ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2881/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 1

august 2002 reclamantul Ț.C. a solicitat în contradictoriu cu pârâții

Secretariatul General al Guvernului, Guvernul României, Comisia de aplicare a

Legii nr. 42/1990, așa cum a fost constituită și publicată în baza Decretului-lege

nr. 92/1990, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990, așa cum a fost

modificată prin Legea nr. 43/1991, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990,

așa cum a fost modificată prin Legea nr. 93/1992, Comisia pentru aplicarea

Legii nr. 42/1990, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 30/1996, Comisia

Specială de Verificare a Certificatelor, eliberate în baza Legii nr. 42/1990,

Secretariatul de Stat pentru Problemele Victimelor Revoluției din Decembrie

1998, Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie

1998 în baza H.G. nr. 220/1995, Secretariatul de Stat pentru Problemele

revoluționarilor din Decembrie 1989 în baza H.G. nr. 300/2001, Președinția

României, Administrația Prezidențială a României, Senatul României, Camera Deputaților,

Parlamentul României, I.I., Președintele României, ca aceștia să ia act de

renunțarea sa irevocabilă la Medalia și Brevetul nr. 110/1991. S-a solicitat,

de asemenea, obligarea Administrației Prezidențiale să anuleze brevetul, precum

și obligarea tuturor pârâților la plata de daune materiale și morale, în

cuantum de un milion de dolari US

A

.

În motivarea acțiunii s-a arătat că

pârâții, cu rea-credință, refuză să-i elibereze copii de pe cele 7 dosare

depuse în perioada 1990 - 1992, prezenta acțiune fiind formulată în semn de

protest față de autoritățile pârâte.

Prin sentința civilă nr. 954/2002 a

Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, acțiunea a fost

respinsă ca inadmisibilă, nefiind întrunite condițiile art. 1 din Legea nr.

29/1990.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs în termen, reclamantul arătând că: la data judecării pricinii

se afla internat în spital, instanța nu i-a analizat cererea de asistență

gratuită; în adresa nr. 3073/2002, în mod eronat, s-a precizat de către

Administrația Prezidențială că numele de Ț.C. nu figurează pe nici unul din

decretele, prin care se acordă titlul de revoluționar, că în dosar există

dovezi, în sensul că din anul 1991 îndeplinește proceduri prealabile, conform

petițiilor pe care le-a formulat.

Recurentul a făcut precizarea că

solicită ca Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din

Decembrie 1989 să facă propunerea de decernare a Crucii Comemorative a

Revoluției Anticomuniste din Decembrie 1989, a Crucii și Medaliei Naționale,

indiferent de clasă, iar în caz de refuz solicită anularea Brevetului nr.

110/1991.

Verificând cauza în funcție de

motivele de recurs formulate în lumina dispozițiilor art. 304

1

C.

proc. civ., Curtea constată că sentința este legală și temeinică.

Instanța de fond a reținut în mod

corect că acțiunea este inadmisibilă, întrucât renunțarea invocată de reclamant

reprezintă un act de voință personal, facultativ, pe care îl poate aduce la

cunoștința organelor îndrituite, prin prezentarea unei declarații autentificate.

În acest sens este și adresa nr. 214 din 17 ianuarie 2002 a Cancelariei,

Cancelaria Ordinelor Președintelui României.

Având în vedere că prin acțiunea

formulată nu se solicită anularea unui act administrativ și nici nu se invocă

refuzul nejustificat al vreunei autorități de a soluționa o cerere a

petentului, condițiile art. 1 din Legea nr. 29/1990 nu sunt îndeplinite.

Cât privește primele două motive de

recurs, care vizează încălcarea dreptului la apărare, se constată că nu sunt

fondate.

Internarea în spital nu îl împiedica

pe reclamant să încunoștiințeze instanța în orice mod de această situație și să

solicite amânarea cauzei, iar neîncuviințarea cererii de acordare a asistenței

juridice gratuite nu reprezintă un motiv de nulitate a hotărârii, având în

vedere nedovedirea situațiilor menționate la art. 74 C. proc. civ.

Celelalte motive de recurs nu se

referă la soluția adoptată de instanță, care s-a pronunțat prin admiterea

excepției de inadmisibilitate a acțiunii. Ca urmare, aceste motive nu vor fi

analizate.

Cât privește motivul de recurs depus

în scris, se constată că se referă la o cerere care nu a fost formulată la fond

și ca atare, nu se poate examina.

Pentru considerentele expuse,

recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând temeiuri de casare de

ordine publică, în conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. (2) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ț.C.

împotriva sentinței nr. 954 din 17 octombrie 2002 a Curții de Apel București,

secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 30 septembrie 2003.