ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1975/2003

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta G.M.S. a chemat în

judecată Baroul de Avocați Olt și U.A.R., solicitând anularea avizului

nefavorabil și a deciziei nr. 1006 din 5 septembrie 2000 și, respectiv nr. 8200

din 16 decembrie 2000, prin care i s-a respins cererea de primire în avocatură

cu scutire de examen.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că, la 27 martie 2000 a depus dosarul de primire în profesia de avocat

stagiar cu scutire de examen, iar la 1 septembrie 2000 a susținut interviul, în

fața unei comisii alcătuită din 3 membri, fiind îndreptățită să fie primită în

profesia de avocat fără examen.

Curtea de Apel Craiova, secția de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 661 din 14 septembrie 2001,

a admis acțiunea, a anulat actele administrative contestate și a obligat pârâții

să o înscrie pe reclamantă în tabelul avocaților.

Prin încheierea nr. 146/22 ianuarie

2002, Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, a

strămutat judecarea pricinii la Curtea de Apel Târgu Mureș, desființând,

totodată, sentința civilă nr. 661 din 14 septembrie 2001 a Curții de Apel

Craiova, secția contencios administrativ.

După strămutarea pricinii, Curtea de

Apel Târgu Mureș, secția contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 90

din 14 mai 2002, a admis acțiunea, a anulat actele administrative atacate și a

obligat Baroul Olt să o înscrie pe reclamantă pe tabloul avocaților, cu drept

de exercitare a profesiei, cu scutire de examen.

S-a reținut că, motivul invocat,

pentru respingerea cererii de primire în profesia de avocat, este neîntemeiat

și superficial, având în vedere că reclamanta a participat la interviu, dar

răspunsurile acesteia nu s-au consemnat în vreun act, precum și media generală

obținută în perioada facultății și adeverința ce atestă că a promovat examenul

de licență.

Împotriva sentinței au declarat

recurs U.A.R. și Baroul Olt, pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în

esență, că reclamanta nu a promovat interviul susținut, pentru a putea fi

primită în profesia de avocat.

Recursurile sunt fondate.

Prin Legea nr. 51/1995 sunt

reglementate condițiile de primire în profesia de avocat și procedura de

autorizare a exercitării acestei profesii.

În acest sens, potrivit art. 52

alin. (1) din Statutul profesiei de avocat, toate cazurile de primire în

profesie cu scutire de examen sunt soluționate individual, urmând procedura

avizării de către barou și a acordării scutirii de examen de către Comisia

Permanentă a U.A.R., în baza art. 55 alin. (2) lit. d) din lege.

Procedura avizării este reglementată

prin art. 32 alin. (1) și (2) din Statutul profesiei de avocat, în sensul că,

după depunerea raportului și verificarea cunoștințelor referitoare la

organizarea și exercitarea profesiei de avocat, consiliul baroului analizează

îndeplinirea condițiilor pentru primirea în profesie, soluționează eventualele

opoziții și întocmește un aviz motivat care va fi înaintat Comisiei Permanente

a U.A.R., împreună cu toate lucrările ce privesc cererea.

Avizul prevăzut la alin. (1) va

cuprinde propunerea motivată cu privire la acordarea sau la refuzul acordării

scutirii de examen.

În cauză, a fost respectată

procedura, privind modalitățile de primire în profesia de avocat, iar Baroul

Olt, după verificarea cunoștințelor referitoare la organizarea și exercitarea

profesiei de avocat, a refuzat acordarea scutirii de examen, motivând că,

reclamanta, în cadrul interviului, nu a făcut dovada cunoștințelor pretinse,

pentru exercitarea profesiei de avocat.

La rândul său, Comisia Permanentă a

U.A.R., prin decizia nr. 1006 din 3 noiembrie 2000, a respins cererea

reclamantei, iar Consiliul Uniunii a respins contestația (decizia nr.

8200/2001), reținând că solicitanta nu a făcut dovada unor minime cunoștințe

profesionale pentru exercitarea profesiei de avocat.

Așadar, criteriile avute în vedere

de autoritățile abilitate să verifice cunoștințele reclamantei, pentru

exercitarea profesiei de avocat, nu exced cadrul prevederilor Legii nr. 51/1995

și al statutului, ci constituie o prerogativă a acestora, pe care prima

instanță a nesocotit-o.

În consecință, soluția adoptată de

prima instanță este nelegală și netemeinică, iar recursurile fondate, urmând să

fie admise, casată sentința și în fond respinsă acțiunea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de UA.R. și de Baroul Olt

împotriva sentinței nr. 90 din 14 mai 2002 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția

comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și în fond,

respinge acțiunea.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 22 mai 2003.