CtEDO 09.02.2006 AI

AFFAIRE ATHANASIOU ET AUTRES c. GRECE

RESPONDENT
GRC
HOTĂRÂRE
09.02.2006
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de P1-1;Dommage matériel - réparation pécuniaire;Remboursement partiel frais et dépens - procédures nationale et de la Convention
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AFFAIRE ATHANASIOU ET AUTRES c. GRECE (CtEDO, 2006)
HUDOC · oficial

PRIMA SECȚIUNE

CAUZA

ATHANASIOU ȘI ALȚII c. GRECIA

(Cererea nr. 2531/02)

9 februarie 2006

09/05/2006

Această hotărâre devine definitivă în condițiile definite în art. 44 § 2 din Convenție. Poate suferi retușuri de formă.

În cauza Athanasiou și alții c. Grecia,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședință într-o cameră compusă din:

Meserii

președinte,

C.L. Rozakis,

D-na F. Tulkens,

Meserii

S.E. Jebens,

judecători,

și de d-l S. Nielsen,

grefier de secțiune,

După deliberare în camera de consiliu pe 19 ianuarie 2006,

Pronunță hotărârea ce urmează, adoptată la această dată:

1.

La originea cauzei se află o cerere (nr. 2531/02) îndreptată împotriva Republicii Elenistice de patru resurțători ai acestui stat, d-nele Xanthi Athanasiou, Eleni Athanasiou, meserii Panayotis Pavlides și Marios Papalexis („reclamanții"), care sesizaseră Curta pe 2 ianuarie 2002 în temeiul articolului 34 din Convenția de apărare a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția"). Al patrulea reclamant decedat pe 18 mai 2002. Văduva sa, d-na Sofia Papalexi, moștenitor al reclamantului și proprietar actual al unuia dintre bunurile imobile litigioase, și-a exprimat voința de a continua procedura în fața Curții.

2.

Reclamanții sunt reprezentați de d-nele P. Yatagantzidis și E. Metaxaki, avocate la baroul din Atena. Guvernul grecesc („Guvernul") este reprezentat de delegații agentului său, d-l S. Spyropoulos, asesori la Consiliul Juridic al Statului și d-na S. Trekli, auditor la Consiliul Juridic al Statului.

3.

Reclamanții se plângeau, printre altele, de o ingerință în dreptul lor la respectul bunurilor lor, garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1.

4.

Cererea a fost atribuită primei secțiuni a Curții (art. 52 § 1 din regulament). În cadrul acesteia, camera încărcată cu examinarea cauzei (art. 27 § 1 din Convenție) a fost constituită în conformitate cu art. 26 § 1 din regulament.

5.

Printr-o decizie din 3 iunie 2004, Curta a declarat cererea parțial admisibilă.

6.

Pe 1 noiembrie 2004, Curta a modificat componența secțiunilor sale (art. 25 § 1 din regulament). Prezenta cerere a fost atribuită primei secțiuni astfel remaniate (art. 52 § 1).

7.

Atât reclamanții cât și Guvernul au depus observații scrise pe fond (art. 59 § 1 din regulament).

I.

8.

Prima reclamantă deține în indivizie cu a doua un teren de 1 579 m² în satul Komnina Lokridos, pe care au construit două vile de 100 m² și 90 m² respectiv. Al treilea reclamant deține în același sat un teren de 1 500 m² și a patra un teren de 6 000 m² pe care sunt amplasate o vilă de 140 m² și un șopron profesional de un volum de 3 229 m³.

9.

Printr-o decizie comună din 18 iunie 1997, miniștrii Finanțelor, Transporturilor și Comunicațiilor au procedat la exproprierea unei suprafețe de 685 000 m² în favoarea Organismului Căilor Ferate Grecești („OSE") pentru construirea unei linii la două căi de cale ferată legând Tithorea la Lianokladi. Trenuri cu viteză foarte mare trebuiau să circule pe aceasta la fiecare douăzeci de minute. Proprietățile reclamanților fiind implicate, terenurile lor trebuiau să fie împărțite de construirea unui pod de cale ferată. Acest pod a fost construit și se ridică deasupra caselor primei, celei de-a doua și a patra reclamante pe porțiunile neexpropriate ale terenurilor lor. Nu rezultă din dosar că în prezent linia ferroviară este exploatată.

