit à la cour de sûreté de l’Etat, la requérante soutint que l’article litigieux avait été publié parce qu’il revêtait la nature d’une information. Elle soutint ainsi avoir agi dans l’exercice de sa profession de journaliste et de son droit de communiquer des informations et des idées, et se prévalut à cet égard de la jurisprudence de la Cour.

Le même jour, la cour de sûreté de l’Etat reconnut la requérante coupable d’aide à une organisation terroriste par voie de propagande et la condamna en conséquence à une peine de quatre ans et six mois d’emprisonnement, commuée en une peine d’amende de 7

782

652

800 livres turques [environ 6

222

euros] en vertu de l’article 169 du code pénal et de l’article 5 de la loi n

o

La motivation de la cour de sûreté de l’Etat peut se lire comme suit

:

«

(...) Lors de l’examen de l’article litigieux (...) en publiant la photographie d’Osman Öcalan, l’un des leaders prétendus de l’organisation terroriste séparatiste armée PKK [et en] relatant les déclarations telles «

la Turquie peut empêcher les Kurdes de fonder un Etat dans le Kurdistan Sud mais elle ne peut les empêcher d’obtenir un statut

», «

si les Kurdes ne se disputent pas entre eux, poursuivent leur lutte politique (...), peuvent recourir à l’initiative militaire lorsque cela est nécessaire, nous pouvons établir que, dans l’année à venir, dans toutes les parties du Kurdistan, des évolutions vers une solution auront été rendues possibles (...) Il est possible de commencer le processus dans la voie de la solution en brisant la résistance de la Turquie qui résiste à faire un pas même dans le nord (...)Le PKK va réussir à permettre des évolutions sérieuses dans toutes les parties. Le PKK assure l’avant garde de ces préparations. Le peuple kurde n’a rien à perdre

»

; en disant qu’un Etat kurde distinct allait être fondé et que ceci allait être réalisé sous l’avant-garde du PKK, le PKK était loué et donc, en faisant la propagande de cette organisation, elle lui avait porté son aide, c’est pourquoi l’accusée doit être condamnée en raison de cet article qui ne revêt pas la nature d’une information (...)

»

Le 9 mai 2002, la requérante se pourvut en cassation et invoqua l’article

10 de la Convention à l’appui de son pourvoi.

Le 26 décembre 2002, statuant à la lumière de l’avis du procureur général qui n’aurait pas été communiqué à la requérante, la Cour de cassation confirma la décision de première instance.

B.

Le droit interne pertinent

L’article 169 du code pénal, tel qu’en vigueur à l’époque des faits, disposait

:

«

Quiconque (...) donne, en connaissance de cause, refuge ou prête assistance, procure des vivres, des armes, des munitions ou des vêtements à une bande ou à une association, telle que celles visées à l’article précédent, ou en favorise, d’une manière quelconque, les opérations, sera puni (...)

»

L’article 2 § 1 additionnel à la loi n

o

5680 dispose que le journal qui a publié un article réprimé par cette loi peut être interdit de publication pour une période allant de trois jours à un mois.

L’article 16 § 4 est ainsi libellé

:

«

S’agissant des infractions commises par voie de publications autres que les périodiques, la responsabilité pénale appartiendra à l’auteur, au traducteur ou au dessinateur de la publication constitutive du délit, ainsi qu’à l’éditeur. Toutefois, les peines privatives de liberté infligées aux directeurs responsables seront converties en une amende, ce sans égard au quantum [de la peine d’emprisonnement] (...)

»

GRIEFS

1.

Invoquant l’article 6 §§ 1 et 3 d) de la Convention, la requérante se plaint du défaut d’équité de la procédure devant les juridictions nationales eu égard au manque d’indépendance et d’impartialité de la cour de sûreté de l’Etat et à l’atteinte à ses droits de la défense résultant de l’absence de communication de l’avis du procureur général près la Cour de cassation.

2.

Invoquant l’article 7 de la Convention, la requérante soutient que sa condamnation est dépourvue de base légale. N’étant pas elle-même l’auteur de l’article litigieux, elle ne saurait être tenue pour pénalement responsable de son contenu.

3.

Se fondant sur l’article 10 de la Convention, la requérante soutient que sa condamnation ainsi que la fermeture temporaire de l’hebdomadaire en cause porte atteinte à son droit à la liberté d’expression et de communiquer des informations et des idées.

