ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1679/2003

Decizia nr. 1679 Dosar nr. 199/2003 Asupra recursului în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: R.L. a chemat în judecată Ministerul de Interne și Inspectoratul de Poliție al Județului Covasna, pentru ca pârâții să fie obligați în solidar la plata sumei de 30.396.715 lei, reactualizată la data achitării, conform parității leu-dolar, reținută cu titlu de impozit, aplicat asupra drepturilor bănești cuvenite la data trecerii în rezervă. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, potrivit art. 31 alin. (1) din Legea nr. 138/1999, la data trecerii în rezervă, cu drept de pensie, pentru o vechime în muncă era îndreptățit să beneficieze de un ajutor neimpozabil, egal cu 20 solde lunare, brute, stabilit cu solda brută avută în luna schimbării poziției din activitate.

Prin sentința civilă nr. 449 din 19 noiembrie 2001, Tribunalul Covasna a respins acțiunea precum și cererea de chemare în garanție prin care Ministerul de Interne a chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice, invocând dispozițiile art. 2 din HG nr. 18/2001, cu motivarea că ajutorul acordat este un venit de natură salarială, supus impozitării, conform art. 6 lit. f) din O.G. nr. 73/1991. Curtea de Apel Brașov, secția civilă, prin decizia civilă nr. 56/R din 22 ianuarie 2002, a admis recursul declarat de R.L. și a modificat, în parte, sentința civilă nr. 449 din 19 noiembrie 2001, în sensul admiterii, în parte, a acțiunii, cu obligarea intimaților la plata sumei de 14.512.755 lei reprezentând pretenții.

Împotriva deciziei civile mai sus menționată, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., a declarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, pe motiv că această hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea esențială a legii, întrucât la data trecerii în rezervă a reclamantului R.L.– 1 iulie 2000, prevederile art. 7 din O.G. nr. 7/1998 precum și ale art. 31 din Legea nr. 138/1999, erau abrogate de art. 86 din O.G. nr. 73/1999 astfel încât pârâții Ministerul de Interne și Inspectoratul de Poliție Covasna în mod corect au aplicat baremul de impozitare stabilit conform art. 8 din O.G. nr. 73/1991 plăților compensatorii și ajutoarelor acordate reclamantului.

Recursul în anulare este fondat pentru următoarele considerente: Reclamantul R.L. a fost angajatul intimaților: Ministerul de Interne și Inspectoratul de Poliție Covasna, iar prin decizia nr. 125019 din 4 octombrie 2000 a fost pensionat începând cu data de 1 iulie 2000. La data trecerii în rezervă reclamantul a beneficiat de un ajutor stabilit în raport cu solda lunară brută și cu vechimea efectivă de militar conform art. 31 din Legea nr. 138/1999 și de plăți compensatorii în cuantum de 20 de solde brute. Reclamantul nu a contestat modul de calcul al sumelor menționate mai sus ci faptul că acestea au fost supuse impozitării în condițiile O.G. nr. 73/1999 privind impozitul pe venit și a H.G. nr. 1066/1999 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.G.

nr. 73/1999. Instanța de recurs a apreciat că reclamantul nu datorează vreo sumă de bani cu titlu de impozit. O atare soluție este greșită. Astfel, potrivit art. 31 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar, la trecerea în rezervă sau direct în retragere, cu drept de pensie, cadrele militare beneficiază de un ajutor neimpozabil stabilit în raport cu solda lunară brută. Textul de lege menționat trebuie raportat la dispozițiile art. 5 din O.G. nr. 73 din 27 august 1999 privind impozitul pe venit și respectiv la H.G. nr. 1066 din 24 decembrie 1998, care deși confirmă neimpozitarea veniturilor provenite din ajutoare, precizează totodată ce venituri fac parte dintr-o atare categorie, excluzându-le pe cele de natură salarială.

Față de împrejurarea că însăși Legea nr. 138/1993 se referă la salarizarea personalului militar și la drepturile derivate ale acestuia din calitatea de salariat, apare cu evidență că veniturile acordate militarilor la trecerea în rezervă sau direct în retragere cu titlu de ajutoare în condițiile art. 31 din lege, decurg din statutul lor de salariați. Prin urmare aceste venituri sunt supuse impozitării în condițiile O.G. nr. 73/1993 privind impozitul pe venit. Că este așa o confirmă și Normele metodologice pentru aplicarea O.G. nr. 73/1999 privind impozitul pe venit aprobate prin H.G. nr. 1066 din 24 decembrie 1999 care referindu-se la art. 5 din Ordonanță, individualizează categoriile de venituri ce nu sunt impozabile și nu se impozitează, între care și ajutoarele.

Din economia textului de lege mai sus evidențiat, rezultă că ajutoarele neimpozabile vizează exclusiv forme de sprijin cu destinație specială cum ar fi ajutoarele ce se acordă soților care satisfac serviciul militar obligatoriu, ajutorul social acordat potrivit legii, ajutorul de urgență acordat de Guvern și de primării în situații de necesitate, ajutorul de înmormântare etc. Textul menționat nu face nici o referire la ajutoarele pentru trecerea în rezervă acordate cadrelor militare în raport cu solda lunară brută. Prin urmare, aceste ajutoare fiind de natură salarială și având ca bază de calcul solda brută urmează a fi impozitate ca orice venit brut. De altfel, art. 86 din O.G. nr. 73/1999 statuează expres că se abrogă orice dispoziții contrare menționatei Ordonanțe, ceea ce confirmă o dată în plus intenția legiuitorului de a impozita aceste categorii de ajutoare.

Cu privire la plățile compensatorii acordate reclamantului potrivit art. 7 din O.G. nr. 7/1998 calculate tot în raport de solda brută și neimpozate, art. 86 din O.G. nr. 73/1999 privind impozitul pe venit, statuează expres abrogarea acestui text cu privire la neimpozitarea respectivelor venituri și prin urmare, reclamantul datorează impozite și pentru aceste sume. Pe de altă parte, este de evidențiat și faptul că în art. 6 lit. f) din O.G. nr. 73/1999 privind impozitul pe venit care enumeră veniturile scutite de impozitul pe venit figurează doar plățile compensatorii și ajutoarele calculate în baza soldei lunare nete. Or, în speță, plățile compensatorii și ajutoarele acordate reclamantului s-au acordat în raport de solda lunară brută și prin urmare și din această perspectivă atare venituri erau impozabile.

Față de cele reținute în conformitate cu art. 330 3 C. proc. civ. se va admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, împotriva deciziei civile nr. 56/R din 22 ianuarie 2002 a Curții de Apel Brașov, secția civilă, pe care o va casa în sensul că se va respinge recursul declarat de reclamantul R.L., împotriva sentinței civile nr. 449 din 19 noiembrie 2001 a Tribunalului Covasna, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE : Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei nr. 56/R din 22 ianuarie 2002 a Curții de Apel Brașov, secția civilă, pe care o casează, respinge recursul declarat de R.L. împotriva sentinței civile nr. 449 din 19 noiembrie 2001 a Tribunalului Covasna, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 aprilie 2003.