ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 508/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 17

iunie 2002, la Curtea de Apel Oradea, Casa Județeană de Pensii Bihor a declarat

recurs împotriva sentinței nr. 352/2002, a Curții de Apel Oradea, solicitând

casarea hotărârii, pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului, recurenta a

susținut că în mod greșit s-a admis acțiunea reclamantei, care nu era născută

la data strămutării părinților ei și ca urmare, nu avea domiciliu de unde să fi

fost strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu, din motive etnice, așa

cum prevăd expres dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

A mai invocat recurenta faptul că

persoana neexistând cu capacitate juridică la data strămutării, nu se poate

recunoaște în sarcina ei, statutul care l-au avut părinții.

Față de recursul declarat de

intimata G.M., a solicitat respingerea recursului, întrucât părinții ei și

întreaga familie au fost strămutați din localitatea de domiciliu, respectiv

localitatea Mihai Bravu, în localitatea Curățele, unde aceasta s-a și născut la

9 februarie 1942. Ea a precizat că alături de părinții ei, a suferit, fiind

supusă la privațiuni din motive etnice.

Din actele cauzei, Curtea Supremă de

Justiție reține că prin sentința nr. 352 din 17 iunie 2002, a Curții de Apel

Oradea, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta G.M., împotriva pârâtei Casa

Județeană de Pensii Bihor, s-a anulat hotărârea nr. 678 din 9 aprilie 2002,

emisă de pârâtă, obligând-o pe aceasta să recunoască reclamantei, calitatea de

beneficiară a O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu

modificările și completările ulterioare.

S-a reținut că botărârea ce a fost

anulată, încalcă un drept prevăzut de Legea nr. 189//2000, în favoarea

reclamantei. În motivarea hotărârii, instanța a reținut că potrivit art. 1 lit.

c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile prevăzute de acest act

normativ, cei ce au fost strămutați pentru motive etnice, în perioada prevăzută

la art. 1.

Prin H.G. nr. 127/2000, dată în

aplicarea O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, s-a prevăzut că

noțiunea de strămutat include și aceea de refugiat.

Cum situația de refugiat este un

statut al persoanei, care se acordă de statul primitor și care nu conferă

refugiatului, nici cetățenia și nici domiciliul în statul respectiv, refugiatul

rămânând cu domiciliul și cetățenia statului de unde s-a refugiat, primind doar

un drept de ședere temporară pe teritoriul care îi acordă statutul de refugiat,

copii au același statut cu părinții lor.

Față de hotărârea sus-citată și în

raport cu recursul declarat, Curtea Supremă de Justiție constată că sentința

atacată cu recurs este legală și temeinică.

Astfel, motivarea recurentei este

axată pe noțiunea de strămutare, deși legea a asimilat acesteia, și pe cei ce

au fost obligați să se refugieze din motive de persecuție etnică.

Cât timp părinții intimatei,

persecutați etnic, au fost obligați să se refugieze, copilul lor, născut în

refugiu, respectiv intimata în cauză, are același statut cu părinții ei.

Cum Legea nr. 189/2000 a fost

adoptată pentru a se repara vătămările la care au fost supuși cei persecutați

etnic, în mod corect instanța a admis acțiunea reclamantei G.M., copill născut

din părinți, refugiați și care a suferit neajunsurile refugiului, alături de

părinții ei.

Hotărârea atacată fiind legală și

temeinică, recursul declarat va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Bihor, împotriva sentinței civile nr. 352/CA - P din 17

iunie 2002, a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 7 februarie 2003.