ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4350/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta B.G. a chemat în judecată

Casa de Pensii a județului Cluj, solicitând instanței ca în contradictoriu cu

pârâta și pe calea contenciosului administrativ, să dispună anularea hotărârii

nr. 8979 din 20 martie 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Cluj, prin care

i-a fost respinsă cererea de acordare a drepturilor prevăzute de O.G. nr.

105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că s-a născut după ce părinții săi s-au refugiat din teritoriul

Ardealului de Nord, aflat sub ocupație străină între 6 septembrie 1940 – 6

martie 1945.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 666 din 27

mai 2003, a admis contestația reclamantei, dispunând anularea hotărârii nr.

8979 din 20 martie 2003, emisă de pârâtă. Totodată, a obligat-o pe aceasta din

urmă, să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantei, statutul

de refugiat pentru perioada 12 iulie 1941 – 6 martie 1945 și să-i acorde

drepturile legale cuvenite, începând cu 1 aprilie 2003.

Pentru a pronunța această soluție

instanța a reținut că nașterea în timpul refugiului a avut aceleași consecințe

de ordin material și moral vătămătoare și asupra nou-născutului, ca și pentru

ceilalți membri ai familiei.

Împotriva acestei sentințe

considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs Casa Județeană de Pensii

Cluj.

Recurenta a susținut, în esență, că

„acordarea unor măsuri reparatorii din motive de echitate” și pentru „copiii

născuți în refugiu”, nu permite instanței de judecată să poată adăuga la

această lege, acordarea unor drepturi reparatorii și pentru persoanele născute

în refugiu, fiind un atribut exclusiv al puterii legislative.

Recursul este nefondat.

Este de necontestat că reclamanta

s-a născut la data de 12 iulie 1941, în localitatea Timișoara, unde familia

părinților săi fusese nevoită să se refugieze din localitatea de domiciliu,

Oradea, ca urmare a persecuțiilor exercitate din motive etnice în Ardealul de

Nord, după data de 6 septembrie 1940.

Potrivit prevederilor art. 1 din

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile

prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român care în perioada regimurilor

instaurate cu începere de la 6 septembrie, 1940 până la 6 martie 1945, a

suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații enumerate.

Din interpretarea teleologică a

prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării

îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile

suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada

arătată, din motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a

urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele,

cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate

din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana

care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au

suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au

răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au

născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați,

ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate

consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză este necontestat că

reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți

să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe

nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a

persecuțiilor etnice exercitate.

Că legiuitorul a urmărit să acorde

drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victimele și/sau au avut de

suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din împrejurarea

că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr. 105/1999, și

soțului supraviețuitor.

Deci, dacă legiuitorul a înțeles să

acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor, care nu a suferit

persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori

trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii copilul care, fiind

născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecințele

nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuțiilor

etnice.

Având în vedere considerentele de

mai sus, care justifică pe deplin soluția de admitere a acțiunii, motivele de

recurs sunt neîntemeiate, acesta urmând să fie respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 666 din 27 mai 2003 a

Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 3 decembrie 2003.