ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1679/2003

Decizia nr. 1679

Dosar nr. 199/2003

Asupra recursului în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

R.L. a chemat în  judecată Ministerul de Interne

și Inspectoratul de Poliție al Județului Covasna, pentru ca pârâții să fie

obligați în solidar la plata sumei de 30.396.715 lei, reactualizată la data

achitării, conform parității leu-dolar, reținută cu titlu de impozit, aplicat

asupra drepturilor bănești cuvenite la data trecerii în rezervă.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că,

potrivit art. 31 alin. (1) din Legea nr. 138/1999, la data trecerii în

rezervă, cu drept de pensie, pentru o vechime în muncă era îndreptățit să

beneficieze de un ajutor neimpozabil, egal cu 20 solde lunare, brute, stabilit

cu solda brută avută în luna schimbării poziției din activitate.

Prin sentința civilă nr. 449 din 19 noiembrie 2001,

Tribunalul Covasna a respins acțiunea precum și cererea de chemare în garanție

prin care Ministerul de Interne a chemat în judecată Ministerul Finanțelor

Publice, invocând dispozițiile art. 2 din HG nr. 18/2001, cu motivarea că

ajutorul acordat este un venit de natură salarială, supus impozitării, conform

art. 6 lit. f) din O.G. nr. 73/1991.

Curtea de Apel Brașov, secția civilă, prin

decizia civilă nr. 56/R din 22 ianuarie 2002, a admis recursul declarat de R.L.

și a modificat, în parte, sentința civilă nr. 449 din  19 noiembrie 2001, în

sensul admiterii, în parte, a acțiunii, cu obligarea  intimaților la plata

sumei de 14.512.755 lei reprezentând pretenții.

Împotriva deciziei civile mai sus menționată, în

temeiul art. 330 pct. 2  C. proc. civ., a  declarat recurs în anulare

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, pe

motiv că această hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea esențială a legii,

întrucât la data trecerii în rezervă a reclamantului R.L.– 1 iulie  2000,

prevederile art. 7 din O.G. nr. 7/1998 precum și  ale art. 31 din Legea nr. 138/1999,

erau abrogate de  art. 86 din O.G. nr. 73/1999 astfel încât pârâții Ministerul

de Interne și Inspectoratul de Poliție Covasna în mod corect au aplicat baremul

de impozitare stabilit conform art. 8 din O.G. nr. 73/1991  plăților

compensatorii și ajutoarelor acordate reclamantului.

Recursul în anulare este fondat pentru

următoarele considerente:

Reclamantul R.L. a fost angajatul intimaților:

Ministerul de Interne și Inspectoratul de Poliție Covasna, iar prin decizia nr.

125019 din 4 octombrie 2000 a fost pensionat începând cu data de 1 iulie  2000.

La data trecerii în rezervă reclamantul a

beneficiat de un ajutor stabilit în raport cu solda lunară brută și cu vechimea

efectivă de militar conform art. 31 din Legea nr. 138/1999 și de  plăți

compensatorii în cuantum de 20 de solde brute.

Reclamantul nu a contestat modul de calcul al

sumelor menționate mai sus ci faptul că acestea au fost supuse impozitării în condițiile

O.G. nr. 73/1999 privind impozitul pe venit și a H.G. nr. 1066/1999 pentru

aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.G. nr. 73/1999.

Instanța de recurs a apreciat că reclamantul nu

datorează vreo sumă de bani cu titlu de impozit.

O atare soluție este  greșită.

Astfel, potrivit art. 31 din Legea nr. 138/1999

privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar, la trecerea în

rezervă sau direct în retragere, cu drept de pensie, cadrele militare

beneficiază de un ajutor neimpozabil stabilit în raport cu solda lunară brută.

Textul de lege menționat trebuie raportat la dispozițiile art. 5 din O.G. nr. 73

din 27 august 1999 privind impozitul pe venit și respectiv la H.G. nr. 1066 din

24 decembrie 1998, care deși confirmă neimpozitarea veniturilor  provenite din

ajutoare, precizează totodată ce venituri fac parte dintr-o atare categorie,

excluzându-le pe cele de natură salarială.

Față de împrejurarea că însăși Legea nr. 138/1993

se referă la salarizarea personalului militar și la drepturile derivate ale

acestuia din calitatea de salariat, apare cu evidență că veniturile acordate

militarilor la trecerea în rezervă sau direct în retragere cu titlu de ajutoare

în condițiile art. 31 din lege, decurg din statutul lor de salariați. Prin

urmare aceste venituri sunt supuse impozitării în condițiile O.G. nr. 73/1993

privind impozitul pe venit.

Că este așa o confirmă și Normele metodologice

pentru aplicarea O.G. nr. 73/1999 privind impozitul pe venit aprobate prin H.G.

nr. 1066 din 24 decembrie 1999 care referindu-se la art. 5 din Ordonanță,

individualizează categoriile de venituri ce nu sunt impozabile și nu se impozitează,

între care și ajutoarele.

Din economia textului de lege mai sus

evidențiat, rezultă că ajutoarele neimpozabile vizează exclusiv forme de

sprijin cu destinație specială cum ar fi  ajutoarele ce se acordă soților care

satisfac serviciul militar obligatoriu, ajutorul social acordat potrivit legii,

ajutorul de urgență acordat de Guvern și de primării în situații de necesitate,

ajutorul  de înmormântare etc.

Textul menționat nu face nici o referire la

ajutoarele pentru trecerea în rezervă acordate cadrelor militare în raport cu

solda lunară brută.

Prin urmare, aceste ajutoare fiind de natură salarială

și având  ca bază de calcul solda brută urmează a fi impozitate ca orice venit

brut.

De altfel, art. 86 din O.G. nr. 73/1999

statuează expres că se abrogă orice dispoziții contrare menționatei Ordonanțe,

ceea ce confirmă o dată în plus intenția legiuitorului de a impozita aceste

categorii de ajutoare.

Cu privire la plățile compensatorii acordate

reclamantului potrivit art. 7 din O.G. nr. 7/1998 calculate tot în raport de

solda brută și neimpozate, art. 86 din O.G. nr. 73/1999 privind impozitul pe

venit, statuează expres abrogarea acestui text cu privire la neimpozitarea

respectivelor venituri și prin urmare, reclamantul datorează impozite și pentru

aceste sume.

Pe de altă parte, este de evidențiat și faptul

că în art. 6 lit. f) din O.G. nr. 73/1999 privind impozitul pe venit care

enumeră veniturile scutite de impozitul pe venit figurează doar plățile

compensatorii și ajutoarele calculate în baza soldei lunare nete. Or, în speță,

plățile compensatorii și ajutoarele acordate reclamantului s-au acordat în

raport de solda lunară brută și prin urmare și din această perspectivă atare

venituri erau impozabile.

Față de cele reținute în conformitate cu art. 330

3

C. proc. civ. se va admite recursul în anulare declarat de Procurorul General

al  Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, împotriva deciziei

civile nr. 56/R din 22 ianuarie 2002 a Curții de Apel Brașov, secția civilă, pe

care o va casa în sensul că se va respinge recursul declarat de reclamantul R.L.,

împotriva sentinței civile nr. 449 din 19 noiembrie 2001 a Tribunalului

Covasna, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Admite recursul în anulare declarat

de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva deciziei nr. 56/R din 22 ianuarie 2002 a Curții de Apel Brașov, secția

civilă, pe care o casează, respinge recursul declarat de R.L. împotriva

sentinței civile nr. 449 din 19 noiembrie 2001 a Tribunalului Covasna, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 aprilie

2003.