ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1056/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de C.M. împotriva sentinței nr.97/CA din 23

septembrie 2002 a Curții de Apel Iași.

La

apelul nominal au lipsit recurenta reclamantă C.M. precum și intimata pârâtă

Casa Județeană de Pensii Iași – Comisia Județeană pentru aplicarea Legii

nr.189/2000.

Procedura

completă.

S-a

referit că atât recurenta reclamantă C.M. precum și intimata pârâtă Casa

Județeană de Pensii Iași, în temeiul dispozițiilor art.242 Cod procedură

civilă, au solicitat judecarea în lipsă.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată la 17 aprilie 2002, reclamanta C.M. a formulat

contestație împotriva hotărârii nr.30 din 26 martie 2002 emisă de Casa

Județeană de Pensii Iași – Comisia Județeană de aplicare a Legii nr.189/2000

solicitând anularea acestei hotărâri și acordarea drepturilor cuvenite de la

data depunerii cererii.

În

motivarea cererii, reclamanta arată că în anul 1940, după Dictatul de la Viena,

familia sa a fost strămutată din satul Cianchești, comuna Viilor, județul Satu

Mare, în localitatea Ineu din județul Arad, perioada de refugiu durând din

martie 1941 și până în aprilie 1945.

Curtea

de Apel Iași – Secția contencios administrativ, prin sentința nr.97 din 23

septembrie 2002 a respins acțiunea, reținând că „reclamanta nu a  dovedit cu

acte persecuțiile politice și etnice, din partea autorităților maghiare și nici

nu a avut loc o strămutare”.

Împotriva acestei soluții a declarat recurs reclamanta C.M.,

susținând în esență că instanța a reținut în mod greșit că nu a  făcut dovada

cu acte a persecuției la care a fost supusă și că nu a avut loc o strămutare,

la dosarul cauzei fiind atașate documente în acest sens.

Recursul este fondat pentru următoarele considerente:

Potrivit art.2 din Normele de aplicare ale Ordonanței Guvernului

nr.105/199, aprobată și  modificată prin Legea nr.189/2000, cu modificările

ulterioare, prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, se

înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe

domiciliul în altă localitate din motive etnice. În această categorie se includ

și persoanele care au fost expulzate sau refugiate, precum și cele care au

făcut obiectul unui schimb de populație ca urmare a unui tratat bilateral.

Rezultă așadar că, prin noua reglementare,  în noțiunea de persoană

strămutată în altă localitate au fost incluse și persoanele care, la fel ca

reclamanta C.M. s-au refugiat din Ardealul de Nord din motive etnice, după

aplicarea Dictatului de la Viena.

Norma juridică nou introdusă, nu face nici o distincție între

cetățenii români care au fost victime ale unor acte de persecuții din partea

regimurilor instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 și a

altor autorități, cum este cazul celor de ocupație străină, instalate vremelnic

pe teritoriul național.

Recurenta reclamantă a făcut dovada strămutării cu  tabelul despre

refugiați plasați pe terenurile expropriate de la evreii din județul Arad, cu

declarațiile a doi martori, date în fața notarului, împreună cu care a fost

refugiată și care beneficiază de drepturile acordate de Ordonanța Guvernului

nr.105/1999.

Așa

fiind se va admite recursul declarat de reclamantă, se va casa sentința atacată

și în fond se va admite acțiunea, se va anula hotărârea atacată și va fi

obligată pârâta să-i recunoască reclamantei  calitatea de  beneficiară  a

drepturilor prevăzute de Legea nr.189/2000, modificată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul declarat de C.M. împotriva sentinței nr.97/CA din 23 septembrie 2002 a

Curții de Apel Iași.

Casează

sentința atacată și în fond admite acțiunea formulată de reclamanta C.M.

Anulează

hotărârea nr.30/2002 a Casei Județene de Pensii Iași și obligă pe pârâtă să

recunoască reclamantei calitatea de beneficiară a prevederilor Legii

nr.189/2000 modificată.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi  18 martie 2003.