10.

Privind terenul primei reclamante, OSE expropriază 67 m² dintr-o suprafață totală de 852 m²; șinele trec la cinci metri de casă. Cât privește terenul celei de-a doua reclamante, OSE expropriază 254 m² din 727 m²; șinele trec la o distanță mai mică de cinci metri de casa sa. OSE expropriază 662 m² din terenul celui de-al treilea reclamant, ceea ce a avut ca rezultat rendering terenului rămas neconstructibil. În sfârșit, OSE expropriază 1 358 m² din terenul celei de-a patra reclamante, în particular porțiunea care dădea pe calea publică, deci terenul rămas este în prezent neconstructibil; șinele se află la o distanță mai mică de cinci metri de vila reclamantei.

11.

Printr-o decizie nr. 80/1999, tribunalul de o instanță din Lamia fixează suma unitate provizoriu a metrului pătrat pentru despăgubiri.

12.

Printr-o hotărâre nr. 3110/2000, curtea de apel din Atena fixează suma unitate definitivă pentru despăgubiri. De mai mult, respinge cererea reclamanților de a percepe, conform articolului 13 din decretul prezidențial nr. 797/1971, o despăgubire specială pentru porțiunile neexpropriate ale proprietăților lor, pentru scăderea valorii lor de piață ca urmare a construirii podului de cale ferată.

13.

Pe 10 octombrie 2000, reclamanții se pun în casație. Invocau, printre altele, că curtea de apel ar fi trebuit să ia în considerare deprecierea pretinsă a porțiunilor neexpropriate ale proprietăților lor din cauza naturii operei la originea exproprierii.

14.

Pe 13 iunie 2001, Curtea de Casație respinge casația primei reclamante și acceptă parțial pe cele ale celorlalți trei. Curtea de Casație consideră, pe de-o parte, că terenurile neexpropriate ale celei de-a doua, a treia și a patra reclamante sufereau o pierdere de valoare deoarece deveni neconstructibile. Despăgubirea aferentă fu fixată la 8 883, 14 425 și respectiv 30 649 euro. Pe de altă parte, instanța superioară judecă că rezulta din art. 13 din decretul nr. 797/1971 că despăgubirea pentru porțiunea neexpropriată a proprietății trebuia să reflecte depreciererea acesteia ca urmare doar a exproprierii și nu ar putea lua în considerare natura operei care va fi realizată pe porțiunea expropriată. Curtea de Casație subliniază că o abordare diferită ar conduce la acordarea unei asemenea despăgubiri pentru porțiunea neexpropriată a terenului litigios doar, în timp ce toate terenurile vecine sufereau și ele o depreciere din cauza construirii operei.

15.

În particular, privind prima reclamantă, Curtea de Casație, confirmând hotărârea curții de apel, judecă că aceasta nu avea dreptul la o despăgubire pentru parcela neexpropriată, deși șinele sunt situate la cinci metri de casa. Consideră că poluarea sonoră generată de trecerea trenului și obstrucția vederii rezultând din construirea podului sunt datorite caracteristicilor operei și nu exproprierii. De asemenea, Curtea de Casație concluzionează că proprietatea celei de-a doua reclamante nu sufereau o depreciere din cauza naturii operei și că proprietatea celui de-al treilea reclamant nu sufereau o scădere substantivă din cauza trecerii liniei ferate. În sfârșit, Curtea de Casație consideră că proprietatea celei de-a patra reclamante nu sufereau pierdere de valoare, în pofida faptului că podul de cale ferată închidea orizontul domiciliului și cauza poluare sonoră precum și vibrații în casă (hotărâre nr. 1255/2001).

II.

A.

Constituția

16.

art. 17 din Constituția din 1975 prevede:

„1. Proprietatea este plasată sub protecția Statului. Drepturile care decurg din aceasta nu pot fi exercitate la prejudiciul interesului general.

(...)"

B.

Decretul-lege nr. 797/1971 relativ la exproprierii

17.

Decretul-lege nr. 797/1971 din 30 decembrie 1970 / 1 ianuarie 1971 constituie legislația fundamentală care reglementează exproprierii, în aplicarea principiilor enunțate în dispoziții constituționale.

