ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2734/2003

S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanta Compania Națională Administrația Porturilor Maritime Constanța S.A. și de pârâții Consiliul local Constanța și Primarul Municipiului Constanța împotriva sentinței civile nr.22/C din 9.04.2003 a Curții de Apel Constanța – Secția civilă. La apelul nominal s-a prezentat: recurenta reclamantă Compania Națională Administrația Porturilor Maritime Constanța S.A., prin consilier juridic L.M., lipsind recurenții pârâți Consiliul local Constanța și Primarul Municipiului Constanța. Procedura completă. Consilier juridic L.M.solicită admiterea recursului formulat de recurenta reclamantă și pune concluzii de respingere a celuilalt recurs. C U R T E A Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Compania Națională „Administrația Porturilor Maritime Constanța” S.A.

a formulat, în contradictoriu cu Primarul municipiului Constanța și Consiliul local al municipiului Constanța, plângere împotriva dispoziției nr.2746 din 19 august 2002 a Primarului municipiului Constanța, a soluției nr.7139 din 1 iulie 2001 a șefului Serviciului public de impozite, taxe și alte venituri ale bugetului local al Consiliului local Consntanța și a procesului verbal de control nr.6556 din 10 iunie 2002 încheiat de inspectorii de specialitate din cadrul aceluiași serviciu, prin care s-a stabilit că are obligația de a achita taxă pentru folosința terenului, în cuantum de 2.511.887.699 lei, precum și majorări de întârziere și penalizări. Cu privire la stabilirea impozitului, petenta a formulat contestație, care a fost respinsă, prin dispoziția nr.2746 din 19 august 2002, emisă de Primarul municipiului Constanța, dispoziție atacată cu plângere la Judecătoria Constanța.

Prin sentința civilă nr.17.632 din 8 octombrie 2002, pronunțată de Judecătoria Constanța, a fost declinată competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, reținându-se că, pentru stabilirea competenței materiale este aplicabil criteriul valoric, prevăzut în art.2 pct.1 lit.b din C.proc.civ., potrivit căruia, tribunalele judecă, în primă instanță procesele și cererile în materie civilă, al căror obiect are o valoare de peste 2 miliarde lei. La rândul său, Tribunalul Constanța – secția civilă, prin încheierea din 13 decembrie 2002, pronunțată în dosarul nr.5768/2002, și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei Constanța și a înaintat dosarul Curții de Apel Constanța, pentru soluționarea conflictului negativ de competență ivit între cele două instanțe.

Tribunalul s-a dezinvestit în acest mod, reținând că, în conformitate cu legea specială, și anume OUG nr.58/1999, modificată prin Legea nr.392/2001, plângerea formulată împotriva dispoziției primarului se adresează judecătoriei, iar cea formulată împotriva dispoziției președintelui Consiliului Județean este de competența tribunalului. Prin sentința nr.22/C din 9 aprilie 2003, Curtea de Apel Constanța – secția civilă a soluționat conflictul negativ de competență, constatând că Tribunalul Constanța este competent, în primă instanță, să soluționeze plângerea. Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reținut că aplicabil, pentru stabilirea competenței materiale în cauză este criteriul valoric, reglementat prin prevederile art.2 pct.1 lit.b din C.proc.civ..

Împotriva susmenționatei sentințe au declarat recurs ambele părți, criticând-o pentru nelegalitate, invocând prevederile art.304 pct.3 și 9 din C.proc.civ., susținând, în esență, că Judecătoriei Constanța îi revine competența soluționării cauzei. În plus, recurenții intimați au susținut că litigiul este de contencios-administrativ, iar nu civil. Recursurile sunt fondate pentru considerentele ce vor urma. În conformitate cu prevederile art.9 din O.U.G.nr.58/1999, astfel cum a fost aprobată, cu modificări, prin Legea nr.392/2001, împotriva dispoziției pârâtului sau a președintelui consiliului județean, persoana nemulțumită se poate adresa, în condițiile legii, judecătoriei sau, după caz, tribunalului cu acțiune pentru anularea actului ce privește stabilirea impozitelor și taxelor locale.

Prin aceste dispoziții legale cu caracter special, derogatorii de la dreptul comun, a fost stabilită competența judecătoriei de a soluționa ca instanță civilă, plângerile formulate împotriva dispopziției primarului și competența tribunalului, în privința plângerilor îndreptate împotriva dispoziției președintelui consiliului județean. Cum în prezenta cauză, dispoziția nr.2746 din 19 august 2002 a fost emisă de Primarul municipiului Constanța, competența soluționării plângerii formulate împotriva ei revine judecătoriei. Întrucât aceste reguli de competență au fost create printr-o lege specială, se constată că în mod greșit a stabilit curtea de apel competența materială în primă insntanță, în favoarea tribunalului, în temeiul prevederilor art.2 pct.1, lit.b din C.proc.civ., referitoare la criteriul valoric, aplicabil în dreptul comun.

În consecință, recursurile urmează a fi admise, conform art.313 din C.proc.civ., a fi casată sentința atacată și a fi stabilită competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța. PENTRU

ACESTE  MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursurile declarate de Compania Națională Administrația Porturilor Maritime Constanța S.A. și de Consiliul local Constanța și Primarul Municipiului Constanța împotriva sentinței nr.22/C din 9.04.2003 a Curții de Apel Constanța – Secția civilă, pe care o casează și stabilește competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 iunie 2003.