4.

Invoquant l’article 14 de la Convention, combiné avec les articles

6 et

10, la requérante allègue avoir fait l’objet d’une discrimination, ce, d’une part, parce que l’hebdomadaire dont elle assurait la rédaction traitait de la question kurde et, d’autre part, parce qu’elle aurait dû être jugée, en vertu de la loi sur la presse, par une cour d’assises ou un tribunal correctionnel et non par une juridiction d’exception, telle la cour de sûreté de l’Etat.

5.

Se fondant sur l’article 1 du Protocole n

o

1, la requérante se plaint des conséquences de sa condamnation et de la fermeture temporaire de l’hebdomadaire en cause.

6.

Se basant sur les mêmes faits, la requérante allègue la violation des articles

1, 13, 17 et 18 de la Convention.

EN DROIT

1.

Invoquant l’article 6 §§ 1 et 3 d) de la Convention, la requérante se plaint de l’absence de communication de l’avis du procureur général près la Cour de cassation. Invoquant l’article 10 de la Convention, la requérante allègue une atteinte à sa liberté d’expression résultant de sa condamnation et de la fermeture temporaire de l’hebdomadaire en cause, lesquelles auraient en outre porté atteinte à l’article 1 du Protocole n

o

1.

En l’état actuel du dossier, la Cour ne s’estime pas en mesure de se prononcer sur la recevabilité de ces griefs et juge nécessaire de communiquer cette partie de la requête au gouvernement défendeur conformément à l’article

54 § 2 b) de son règlement.

2.

Invoquant à nouveau l’article 6 § 1 de la Convention, la requérante allègue ne pas avoir bénéficié d’un procès équitable eu égard au manque d’indépendance et d’impartialité de la cour de sûreté de l’Etat. Elle soutient également que sa condamnation n’avait pas de base légale et invoque à cet égard l’article 7 de la Convention. Par ailleurs, invoquant l’article

14 combiné avec les articles 6 et 10, elle allègue avoir fait l’objet d’un traitement discriminatoire.

En ce qui concerne l’allégation concernant le manque d’indépendance et d’impartialité du tribunal qui l’a jugée, la Cour relève que la requérante, qui a été poursuivie devant une cour de sûreté de l’Etat composée de trois juges civils, n’a pas étayé son grief et que son examen, tel qu’il a été soulevé, ne permet de déceler aucune apparence de violation de l’article 6 § 1 (

Öcalan c.

Turquie

[GC], n

o

46221/99, CEDH 2005

‑

...).

Quant à la prétendue méconnaissance de l’article 7 de la Convention, la Cour relève que l’interprétation du droit pertinent à laquelle s’est livrée la cour de sûreté de l’Etat pour condamner la requérante, confirmée par la Cour de cassation, n’allait pas au-delà de ce que l’on pouvait raisonnablement prévoir dans les circonstances de l’espèce. Elle conclut ainsi que la condamnation de la requérante, en vertu de l’article 169 du code pénal et de l’article 5 de la loi n

o

3713, n’a pas méconnu le principe «

nullum crimen sine lege

» consacré à l’article 7 de la Convention.

Quant au grief concernant une prétendue discrimination, la Cour constate que, d’après la législation pertinente, toute infraction telle que la propagande au profit d’une organisation terroriste prévue par la loi n

o

3713 relève de la compétence des cours de sûreté de l’Etat et non des tribunaux de droit commun. Elle en déduit que la distinction litigieuse n’était pas faite entre différents groupes de personnes mais entre différents types d’infractions.

3.

Enfin, la Cour a examiné les griefs de la requérante tirés des articles

1, 13, 17 et 18 de la Convention. Compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, et dans la mesure où elle est compétente pour connaître des allégations formulées, elle n’a relevé aucune apparence de violation des droits et libertés garantis par la Convention.

Il s’ensuit que tous ces griefs doivent être rejetés comme manifestement mal fondés en application de l’article 35 §§ 3 et 4 de la Convention.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Ajourne

l’examen des griefs de la requérante tirés de l’absence de communication de l’avis du procureur général près la Cour de cassation, de l’atteinte à sa liberté d’expression ainsi que de l’atteinte à son droit au respect de ses biens

;

Déclare

la requête irrecevable pour le surplus.

Vincent

Berger

Boštjan M.

Zupančič

Greffier

Président