ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 122/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Colegiul jurisdicțional al

municipiului București a Curții de Conturi, prin sentința nr. 127 din 19

septembrie 2001, a respins ca neîntemeiată contestația formulată de I.V.

împotriva deciziei de imputare nr. 5135/ 24 februarie 1998, emisă de R.A.

„Loteria Națională” privind suma de 1.417.387 lei, reprezentând cota parte din

contravaloarea sumei Fax Sanyo SFX 10.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut

că măsura imputării dispusă de pârâtă este legală și temeinică întrucât

contravaloarea mijlocului fix sustras s-a imputat fostei conduceri – director

G.M. și contabil șef I.V., care se fac vinovați de nerespectarea prevederilor

art. 29 lit. b) din Legea nr. 22/1969, în sensul neluării măsurilor necesare

pentru păstrarea bunurilor în condiții corespunzătoare de siguranță.

S-a arătat că, nerespectarea

sarcinilor respective de serviciu, a avut drept consecință producerea

prejudicului care constă în contravaloarea mijlocului fix FAX SANYO SFX 10 și

cum autorii furtului nu au fost identificați, acesta urmează a fi recuperat de

la salariații vinovați de neîndeplinirea unor atribuții cu privire la

administrarea și paza patrimoniului.

Secția jurisdicțională a Curții de

Conturi, prin decizia nr. 67 din 14 martie 2002, a respins ca neîntemeiat

recursul declarat de I.V., reținând legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate.

Nemulțumit de soluție, I.V. a

declarat recurs, susținând în principal că a luat toate măsurile pentru

prevenirea furtului, astfel că nu se justifică decizia de imputare. Se susține

că din totalul sumei imputate a achitat deja 827.206 lei și solicită a se

constata acest lucru prin hotărârea și să se dispună suspendarea executării

până la soluționarea pricinii.

Recursul este nefondat.

Conform fișei postului –

contestatorul - (contabil șef) avea obligația să asigure și să răspundă de buna

gestionare a patrimoniului sucursalei, să propună măsuri și să urmărească

aplicarea acestora pentru prevenirea pagubelor.

În anul 1997 a mai avut loc în

unitate un furt asemănător, dar recurentul nu a luat nici o măsură de

prevenire, lăsând să funcționeze faxul la locul în care a funcționat și

aparatul sustras anterior și acesta din urmă având aceeași soartă.

Prejudiciul creat este cert, iar din

procesul verbal nr. 139/30.01.1998 și referatul 5091/1998 rezultă nerespectarea

de către recurent a prevederilor Legii nr. 22/1999 și a sarcinilor de serviciu.

În aceste condiții decizia de

imputare emisă este temeinică și legală.

Împrejurarea că din suma imputată,

recurentul deja a achitat o parte, nu interesează, fiind o problemă de

executare.

Cererea de suspendarea executării

până la soluționarea pricinii, urmează a fi respinsă fiind rămasă fără obiect.

În consecință, recursul se privește

nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ. urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de I.V.

împotriva deciziei nr. 67 din 14 martie 2002 a Curții de Conturi a României,

secția jurisdicțională.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 17 ianuarie 2003.