Capitolul A din decretul-lege fixează procedura și condițiile prealabile la anunțarea unei exproprierii.

Conform articolului 1 § 1 a), dacă este autorizată de lege în interesul public, exproprierea proprietăților urbane sau rurale sau revendicarea unor drepturi reale asupra acestora este anunțată printr-o decizie comună a ministrului competent în domeniu vizat de expropiere și ministrului Finanțelor.

art. 2 § 1 fixează condițiile prealabile unei decizii care anunță o expropiere; în particular: a) un plan cadastral indicând zona de expropriat, și b) lista proprietarilor bunurilor imobile, suprafața acestora, delimitarea și caracteristicile principale ale clădirilor care sunt construite pe ele.

art. 17 § 1 încredințează tribunalelor sarcina de a fixa despăgubirea. Prevede în mod expres că aceștia fixează doar suma unitate a despăgubirii, fără a preciza beneficiarul / beneficiarii acesteia sau partea obligată să o plătească.

Conform articolului 13 § 1, despăgubirea se calculează în raport cu valoarea reală a proprietății expropriate la momentul publicării deciziei anunțând exproprierea.

Conform paragrafului 3 al aceluiași articol,

„În caz de expropiere a unei părți din imobil și când porțiunea rămasă proprietarului suferă o depreciere substantivă a valorii sale sau devine inutilizabilă, judecata care fixează despăgubirea determină de asemenea despăgubirea specială pentru această porțiune. Această despăgubire specială este versată proprietarului cu cea pentru porțiunea expropriată."

18.

Conform jurisprudenței pe care Curtea de Casație o urmează de mulți ani, natura lucrărilor care trebuie efectuate nu era niciodată luată în considerare la fixarea „despăgubirii speciale" prevăzute de art. 13 § 3 din decretul-lege nr. 797/1971 (printre altele, ΑΠ 1255/2001, 349/2000, 8/1999, 455/1998, 803/1994). Cu toate acestea, într-o hotărâre recentă, Curtea de Casație judecă, la lumina articolului 1 din Protocolul nr. 1, că această interpretare a dreptului intern prejudiciază dreptul de proprietate al celor în cauză și procedează deci la o renunțare a jurisprudenței sale în materia (hotărâre nr. 31/2005).

I.

19.

Reclamanții se plâng că Curtea de Casație refuzase a-i despăgubi pentru porțiunile neexpropriate ale proprietăților lor, din motiv că „despăgubirea specială" nu poate niciodată acoperi deprecierea porțiunilor neexpropriate din cauza naturii operei care va fi construită. Invocă art. 1 din Protocolul nr. 1 care se citește după cum urmează:

„Orice persoană fizică sau morală are dreptul la respectul bunurilor sale. Niciun om nu poate fi privat de proprietate decât din cauza utilității publice și în condițiile prevăzute de lege și principii generale ale dreptului internațional.

Dispoziții anterioare nu prejudiciază dreptul pe care îl au statele de a pune în vigoare legile pe care le judecă necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau a amenzilor."

20.

Guvernul se referă la patru cauze în care Curta, invocând marja de apreciere pe care o lasă art. 1 din Protocolul nr. 1 autorităților naționale, refuzase a se substitui tribunalelor grecești pentru a se pronunța dacă porțiunile neexpropriate ale proprietăților celor în cauză sufereau o depreciere a valorii și refuzase imputația reclamanților conform căreia refuzul jurisdicțiilor naționale de a fixa o despăgubire specială în acest sens prejudiciază art. 1 din Protocolul nr. 1 (Azas c. Grecia, nr. 50824/99, § 52, 19 septembrie 2002; Interoliva ABEE c. Grecia (hotărâre), nr. 58642/00, 16 mai 2002; Konstantopoulos AE și alții c. Grecia (hotărâre), nr. 58634/00, 16 mai 2002 și Biozokat AE c. Grecia (hotărâre), nr. 61582/00, 29 august 2002). La lumina acestei jurisprudențe, Guvernul consideră că soluția adoptată în speța de către Curtea de Casație privind „despăgubirea specială" nu contrazice art. 1 din Protocolul nr. 1.

