ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2734/2003

S-au

luat în examinare recursurile declarate de reclamanta Compania Națională

Administrația Porturilor Maritime Constanța S.A. și de pârâții Consiliul local

Constanța și Primarul Municipiului Constanța  împotriva sentinței civile

nr.22/C din 9.04.2003 a Curții de Apel Constanța – Secția civilă.

La

apelul nominal s-a prezentat: recurenta reclamantă Compania Națională

Administrația Porturilor Maritime Constanța S.A., prin consilier juridic L.M.,

lipsind recurenții pârâți Consiliul local Constanța și Primarul Municipiului

Constanța.

Procedura

completă.

Consilier

juridic L.M.solicită admiterea recursului formulat de recurenta reclamantă și

pune concluzii de respingere a celuilalt recurs.

C

U R T E A

Asupra

recursurilor de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Compania

Națională „Administrația Porturilor Maritime Constanța” S.A. a  formulat, în

contradictoriu cu Primarul municipiului Constanța și Consiliul  local  al

municipiului  Constanța, plângere  împotriva  dispoziției nr.2746 din 19 august

2002 a Primarului municipiului Constanța, a soluției nr.7139 din 1 iulie 2001 a

șefului Serviciului public de impozite, taxe și alte venituri ale bugetului

local al Consiliului local Consntanța și a procesului verbal de control nr.6556

din 10 iunie 2002 încheiat de inspectorii de specialitate din cadrul aceluiași

serviciu, prin care s-a stabilit că are obligația de a achita taxă pentru

folosința terenului, în cuantum de 2.511.887.699 lei, precum și majorări de

întârziere și penalizări.

Cu

privire la stabilirea impozitului, petenta a formulat contestație, care a fost

respinsă, prin dispoziția nr.2746 din 19 august 2002, emisă de Primarul

municipiului Constanța, dispoziție atacată cu plângere la Judecătoria

Constanța.

Prin

sentința civilă nr.17.632 din 8 octombrie 2002, pronunțată de Judecătoria

Constanța, a fost declinată competența soluționării cauzei în favoarea

Tribunalului Constanța, reținându-se că,  pentru stabilirea competenței

materiale este aplicabil criteriul valoric, prevăzut în art.2 pct.1 lit.b din

C.proc.civ., potrivit căruia, tribunalele judecă, în primă instanță procesele

și cererile în materie civilă, al căror obiect are o valoare de peste 2

miliarde lei.

La

rândul său, Tribunalul Constanța – secția civilă, prin încheierea din 13

decembrie 2002, pronunțată în dosarul nr.5768/2002, și-a declinat competența în

favoarea Judecătoriei Constanța și a înaintat dosarul Curții de Apel Constanța,

pentru soluționarea conflictului negativ de competență ivit între cele două

instanțe.

Tribunalul

s-a dezinvestit în acest mod, reținând că, în conformitate cu legea specială,

și anume OUG nr.58/1999, modificată prin Legea nr.392/2001, plângerea formulată

împotriva dispoziției primarului se adresează judecătoriei, iar cea formulată

împotriva dispoziției președintelui Consiliului Județean este de competența

tribunalului.

Prin

sentința nr.22/C din 9 aprilie 2003, Curtea de Apel Constanța – secția civilă a

soluționat conflictul negativ de competență,  constatând că Tribunalul

Constanța este competent, în primă instanță, să soluționeze plângerea.

Pentru

a hotărî astfel, curtea de apel a reținut că aplicabil, pentru stabilirea

competenței materiale în cauză este criteriul valoric, reglementat prin

prevederile art.2 pct.1 lit.b din C.proc.civ..

Împotriva susmenționatei sentințe au declarat recurs ambele

părți, criticând-o pentru nelegalitate, invocând prevederile art.304 pct.3 și 9

din C.proc.civ., susținând,  în esență, că Judecătoriei Constanța  îi revine

competența soluționării cauzei.

În

plus, recurenții intimați au susținut că litigiul este de

contencios-administrativ, iar nu civil.

Recursurile

sunt fondate pentru  considerentele ce vor urma.

În

conformitate cu prevederile art.9 din O.U.G.nr.58/1999, astfel cum a fost

aprobată, cu modificări, prin Legea nr.392/2001, împotriva dispoziției

pârâtului sau a președintelui consiliului județean, persoana nemulțumită se

poate adresa, în condițiile legii, judecătoriei sau, după caz, tribunalului cu

acțiune pentru anularea actului ce privește stabilirea impozitelor și taxelor

locale.

Prin

aceste dispoziții legale cu caracter special, derogatorii de la dreptul comun,

a fost stabilită competența judecătoriei de a soluționa ca instanță civilă,

plângerile formulate împotriva dispopziției primarului și competența

tribunalului, în privința plângerilor îndreptate împotriva dispoziției

președintelui consiliului județean.

Cum

în prezenta cauză, dispoziția nr.2746 din 19 august 2002 a fost emisă de

Primarul municipiului Constanța, competența soluționării plângerii formulate

împotriva ei revine judecătoriei.

Întrucât

aceste reguli de competență au fost create printr-o lege specială, se constată

că în mod greșit a stabilit curtea de apel competența materială în primă

insntanță, în favoarea tribunalului, în temeiul prevederilor art.2 pct.1, lit.b

din C.proc.civ., referitoare la criteriul valoric, aplicabil în dreptul comun.

În

consecință, recursurile urmează a fi admise, conform art.313 din C.proc.civ., a

fi casată sentința atacată și a fi stabilită competența soluționării cauzei în

favoarea Judecătoriei Constanța.

PENTRU

ACESTE  MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile declarate de

Compania Națională Administrația Porturilor Maritime Constanța S.A. și de

Consiliul local Constanța și Primarul Municipiului Constanța împotriva

sentinței nr.22/C din 9.04.2003 a Curții de Apel Constanța – Secția civilă, pe

care o casează și stabilește competența soluționării cauzei în favoarea

Judecătoriei Constanța.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 24 iunie 2003.