ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1700/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1700/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
S-a luat în examinare
recursul declarat de SC „E. P.” SA comuna Romos, județul Hunedoara împotriva
sentinței civile nr.1123 din 21 noiembrie 2002 a Curții de Apel București,
Secția de contencios administrativ.
La apelul nominal s-au
prezentat: recurenta reclamantă SC „E. P.” SA reprezentată de avocatul M.G.
și intimații pârâți Ministerul Finanțelor Publice prin consilierul juridic E.B.
și Garda Financiară Centrală prin consilierul juridic M.C..
Procedura completă.
Avocatul M.G. a solicitat
admiterea recursului, cu referire la motivele scrise și actele depuse la dosar.
Având pe rând cuvântul,
repezentanții intimaților pârâți au solicitat respingerea recursului, ca
nefondat.
Procurorul a pus concluzii
de admitere a recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei aceleiași
instanțe pentru continuarea judecății.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la
data de 14 februarie 2000, reclamanta SC „E.P.” SA București a chemat în
judecată pe pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Garda Financiară Centrală,
solicitând anularea procesului-verbal de control din 9 februarie 2000.
La data de 20 septembrie
2001, Curtea de Apel București, Secția contencios administrativ a dispus, la
cererea părților, suspendarea judecării cauzei, conform art.242 pct.1 C.proc. civ.
Prin sentința civilă
nr.1123 din 21 noiembrie 2002, aceeași instanță a constatat perimată acțiunea,
reținând că pricina a rămas în nelucrare timp de 1 an, din vina reclamantei.
Astfel, cauza a fost repusă pe rol din oficiu, la 4 octombrie 2002, din probele
dosarului nerezultând că s-ar fi solicitat repunerea pe rol înăuntrul
termenului prevăzut de art.248 alin.1 C. proc. civ.
Împotriva sentinței a
declarat recurs reclamanta SC „E. P.” SA, învederând aplicarea greșită a legii.
Astfel, a susținut
reclamanta, instanța nu a observat că termenul de perimare a fost întrerupt
prin depunerea la 18 septembrie 2002 și respectiv 19 septembrie 2002 a două
cereri de redeschidere a judecății.
Examinând cauza în raport
de motivele invocate și având în vedere prevederile art.304 și 304/1 C. proc.
civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis și a fi
casată sentința cu trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru continuarea
judecății.
Astfel, susținerea
reclamantei că, anterior împlinirii termenului de perimare de 1 an, a solicitat
redeschiderea judecății, este confirmată de actele noi depuse în recurs,
respectiv certificatul eliberat de grefa instanței și confirmarea de primire a
recomandatei nr.15066 din 18 septembrie 2002.
În consecință, excepția
perimării acțiunii a fost greșit admisă, urmând a se dispune trimiterea cauzei
la aceeași instanță pentru continuarea judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat
de SC „E. P.” SA comuna Romos, județul Hunedoara împotriva sentinței civile
nr.1123 din 21 noiembrie 2002 a Curții de Apel București, Secția de contencios
administrativ.
Casează sentința atacată și
trimite cauza la aceeași instanță pentru continuarea judecății.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 7 mai 2003.