21.

Reclamanții retorchează că natura operei care va fi construită trebuie luată în considerare la calculul despăgubirii globale din cauza exproprierii. Consideră că atât actul exproprierii cât și finalizarea sa, și anume construirea unei opere de utilitate publică, sunt întotdeauna strâns legate. De mai mult, natura operei este în acest caz elementul crucial care diferențiază această cauză de cele invocate de Guvern. Pentru reclamanți, refuzul constant al Curții de Casație de a lua în considerare natura operei la calculul „despăgubirii speciale" creează în speța de față, de facto, o prezumție irRefragabilă, similară cu cea care fusese deja condamnată de Curta în hotărârile Katikaridis și Tsomtsos c. Grecia (hotărâri din 15 noiembrie 1996, Culegere de hotărâri și decizii 1996-V). În final, aplicarea acestei prezumții irRefragabile conduce la deprecierea completă a restului proprietății neexpropriate.

22.

Curta constată că, în speța de față, nu a existat expropiere a porțiunilor terenurilor pe care reclamanții invocă deprecierea. Este totuși clar că construirea unui pod de cale ferată și amplasarea șinelor aproape de locuințele reclamanților, aduc o limitare a utilizării libere a dreptului lor de utilizare, limitare care constituie o ingerință în exercitarea drepturilor pe care reclamanții le au din calitate de proprietari. Prin urmare, după jurisprudența sa în materia (vezi, în special, James și alții c. Regatul Unit, hotărâre din 21 februarie 1986, seria A nr. 98-B, pp. 29-30, § 37), Curta consideră că al doilea alineat al articolului 1 din Protocolul nr. 1 se aplică în speța. Va examina deci reclamația sub acest unghi.

23.

Conform unei jurisprudențe bine stabilite, al doilea alineat al articolului 1 din Protocolul nr. 1 trebuie citit la lumina principiului consacrat de prima frază a articolului. În consecință, o măsură de ingerință trebuie să asigure un „echilibru drept" între imperativele interesului general și cele de salvgardare a drepturilor fundamentale ale individului. Căutarea unui asemenea echilibru se reflectă în structura întregului articol 1 din Protocolul nr. 1 și, prin urmare, în cea a celui de-al doilea alineat; trebuie să existe un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit. În controlul respectării acestei cerințe, Curta recunoaște statului o marjă largă de apreciere atât pentru alegerea modalităților de implementare cât și pentru a judeca dacă consecințele acestora sunt legitimizate, în interesul general, de preocuparea de a atinge obiectivul legii în cauză (Chassagnou și alții c. Franța [MC], nr. 25088/94, 28331/95 și 28443/95, § 75, CEDO 1999-III). De mai mult, privind domenii cum sunt amenajarea teritoriului, Curta respectă aprecierea făcută de legislatorul național, dacă nu este în mod evident lipsită de bază rezonabilă (vezi, mutatis mutandis, Immobiliare Saffi c. Italia [MC], nr. 22774/93, § 49, CEDO 1999-V).

24.

De mai multe ori, Curta a examinat chestiunea refuzului jurisdicțiilor elenistice de a fixa o despăgubire specială pentru porțiunile rămase ale terenurilor vizate de o măsură de expropiere. Astfel, în cauza Azas, ea observă că, pentru a fixa despăgubirea specială, tribunalele „nu țin seama de natura lucrărilor efectuate și de chestiunea dacă acestea avantajează sau nu proprietarii (...) dar se bazează doar pe scindare a proprietății" și consideră că „ținând seama de marja de apreciere pe care o lasă art. 1 din Protocolul nr. 1 autorităților naționale, Curta nu percepe în speța de față niciun indiciu dând a gândi că refuzul de a despăgubi porțiunea neexpropriată în cauză duce la o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1" (Azas c. Grecia, citat mai sus, §§ 51-53; vezi și cauzele citate Interoliva ABEE c. Grecia, Konstantopoulos AE și alții c. Grecia și Biozokat AE c. Grecia).

25.

