ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4176/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

B.A., în contradictoriu cu Casa

Județeană de Pensii Brașov, a solicitat anularea hotărârii nr. 412/2003 și

obligarea pârâtei la emiterea unei hotărâri care să constate că perioada 4

iulie 1951 – 4 iulie 1954, se încadrează în prevederile Legii nr. 309/2002.

Curtea de Apel Brașov, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 68/F din 15

aprilie 2003, a admis acțiunea, reținând ca îndeplinite cerințele Legii nr.

309/2002.

S-a reținut că atâta vreme, cât nu

se contestă prestarea muncii în timpul stagiului militar într-un detașament

organizat în acest scop, nu există motive pentru a excepta solicitantul de la

recunoașterea drepturilor sale. În caz contrar, s-ar ajunge la situații

inechitabile, de recompensare numai în parte a muncii celor care au efectuat

stagiul militar în condiții identice, dar cărora, datorită unor împrejurări

formale, li se aplică un tratament diferit și discriminatoriu.

Prin încheierea din 23 mai 2003,

aceiași instanță a admis cererea de îndreptare a erorii materiale formulate de

reclamantul B.A. și a dispus ca atât în considerentele, cât și în dispozitiv,

perioada solicitată și cea acordată, ca încadrându-se în prevederile art. 1 din

Legea nr. 309/2002, este 4 iulie 1951 – 4 iulie 1954, în loc de 4 iulie 1951 –

4 iulie 1953.

Considerând hotărârea netemeinică și

nelegală, pârâta a declarat recurs în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a

solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și în fond, respingerea

acțiunii, întrucât reclamantul nu a efectuat stagiul militar în cadrul

Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 – 1961.

Recursul este nefondat.

Prin Legea nr. 309/2002, s-au

recunoscut și acordat unele drepturi, persoanelor care au efectuat stagiul

militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 –

1961.

Conform art. 1 și 6 din Legea nr.

309/2002, beneficiază de prevederile prezentei legi, persoana, cetățean român,

care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției

Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 – 1961, stabilirea drepturilor

urmând a se face de casele teritoriale de pensii și a municipiului București,

la cerere, pe baza înscrisurilor din livretele militare, din adeverințele

eliberate de centrele militare județene sau de U.M. nr. 02405 Pitești.

Livretul militar seria Ba, nr.

078204 dovedește că în perioada 4 iulie 1951 – 4 iulie 1954, B.A. a efectuat

stagiul militar în detașamentul de muncă al serviciului muncii „constructor”,

„soldat neinstruit”, astfel că trebuie să beneficieze de prevederile Legii nr.

309/2002.

În consecință, recursul se privește

nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Brașov împotriva sentinței civile nr. 68/F din 15 aprilie

2003 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 26 noiembrie 2003.