Cu toate acestea, spre deosebire de aceste cauze, în care, lipsa unui arbitrar manifest, s-a încredinți marjei de apreciere a autorităților naționale, Curta observă că în prezenta cauză este indubitabil că natura operei a contribuit direct la o depreciere substantivă a valorii porțiunilor neexpropriate. Într-adevăr, Curta observă că un pod de cale ferată purtând o linie la două căi de cale ferată și traversând terenurile expropriate ale patru reclamanți a fost construit. De mai mult, se prevede că trenuri cu viteză mare vor circula pe această linie la fiecare douăzeci de minute. Or, prima, a doua și a patra reclamantă au deja construit vile pe porțiunile neexpropriate ale terenurilor amputate. Casele lor se află la o distanță mai mică de cinci metri de șine cu toate incommodurile pe care o asemenea situație le duce. În particular, casele primei, a doua și a patra reclamante se găsesc sub podul liniei ferate care va fi construite. Dincolo de faptul că orizontul proprietăților lor este definitiv obstruat, acestea vor suferi poluare sonoră și vibrații constante. Cât privește al treilea reclamant, restul terenului său se află sub podul feroviar. În consecință, este indubitabil că exploatarea acestei porțiuni a parcelei, deja neconstructibilă din cauza exproprierii, se găsește grav compromisă atât în domeniu agricol cât și în alte scopuri.

26.

Ținând seama de cele de mai sus, Curta consideră că, refuzând a despăgubi reclamanții pentru deprecierea porțiunii neexpropriate a terenurilor lor, Curtea de Casație rupse echilibrul drept care trebuie să domnească între salvgardarea drepturilor individuale și exigențele interesului general. În acest sens, Curta ține seama de revolta recentă a jurisprudenței în materia Curții de Casație într-o cauză similară (vezi §18 mai sus).

Prin urmare, s-a dovedit o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1.

II.

27.

Conform articolului 41 din Convenție,

„Dacă Curta declară că s-a dovedit o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor sale, și dacă dreptul intern al Înaltei Părți Contractante permite doar parțial să șteargă consecințele acestei încălcări, Curta acordă părții prejudiciate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă."

A.

Prejudiciul

28.

Privind prejudiciul material, reclamanții depun la Curta un raport de expertiză redactat la cererea lor de d-l Koutsodontis, inginer civil. Conform acestui raport, prejudiciul material rezultând din deprecierea porțiunilor neexpropriate ale terenurilor și caselor construite de reclamanți se stabilește la 80% din valoarea lor de piață. Raportul deduce din această sumă 8 883, 14 425 și 30 649 euro, sume deja alocate de jurisdicțiile interne celei de-a doua, a treia și a patra reclamante respectiv, pentru neconstructibilitate a terenurilor neexpropriate din cauza scindării lor. Raportul descompune prejudiciul material după cum urmează:

i. privind prima reclamantă, estimează valoarea de piață a terenului neexpropriat și a casei construite pe el la 130 425 euro (EUR) și calculează prejudiciul material la 104 340 euro (EUR);

ii. privind a doua reclamantă, estimează valoarea de piață a terenului neexpropriat și a casei construite pe el la 124 343 EUR și calculează prejudiciul material la 90 591 EUR;

iii. privind al treilea reclamant, estimează valoarea de piață a terenului neexpropriat la 23 706 EUR și calculează prejudiciul material la 4 540,54 EUR;

iv. privind a patra reclamantă, estimează valoarea de piață a terenului neexpropriat și a casei construite pe el la 169 800 EUR și calculează prejudiciul material la 105 191 EUR.

29.

Privind prejudiciul moral, prima, a doua și a patra reclamantă solicită 5 000 EUR fiecare; al treilea reclamant cere 3 000 EUR la acest titlu.

30.

Guvernul depune la Curta un raport de expertiză redactat de un comitet relevant al serviciului foncier al regiunii Fthiotida. Conform acestei expertiize, terenurile reclamanților se găsesc lângă un curs de apă și, prin urmare, umiditatea provocată afectează calitatea construcțiilor. De mai mult, privind repercusiuni construirii podului de cale ferată asupra valorii caselor, comitetul afirmă că nu este în poziție de a se pronunța cu certitudine pe acest subiect, circulația trenurilor nu având încă început. Conform acestui raport, deprecierea porțiunilor neexpropriate se ridică la 30% pentru proprietatea primei reclamante, 40% pentru proprietatea celei de-a doua, 20% pentru proprietatea celui de-al treilea și 50% pentru cea a celei de-a patra reclamante.

31.

Curta amintește că o hotărâre constând o încălcare duce pentru statul pârât obligația juridică de a pune capăt încălcării și a-i șterge consecințele în așa fel încât să restabilească pe cât posibil situația anterioară (Ex-regele Greciei și alții c. Grecia [MC] (satisfacție echitabilă), nr. 25701/94, § 72).

32.

Statele contractante părți la o cauză sunt în principiu libere de a alege mijloacele de care vor folosi pentru a se conforma unei hotărâri constând o încălcare. Acest poder de apreciere privind modalități executării unei hotărâri reflectă libertatea de alegere care însoțește obligația primordială impusă de Convenție statelor contractante: a asigura respectul drepturilor și libertăților garantate. Dacă natura încălcării permite o restitutio in integrum, aparține statului pârât să o realizeze, Curta neavând nici competența nici posibilitate practică de a o realiza ea însăși. Dacă, în schimb, dreptul național nu permite sau permite doar parțial să șteargă consecințele încălcării, art. 41 autorizează Curta să acorde, dacă este cazul, părții prejudiciate satisfacția care i se pare potrivită (Brumarescu c. România (satisfacție echitabilă) [MC], nr. 28342/95, § 20, CEDO 2000-I).

33.

În speța de față, constatarea încălcării articolului 1 din Protocolul nr. 1 rezultă din refuzul Curții de Casație de a despăgubi reclamanții pentru devalorare porțiunilor neexpropriate a terenurilor lor ca urmare a clădirea operei la originea exproprierii. Ținând seama de natura încălcării constatate, Curta consideră că trebuie să acorde reclamanților o despăgubire pentru deprecierea porțiunii rămase a terenurilor lor. Curta ia în considerare în special că casele primei, a doua și a patra reclamante sunt situate sub podul feroviar și că, prin urmare, devin practic nelocuibile din cauza operei. Ținând seama de incertitudini inerente oricărei tentative estimării deprecierii terenurilor neexpropriate, și de diferența considerabilă constatată între aprecierea Guvernului și cea a reclamanților, Curta consideră potrivit de a fixa o sumă forfetară la acest titlu. Decide deci să acorde fiecăruia dintre reclamanți sumele următoare la titlu al prejudiciului material suferit, și anume 57 000 EUR primei reclamante; 54 000 EUR celei de-a doua reclamante; 2 500 EUR celui de-al treilea reclamant și 68 000 EUR celei de-a patra reclamante. Aceste sume vor fi majorate cu orice sumă care poate fi datorată de titlu de impozit.

34.

Privind prejudiciul moral, Curta consideră că constatarea încălcării în sine constituie o satisfacție echitabilă suficientă.

B.

Cheltuieli și costuri

35.

Pentru cheltuielile și costurile în fața jurisdicțiilor naționale și Curte, reclamanții revendică 11 289 EUR, sumă pe care o desfac după cum urmează:

i. 1 109 EUR pentru procedura în fața Curții de Casație, pentru care o notă de onorarii este depusă.

ii. 9 000 EUR pentru procedura urmată în fața Curții, pentru care nicio piesă justificativă nu este depusă.

iii. 1 180 EUR pentru onorarii aferente realizării expertiizei, pentru care o piesă justificativă este depusă.

36.

Guvernul retorchează că cheltuielile și costurile trebuie fixate conform criteriilor stabilite de jurisprudența Curții și că trebuie să fie în raport cu încălcarea constatată.

37.

Curta amintește că conform jurisprudenței ei constante alocarea cheltuielilor și costurilor la titlu al articolului 41 presupune că se stabilesc realitate, necesitate și, de mai mult, caracterul rezonabil al ratei (Iatridis c. Grecia (satisfacție echitabilă) [MC], nr. 31107/96, § 54, CEDO 2000-XI). De mai mult, atunci când constată o încălcare a Convenției, Curta poate acorda unui reclamant plata nu doar a cheltuielilor și costurilor sale în fața organelor Convenției, dar și a celor pe care le angajase în fața jurisdicțiilor naționale pentru a preveni sau a face să corecteze acestea incălcarea menționată (Hertel c. Elveția, hotărâre din 25 august 1998, Culegere 1998-VI, p. 2334, § 63).

38.

În speța de față, Curta consideră că reclamanții au dreptul de a cere rambursarea cheltuielilor aferente cererilor lor la autorităților interne. Ținând seama de caracterul rezonabil al sumei și de faptul că o notă de onorarii este depusă, Curta acceptă această cerere în întregime.

39.

Privind cheltuielile și costurile aferente procedurii în fața Curții, ea observă că reclamanții nu depun nicio factură sau notă de onorarii. Deci trebuie să respingă această parte a pretențiilor lor. Privind cheltuielile angajate pentru realizarea expertiizei pentru care o factură este depusă, Curta nu vede niciun motiv de a îndoi caracterul necesar. Decide deci să acorde totalitatea sumei revendicate. Ținând seama de cele de mai sus, Curta acordă în comun reclamanților 2 289 EUR la titl cheltuielilor și costurilor, plus orice sumă care poate fi datorată la titl de impozit.

C.

Interese moratorii

40.

Curta judecă potrivit de a baza rata dobânzilor moratorii pe rata dobânzii facilității de creditare marginale a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte de procent.

1.

Spune

că s-a dovedit o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1;

2.

Spune

a) că Statul pârât trebuie să verse reclamanților, în termen de trei luni de la ziua când hotărârea va deveni definitivă conform articolului 44 § 2 din Convenție, sumele următoare pentru prejudiciu material, plus orice sumă care poate fi datorată de titlu de impozit:

i. 57 000 EUR (cincizeci și șapte mii euro) primei reclamante;

ii. 54 000 EUR (cincizeci și patru mii euro) celei de-a doua reclamante;

iii. 2 500 EUR (doi mii cinci sute euro) celui de-al treilea reclamant;

iv. 68 000 EUR (șaizeci și opt mii euro) celei de-a patra reclamante;

b) că Statul pârât trebuie să verse în comun reclamanților, în termen de trei luni de la ziua când hotărârea va deveni definitivă conform articolului 44 § 2 din Convenție, 2 289 EUR (doi mii două sute optzeci și nouă euro) pentru cheltuielile și costuri, plus orice sumă care poate fi datorată de titlu de impozit;

c) că de la expirarea termenului respectiv și până la plată, aceste sume vor fi majorate cu o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginale a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, majorată cu trei puncte de procent;

3.

Respinge

cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus.

Întocmit în limba franceză, apoi comunicat în scris pe 9 februarie 2006 în aplicarea articolului 77 §§ 2 și 3 din regulament.

Søren

Nielsen

Loukis

Loucaides

Grefier

Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2004-06-03
0,96
ATHANASIOU et AUTRES contre la GRECE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 2531/02 présentée par Xanthi ATHANASIOU et autres contre la Grèce La Cour européenne des Droits de l'Homme (première section), siégeant le 3 juin 2004 en une chambre composée d
CtEDO 2004-07-08
0,96
AFFAIRE KLIAFAS ET AUTRES c. GRECE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE KLIAFAS ET AUTRES c. GRÈCE (Requête n o 66810/01) ARRÊT STRASBOURG 8 juillet 2004 DÉFINITIF 08/10/2004 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir de
CtEDO 2006-04-27
0,95
AFFAIRE KEFALAS ET AUTRES c. GRECE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE KEFALAS ET AUTRES c. GRÈCE (Requête n o 40051/02) ARRÊT STRASBOURG 27 avril 2006 DÉFINITIF 27/07/2006 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des
CtEDO 2021-11-25
0,95
AFFAIRE ATHANASIOU ET AUTRES c. GRÈCE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE ATHANASIOU ET AUTRES c. GRÈCE (Requête n o 53576/12) ARRÊT STRASBOURG 25 novembre 2021 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Athanasiou et autres c. Grèce, La Cour européenne de
CtEDO 2005-09-29
0,95
AFFAIRE ATHANASIOU c. GRECE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE ATHANASIOU c. GRÈCE (Requête n o 77198/01) ARRÊT STRASBOURG 29 septembre 2005 DÉFINITIF 29/12/2005 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des re
Sursă